SAPTAMANA 10
"Cum, deja?" Aceasta a fost reactia mea acum doua saptamani la prima ecografie. Testul de sarcina iesise pozitiv cu mai putin de o saptamana inainte si nu m-as fi gandit ca viitorul bebe are deja 2 luni. Ce supriza placuta! Dar pana sa ajungem la ziua de astazi, sa va povestesc nitel despre cum am ajuns la acest moment in ciuda nedorintei mele de a avea copii. Si totusi, aceasta este o sarcina planificata (?ω?)
Nu mi-am dorit copii inca din adolescenta. Motivele nu au fost atat de puerile precum scarba de schimbat scutece sau teama de nopti nedormite, dar nici atat de grave precum vreo trauma legata de vizionarea unei nasteri sau experiente neplacute cu copiii. Dimpotriva, mi-au placut intotdeauna copiii ("atata timp cat nu sunt ai mei" obisnuiam sa zic) si o buna parte din viata mi-am petrecut-o alaturi de ei. Eram incredintata ca nu-mi doresc copii pentru ca nu-mi doream responsabilitatea si asta pana tarziu, pana la 29 de ani. Motivele au fost cu totul altele, de natura mai degraba psihologica si spirituala (aveam sa aflu mai tarziu) si am lucrat mult cu mine insami ca sa-mi demontez anumite "mituri" si prejudecati. Slava Domnului, am intalnit si oamenii potriviti si generosi sufleteste care m-au ajutat in acest demers, constienti sau nu ca o fac. Sa fie binecuvantati!
Pentru o persoana care fluctueaza intre dorinta de avea copii si teama de nastere sau de maternitate in general poate ca lucrurile ar fi fost putin mai simple. Poate. Ar fi fost mai usor de convins de catre partener sau de catre mama sau de catre prietenii foarte apropiati care au experienta de a fi parinti si care se bucura de acest rol. Pentru mine insa, lucrurile au fost putin altfel. Eu eram ferm convinsa ca nu-mi doresc copii si ca nimic si nimeni nu-mi va schimba convingerea. Inclusiv sotul meu, care si-a dorit mereu copii si totusi nu a incercat sa ma convinga de contrariu. Nu a insistat, nu a facut crize. A actionat ca o persoana matura si inteleapta si mi-a acordat libertatea de a alege. Asa ca am ales mai intai sa cercetez de ce nu imi doream copii. Motivele au fost multiple, asa cum se intampla de obicei cu lucrurile importante din viata, au fost de fapt o combinatie! Una intre o frica nesanatoasa de actul nasterii, o sensibilitate emotionala prea mare, comoditate si dorinta de a nu aduce un suflet intr-o lume "si asa ca vai de ea". Lucruri pe care le-am constientizat si cu care am lucrat constant si uite asa, printr-o serie de mici miracole (sa nu va indoiti nici o clipa ca oamenii si situatiile din viata voastra care va aduc pe o cale frumoasa n-ar fi miracole) am ajuns in saptamana 10 de sarcina. (O_O) Culmea, si cu mare bucurie! Pentru ca doamnelor, domnilor si dragilor care cititi, este adevarat ce se spune. De indata ce afli ca vei deveni parinte, ca in interiorul tau sau al celei iubite creste o viata si ba mai mult, ca ai contribuit la acest miracol, bucuria este cu adevarat speciala. Este o alte specie de bucurie, o categorie in sine. Cu adevarat, numai cine a trecut prin asa ceva stie despre ce vorbesc. (???)
In incheierea acestei intrari o sa-mi setez si eu planul acestui jurnal, macar asa, in mare. Care este scopul lui? La ce serveste un jurnal de sarcina? Tine loc de instrument al memoriei. O scena a sentimentelor si a emotiilor. O sursa de informare pentru viitor. Si totusi am inceput deja un jurnal in stilul clasic, pe hartie, care se indeplineasca toate aceste functii. Ce-mi propun aici este insa altceva. Imi doresc sa ajunga o sursa de inspiratie pentru cei care inca au indoieli si temeri legate de maternitate si paternitate. Pentru viitoarele mamici ca mine deasupra carora inca planeaza teama de a naste, de durere si de complicatii. V-am spus ca mi-am pus in gand sa nasc natural? (???) Nu doar vaginal, ci natural...da, exact! Fara epidurala si fara epiziotomie. Si pentru ca de la dorinta pana la infaptuire e cale lunga (dar nu extraordinar de mare) nu ma bat cu pumnii in piept deja. Ramane de vazut daca in marele moment n-o sa "racnesc" dupa vreo epidurala sau chiar cezariana (?_?) Cu toate acestea, voi face tot posibilul in aceasta frumoasa perioada de graviduta sa ma pregatesc nu numai pentru o nastere naturala (despre beneficii mai tarziu si de ce aceasta alegere) ci si pentru a depasi o teama adevarata: aceea de a naste.
Ramaneti aproape! (?ω?)?
Comentarii