-
Inainte de a incepe calătoria noastră de sarcina trebuie sa încep cu ceva timp înainte pentru a avea context.
La 12 ani am fost diagnosticata cu ovare micropolichistice, hirsutism si rezistenta la insulina. Sunt niste diagnostice care mi-au afectat viata având în vedere ca pilozitatea excesiva este inclusiv pe fata. In anii de facultate mi-am intalnit sotul si trecand cativa ani am ajuns la 27 ani si am zis sa incercam sa avem un bebe, desi stiam ca va fi foarte greu, daca nu imposibil sa aduc pe lume un copil.
Făcând timp de 9 luni tratament de fertilizare, stimulării ovariene și inseminare artificiale, am reușit sa rămân insarcinata și în aprilie 2020 s-a născut băiețelul nostru.
Trecând vremea am zis ca am mai vrea un copil asa ca am început iar tratamentele insa fără niciun rezultat. Am luat un an pauza, simțeam ca nu mai pot cu tot acest stres. După un an și ceva am schimbat medicul și spunandu-i ca ne gândim la încă un bebe mi-a dat sa fac niște analize hormonale iar la ecografie s-a văzut un folicul insa nu se știa dacă e chist sau eram la ovulație.
Așteptam menstruația pentru a face analizele insa nu mai venea. După câteva zile am zis sa fac totuși un test de sarcina și imediat au apărut cele 2 liniuțe. Eram socata, nu ma asteptam. După câteva minute am și făcut programare la medic pentru prima ecografie.
După testul pozitiv m-am dus la soț care dormea și i-am arătat testul. Abia trezit din somn nu știa nici pe ce lume e si când i-am zis ca o sa o luam de la început cu schimbat de pampi, s-a trezit instant.
Familiei nu i-am spus numai pe la 7 saptamani, voiam prima data sa vad punctuletul pe ecografie ca să fie adevărat.
Comentarii