Vă salut viitoare mămici ! Mă îndrept cu pași repezi spre săptămâna 14. Din cauza unei experiențe nefericite, am ales ca până nu trec de primul trimestru să păstrăm emoțiile doar in cuplu.
Testul de sarcină l-am făcut în Săptămâna Mare, iar după Paște am fost la
primul control, care nu a fost așa cum mi-am dorit 😔 Calculele mele nu se potriveau cu dimensiunile embrionului, iar posibilitatea de a se opri din evoluție era cam mare. A urmat o săptămână de gânduri, emoții și încercare sa nu mă atașez...Și a venit ziua controlului. M-am așezat pe masă cu inima cât un purice, cu ochii în lacrimi încercam să citesc ceva din expresia doctorului. Nu a durat mult ca timp, dar a părut o veșnicie până a zis Bravo! A recuperat ! Și au urmat câteva momente de ascultare a sunetului unei inimioare care a început să bată în mine cu 162 bpm 😀 Lacrimi de fericire și emoții pozitive și încredere până la următorul control.
Comentarii