-
Pentru ca bebelusa mea nu se sinchisea sa iasa, urma sa mi se declanseze nasterea.
In dimineata zilei de 3 mai am mers la sala de nasteri. Era ora 6. M-am schimbat intr-o camasa ce se inchidea in spate cu un snur si mi s-a pus perfuzia cu oxitocina.
Mi-am pus un serial pe telefon si am inceput sa-l urmaresc. Imi spuneam ca sa nasti nu e asa greu.
Pe la 10:30 a venit doamna doctor si mi-a rupt membranele, procedeu destul de dureros, dar stiam ca e doar inceputul. Am schimbat serialul cu un playlist cu muzica.
Incepuse sa ma doara. Pentru cine n-a simtit o contractie serioasa niciodata, e greu de explicat. Era o durere care pornea din spate si ajungea si se oprea in zona ovarelor.
Am inceput sa tip si sa ma zvarcolesc de durere. Mi-au adus gaz ilariant, nu mi s-a parut ca imi amelioreaza durerea. Mi-au facut direct in branula un analgezic care m-a naucit de cap si pentru cateva minute durerile n-au mai fost atat de intense.
La un moment dat, doamna doctor soseste in sala cu vreo 7-8 studenti care se uitau la felul in care ma zvarcolesc si tip de durere. Mi s-a cerut acordul sa fiu examinata de studenti, dar am refuzat. Durerile erau prea mari.
Am anuntat inca de la inceput ca-mi doresc epidurala, dar epidurala asta nu vine cand o ceri tu, ci cand are doctorul anestezist timp sa ti-o faca.
Stiam ca la dilatatie de 3 cm ti se poate face epidurala si am stiut cand e momentul sa o cer. Si am inceput sa tip dupa doctorul anestezist. Cred ca am tipat vreo ora de durere si dupa doctorul anestezist. Am uitat sa zic ca in sala de nasteri nu era nimeni, tot travaliul l-am petrecut singura… cam urat si cam nasol sa te vezi singura acolo.
A venit doctorul anestezist si mi-a facut epidurala, moment in care n-am mai simtit nicio durere… nu-mi venea sa cred. Puteam sa misc picioarele, dar nu mai simteam pic de durere, moment in care am inchis ochii si m-am relaxat.
Floarea mea de mai urma sa vina:)
Comentarii