-
Acum ca eram sigura ca sunt insarcinata am inceput sa spun tuturor si reactiile au fost printre cele mai frumoase. Am impartasit cu prietenii care s-au bucurat enorm, am continuat cu cei de la munca, toata lumea era fericita, dar nimeni nu era mai fericit ca mine :).
Am inceput sa citesc ce am voie si ce n-am voie sa fac, cei din familie au inceput sa ma menajeze si sa ma trateze ca pe o printesa. La un moment dat chiar am spus ca viata de femeie gravida e chiar frumoasa.
Am inceput sa rememorez si sa-mi dau seama care a fost momentul conceperii puiutului de om si mi-am dat seama ca eram in concediu si eu si tati. Deci a contat mult faptul ca eram relaxati si cu gandul la vacanta si nu la grijile cotidiene.
Dupa bucuria momentului, lucrurile au intrat in normal. Mi-am cumparat pantaloni de trening, colanti si bluze mai lungi si am renuntat la blugi.
Am inceput sa caut informatii despre spitalele de stat din Bucuresti, caci stiam ca voi vrea sa imi monitorizez sarcina la stat si nasterea tot la stat voiam sa se intample.
Asa am aflat despre Spitalul “Filantropia”. De aici a inceput o adevarata aventura in ceea ce priveste cautarea medicului cu care eu voiam sa duc la capat cel mai important ,,proiect” al meu.
Las acestui articol o poza cu frumoasa locatie unde ne-am petrecut ultimul concediu in doi.
Comentarii