-
Săptămâna 32, ziua a 3-a.
Luna a 8-a a început și faptul că a început se poate observa cu ochiul liber. Mă simt din ce în ce mai deprimată și în multe cazuri din cauza unor factori de stres care nici măcar nu mă privesc.
Unul din factorii stresanti este fostul meu, tatăl copilului. De fiecare dată când își face apariția sau dă vreun mesaj sau mă caută în diverse moduri, indirect, chiar dacă s-a emis un ordin de protecție împotriva lui, energia bună din familie dispare și toată tensiunea se revarsă pe mine.
Încerc să privesc de multe ori din perspectiva familiei și să i-au vina asupra mea de obicei. Alteori, e prea multă tensiune și mă afectează foarte mult. Încep să plâng doar când mă gândesc la cuvintele pe care le-am auzit.
Sunt doar din bucățele. Nu știu dacă am puterea necesară să trec peste tot. Probabil e greu de înțeles totul din afara situației, dar e foarte greu de simțit aceste lucruri. Ba chiar sub influența cuvintelor auzite am început să cred 5% că am greșit păstrând sarcina. Nu știu ce să fac, dar mă simt atât de blocată, atât de deprimată încât nici să mănânc nu pot.
Multă lume mă întreabă de ce am păstrat sarcina... Am păstrat sarcina pentru că așa am simțit.
Zilele astea bebelușul a fost extrem de agitat. Nu îmi place să îl știu așa și mă străduiesc să fiu calmă, însă uneori trebuie să mă descarc.
Încep să cred din ce în ce mai puțin că totul o să fie bine.
Mă simt mai singură decât am fost vreodată în "lupta" asta, dar îmi iubesc copilul. Noapte bună, Luca. Să știi că mama ta te iubește, chiar dacă toată lumea te vede ca pe o greșeală enormă. Îmi doresc să fii bine, poate că într un final o să ne găsim liniștea. Somnic pufos și dulce micuțule. <3
Comentarii