-
Sunt în săptămâna 31 de sarcină și am avut câteva zile extrem de grele. Am început să fac mai multă mișcare și muncă (mai ușoară). Loviturile din ce în ce mai puternice, nici nu credeam că pot să le simt atât de tare (unele chiar dor), dar sentimentele sunt la fel de puternice și momentele în care simt lovituri mi se schimbă starea în bine sau și mai bine. Ador sentimentul...
Într-o zi din această săptămână am clacat. M-am simțit obosită și flamandă și simțeam că nu îți mai acord ție atenție cu plimbările, mâncarea (nu îndeajuns și nu destul de des) și am început să țip la toată lumea, ba chiar m-a luat și plânsul după nervi... Prietenul meu cel mai bun, Danone ( Alex), mi-a schimbat starea trimițându-mi o poveste ca să uit care este motivul sau care sunt motivele pentru care sunt asa de supărată, pentru că din logica cu care explic când sunt nervoasă, nu cred că a înțeles motivele pentru care eram așa.
Povestea :
"A fost odată un ursuleț de pluș pe nume Bubi. Bubi trăia într-un magazin de jucării și era cel mai iubit jucăriaș din toată colecția. Copiii îl luau mereu în brațe, îi povesteau secrete și îl sărutau înainte de culcare.
Dar Bubi avea o dorință mare: să vadă lumea dincolo de vitrina magazinului. El visa să devină aventurier și să descopere locuri noi. Într-o zi, când magazinul era plin de oameni, Bubi a zărit ocazia perfectă să își îndeplinească visul.
Cu o mișcare rapidă, s-a desprins de raftul pe care era așezat și a sărit din vitrină. În timp ce zburda prin magazin, a fost atât de încântat de libertatea sa că a uitat de faptul că era doar un ursuleț de pluș și nu un urs adevărat.
Bubi a mers într-un parc din apropiere și a început să exploreze. Acolo l-a întâlnit pe un pui de gâscă pe nume Gusti. Gusti era curios să vadă un ursuleț de pluș în parc și a început să se joace cu Bubi. Cei doi au făcut o mulțime de giumbușlucuri amuzante, cum ar fi să se târască pe iarbă și să încerce să prindă fluturi imaginiari.
În timp ce se distrau, Bubi a văzut un copil care plângea într-un colț al parcului. El s-a apropiat și l-a întrebat de ce plânge. Copilul i-a spus că și-a pierdut jucăria preferată, un ursuleț de pluș.
Bubi s-a oferit să îl ajute pe copil să găsească ursulețul pierdut. Gusti, încântat de idee, a zburat în jurul parcului pentru a-l căuta. Bubi și Gusti au format o echipă de căutători amuzanți.
Cu ajutorul mirosului fin al lui Gusti și al abilităților de detectiv ale lui Bubi, au găsit în cele din urmă ursulețul pierdut, ascuns sub o bancă. Copilul era atât de fericit să-și primească înapoi jucăria îndrăgită.
Între timp, povestea aventurilor lui Bubi și Gusti se răspândise prin parc, iar oamenii îi urmăreau cu zâmbete pe fețe. Bubi realizase că, chiar dacă nu era un urs adevărat, putea aduce bucurie și fericire în viețile celorlalți.
Astfel, Bubi a decis să se întoarcă în magazinul de jucării."
Mi-am propus să îi cer câte o povestioară din când în când, mai ales atunci când mă simt obosită și supărată. I-am spus povestea și feciorului meu.
Sper că și ție, Luca, ți-a plăcut povestea.
Săptămâna 31. Ziua 5.
Noapte bună, micuțule!
Comentarii