Familia afla despre bebe

Într-un final a aflat mama iubitului despre sarcină. Nu îmi părea prea încântată de sarcină. Iubitul mi-a spus să nu spunem nimănui o vreme. Eu nu aveam nici o problemă cu aflarea ei, eram bucuroasă deși eram speriată în totalitate de tot ce înseamnă nașterea, creșterea, educația și condițiile de care are nevoie un copil. Și când spun speriată, mă refer la genul ala de sperietură și agitație care e constant în mintea mea. Cu toate astea, eram grijulie, aveam grijă de burtica mea, să nu mă lovească cumva cineva din greșeală chiar și în somn. Aveam mereu mâinile în jurul burții. Iubitul avea deja un copil dintr-o altă relație și acel copil mă mai lovea din când în când în burtă, nu știu dacă din joacă sau așa a fost învățat de către cineva. Mi se parea că nimeni nu prea era de acord cu sarcina, doar eu. Părinții mei nu vorbeau cu mine deoarece nu erau de acord cu relația pe care o aveam. Ei au aflat despre sarcină cu puțin timp în urmă să plec din țară la munca. Am decis să merg la muncă pentru a reuși din timp să creez câteva condiții, mici dar care contează. Am plecat împreună cu iubitul și... Atunci au început problemele între noi. Era extrem de gelos, încât ne certam în aproape fiecare zi. Nu puteam munci ca un om normal, deoarece orice efort, ridicare de obiecte, ar fi putut pune sarcina în pericol. Am tras de mine cât am putut de mult și am încercat să am grijă de noi și în același timp să pot munci. Îmi era extrem de rău și mă dureau toate, dar munceam. Stăteam zile întregi în picioare, multe ore de greutate și pentru bani putini. Abea ne descurcam.  Într-o zi, iubitul a fost mutat de lângă mine să muncească împreună cu o fată, care era din Moldova. M-am simțit singură și tristă din cauza lui că am rămas singură să ridic toate acele pachete care aveau mai mult de 20 de kilograme. La un moment dat mi s-au instalat nervii până în degetele de la picioare. Am început să mă uit după el și nu l-am văzut. La scurt timp a venit un băiat care s-a oferit să mă ajute. Am evitat să vorbesc cu el, însă a început să-mi povestească niște lucruri din viata lui și la un moment dat am început să râd fiind uimită de ceea ce auzeam. În momentele acelea se apropia iubitul care a făcut o criză de gelozie foarte urâtă. La un moment dat m-a lovit cu pumnul în burtă, m-a durut încât mi-au dat lacrimile instant și mi se întrerupea respirația. Ne-am certat. Ar fi trebuit de atunci să îmi dau seama că nu vrea copilul cu adevărat. I-am anunțat telefonic pe părinții mei că sunt însărcinată. Au început să îmi spună că nu e ok, că sunt prea tânără, că am nevoie întâi de un viitor, de realizări. Mi-au cerut avortul. Am început să mă simt și mai singură în aceasta decizie.. Sarcina a scos la iveală comportamentul iubitului. A scos la iveală că este mincinos și că merită, însă nu am luat în seamă toate aceste lucruri atunci și am mers mai departe. Mi-am asumat această sarcină repetându-mi în minte că nu contează dacă vom fi împreună sau nu, și nu contează ceea ce se întâmplă în viitor, eu voi continua.