-
Mi-a fost frică de prima ecografie. Nu am fost niciodată la un ginecolog pana atunci,dar a trebuit să merg. Am fost la urgențe. Credeam că e ceva mult mai complicat decât atât. Aveam dureri foarte mari de burtă și mă gândeam că poate a pățit ceva bebelușul. Îmi era frică.
Speriată de ceea ce urma (să cresc un copil fără a-i transmite traumele mele din copilărie), încă aveam îndoieli în perioada aceea de ceea ce ar fi mai bine pentru mine în legătură cu sarcina. Eram în dubii încă în legătură cu alegerea. Iubitul a lăsat decizia doar în mâinile mele. Părinții când au aflat m-au pus să avortez pe motiv că sunt prea tânără și că nu o să mă descurc.
Am fost întrebată de data cu ultima menstruație, am spus 13 octombrie. A fost totul bine. Nu mă așteptam să decurgă totul atât de repede. Sarcina era abea în formare. Era incipientă și se vedea doar săculețul de mărimea unui bob de fasole.
Am văzut bobul meu și atunci am știut că vreau ca bebelușul să crească împreună cu mine. Am anulat orice gând de avort din capul meu. Am știut ca nu vreau sa pățească nimic bobul meu de fasole.
Am fost foarte emoționată și am ieșit din cabinet (cred ca asa îi spune) zâmbind. Am zâmbit foarte mult, un zâmbet foarte larg pe care nu l-am mai avut de mult și am simțit liniște în suflet și ordine în mintea mea. Pentru prima dată simțeam liniște și încredere în decizia mea. Nu mi-a mai trecut prin gând nimic negativ și eram fericită. Mi s-a confirmat sarcina și mi am dat seama la început de ea, eram mândră de mine pentru asta. Abea așteptam următoarea ecografie, însă nu puteam merge din cauza că nu îmi permiteam financiar.
Comentarii