-
După cum am scris deja, am refuzat sa ma programez la cezariană și am ales sa las lucrurile să decurgă dupa cum rânduiește Dumnezeu. Au trecut 39 de săptămâni, 40, ma apropii deja de 41 de săptămâni de sarcina. Mici griji incoltesc în sufletul meu. Ma așteptăm să nasc mai târziu (pe fetita am nascut-o tot după 41 de săptămâni, la 41 de săptămâni și 3 zile) și totuși așteptarea e grea și apăsătoare. Era o zi de miercuri, aveam fix 41 de săptămâni, iar luni urma ca medicul sa se întoarcă din concediu. Il sun cu gândul ca poate ma va interna el luni, chiar dacă spitalul nu e de garda. Când aude ca am deja 41 de săptămâni îmi spune clar și răspicat ca ar trebui sa merg la spital. Nu eram pregătită pentru asta, apoi în următoarea zi era o alta maternitate de garda, maternitate mai puțin dotata de care ma feream pe cât se putea de mult. Imi zic: voi merge vineri, azi nu sunt pregătită. Trece ziua de joi, joi noaptea încep sa am contracții, însă rare și neregulate. Vineri dimineața dispar intru totul. Vineri mergem la plimbare prin pădure, facem mișcare pe cât se poate, vineri noaptea iar am contracții, însă la fel, neregulate. Sâmbăta e o zi relativ linistita. Sâmbăta noaptea am contracții toată noaptea, deja sunt pregătită sa merg la spital, îmi zic totuși sa ma pun în pat puțin sa ma mai odihnesc, nu se știe cât poate sa dureze, adorm, iar când ma trezesc din nou nu mai aveam contracții. Hotărăsc totuși sa merg la spital. Sunt preluata de o rezidenta. Ma consulta. Contracții 0, dilatație 1. Însă când citesc ca am deja 41 de săptămâni si 3 zile și o cezariana la activ, se alarmeaza. Nu înțeleg cum a indraznit medicul meu sa ma lase pana în aceasta clipa. E clar maternitatea nu rezonează cu ideea de nvdc. Sunt pregătită pentru cezariană, am mari emoții pentru ca sunt conștientă de întreg procesul. La ora 13.00 vine pe lume suflețelul nostru drag, Filip, cel mai scump îngeraș din lume! ❤️
Comentarii