-
A venit și timpul pentru ultima consultație. Mult așteptată și cu mari emoții, pentru ca urma sa aflu dacă bebe va veni pe cale naturală sau nu. Intru în cabinet. Medicul ma invită să ma întind pentru o nouă ecografie. Ma așez cu emoții, dar Slava Domnului totul e bine. Prind curaj. Urmează apoi un nou consult pe masă, medicul analizează bazinul și posibilitatea de a naște natural, apoi ma invită la discuție. Imi spune ca pot alege oricare tip de naștere mi-o doresc, însă nu-mi garantează ca voi reuși sa nasc natural întrucât dimensiunile bazinului sunt la limita. În plus, politica spitalului nu mai permite medicilor sa vina de acasă pentru naștere, asa că voi naște cu medicul care este de garda, la maternitatea care este de garda. Practic imi propune discret cezariana. In plus, imi spune ca in perioada in care urmează sa nasc el va fi in concediu. Ma simt copleșită. Imi stăpânesc cu greu lacrimile. Mi-as fi dorit sa găsească o modalitate prin care sa ma susțină, dar simt o răceală foarte mare. Aleg sa nu iau acum o decizie și imi doresc sa închei cât mai repede consultația. Plătesc si merg la mașină unde ma așteaptă soțul împreună cu fetița. Încep sa plâng. Sunt dezamăgită. Ii povestesc soțului și încercam sa găsim împreună soluții. Iau legătura și cu duhovnicul pentru a cere sfat și binecuvântare. Apoi, luam decizia ca vom lăsa lucrurile sa se intample cum da Domnul. Drept urmare, nu ma programez la cezariană. Astept sa se declanseze nasterea, daca va fi sa nasc prin cezariana cu medicul de gardă, măcar știu ca am incercat.
Comentarii