ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Iata ca am facut 36 saptamani. Deja m-am mai relaxat in privinta posibilitatii veniri pe lume prea devreme, pentru ca ar trebui sa fie deja suficient de bine dezvoltata. Astept totusi nerabdatoare sa implineasca 37 de saptamani, cand nu va mai fi considerata prematur.
Cu toate ca pe de o parte astept si numar zilele si saptamanile, pe de alta parca tot nu cred ca se apropie cu pasi repezi marele moment.
Cu toate astea, mai sunt maxim 3 saptamani, si mai am multe lucruri de facut.
Nu am energie deloc, imi vine sa zac toata ziua pe canapea. Lux pe care mi-l permit pana la ora 13, cand vine copilul de la gradinita. De multe ori imi propun sa fac una sau alta in timpul somnului lui, dar ajung uneori sa dorm si eu. Sau pur si simplu sa aman treaba pentru a sta intinsa cu o carte.
Nici caldura de afara nu ma ajuta, contribuind la starea asta de letargie.
A fost totusi mai acceptabil ultimele doua zile, am reusit sa mai ies cu cel mic pe afara. Dar obosesc foarte repede, iar urcatul scarilor e un chin.
Incerc sa tin pasul cu el pe afara, ii mai propun locul de joaca, dar nu e tot timplul dispus sa coopereze. Are planul lui propriu, si vrea sa dicteze traseul. L-am mai momit cu o limonada la terasa, pentru a mai sta linistiti, dar nici asta nu dureaza foarte mult, pentru ca sta ce sta si vrea sa plecam. Imi cumpara totusi un timp sa imi trag sufletul.
Comentarii