Bloguri

Jurnal de sarcina

Sarcina pierduta

  • Am plecat la București, după o noapte nedormită, chinuită de gânduri, rugăciuni ca totul să fie bine. Cu mine au fost iubitul meu și sora lui care m-au încurajat pe tot parcursul drumului și îmi tot spuneau că o să fie bine. Ajunsă acolo am intrat în cabinetul domnului doctor, acesta a văzut ecografia făcută și m-a trimis să mai fac și acolo o ecografie ca să vadă și dânsul despre ce e vorba, dar la o altă doamnă ginecolog, a spus că vrea mai multe păreri. Doamna doctor o femeie de nota 1000, a venit m-a preluat din cabinetul domnului doctor și ma dus la dânsa unde avea ecograful. Mi-a făcut ecografia și într-adevăr copilul suferea de higroma chistică, dar pe lângă aceasta și intestinele micuțului se dezvoltau în afara abdomenului. Ce înseamnă higroma chistică eu neștiind până atunci când doamna doctor mi-a explicat și arătat, este o formațiune de lichid în zona cefei și a capului, dar după cum spuneam nu numai asta era problema. Doamna doctor cu părere de rău mi-a spus exact acele cuvinte pe care mi le spusese și doctorul de la mine din oraș. Am ajuns din nou în cabinetul domnului doctor, cel de la București, și mi-a spus că am 2 opțiuni, ori fac acum chiuretaj când încă se mai poate, ori mă chinui să țin sarcina și aceasta ori se va opri din evoluție ori se duce la termen dar fătul nu va trăi. În acel moment îmi venea efectiv să fac o gaură în pământ și să intru în ea ca să nu mai văd și să mai aud nimic. Am cerut voie domnului doctor să ies puțin afară să îmi revin și bineînțeles să mă sfătuiesc cu iubitul meu ce vom face, cum vom proceda. Am ieșit afară, ei mă așteptau să le spun ce sa întâmplat dacă totul este bine, dar după ochii care nu se mai opreau din plâns și-au dat seama că nu este în ordine. După ce m-am liniștit le-am spus ce a zis doctorul, iar el ma luat în brațe și mi-a spus hai să nu ne chinuim degeaba, ca să suferim după mai mult, facem ce e mai bine din punct de vedere medical. Cu toate că el ar fi vrut să riscăm s-a gândit că eu mai fusesem o dată în depresie și știa că la asta nu puteam face față, adică să țin copilul 9 luni în burtă și să fie în zadar, bine asta dacă se întâmpla să se ajungă la acea dată. După mai multe discuții și contraziceri am plecat înapoi în cabinetul domnului doctor și i-am spus: domnule doctor faceți ce considerați dumneavoastră că este mai bine. Domnul doctor ma trimis la urgențe unde se fac internările pentru a face chiuretaj, mi s-a făcut un test covid după care am fost urcată sus pe secție. Am completat formulare peste formulare pentru anestezie și pentru biopsia copilului. După ce am terminat de completat ma luat din salon și m-au dus la terapie intensivă, o cameră mi se părea mie rece, închisă, mă simțeam abandonată și parcă moartă, parcă corpul nu mai asculta de mine, tremuram ca "varga", până și dinții din gură "clănțăneau" și îmi era un frig (în luna august) de îmi venea să îmi pun 2 plăpumi pe mine. Am plecat pe picioare în sala de operații, ma întins pe o capră și mi s-a pus o perfuzie. Tot ce vedeam eu era doamna doctor care mă spăla cu betadină și îmi spunea să nu mai tremur că ea încă nu a început procedura după care totul a fost negru. M-am trezit la terapie intensivă, vroiam să vorbesc dar parcă limba mea nu vroia să mă ajute, decât un srâncet am putut să fac, iar doamnele asistente de acolo m-au văzut că plângeam și mi-au făcut o perfuzie de durere, ele nu știau că pe mine nu durerea mă făcea să plâng ci pierderea copilului meu. Am fost ținută o zi pentru a vedea dacă apar complicații, nu am avut nici o durere, decât cea sufletească. După acel episod am avut 2 tentative de suicid, nopțile nu le dormeam le plângeam, la muncă nu mai eram persoana aia veselă pe care lumea o știa, efectiv eram un zombi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și din nou a persoanelor de lângă mine, am trecut și peste această experiență cumplită. Toate aceste experiențe ne-au unit și după această tragedie am fost cerută în căsătorie, unde eu nu mai speram că el va mai sta lângă mine. Un sfat pentru femeile care trec prin așa ceva sau au o experiență similară, Dumnezeu le aranjează pe toate, el știe când este momentul potrivit și pentru fericire și pentru agonie, aveți credință, când dați de greu nu îl huliți și nu îl mâniați, aveți încredere în El.

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Am aflat sexul copilului

    Am ajuns în săptămâna 12 de sarcina. Am făcut morfologia de trimestru 1 și un dublu test. La morfologie mi s-au luat pe rând toate organele formate la vizualizare deoarece doctora care îmi făcea ecogr...
  • Covid

    Ca de fiecare dată probleme. Pe data de 7 februarie 2022 a dat "norocul" peste mine. Cum am ajuns să dea un așa noroc peste mine? Simplu, prietenul meu a luat covid de la muncă. Pe data de 7 m-am trez...
  • Minunea mea

    A treia sarcina. Cine spune că a treia oară nu e cu noroc? Decembrie, sărbători, cadouri, dragoste, iubire, cea mai frumoasă lună din an. Crăciunul l-am petrecut în familie, iar de revelion ziua mamei...
  • Sarcina pierduta

    Am plecat la București, după o noapte nedormită, chinuită de gânduri, rugăciuni ca totul să fie bine. Cu mine au fost iubitul meu și sora lui care m-au încurajat pe tot parcursul drumului și îmi tot s...
  • Sarcina cu risc

    După cum spuneam în blogul anterior rămăsesem la emoția aflării cu exactitate a sarcinii. De abia acum vine greul... În săptămâna a 7-a mi-am ales doctorul cu care vroiam să nasc, doctora care mi-a c...

Din aceeasi categorie...

  • Aflarea vestii

    se pare că a sosit dinnou momentul acela magic când am aflat că așteptăm încă un copil, când cel mic avea doar un an și patru luni. În primul moment, timorarea ne-a cuprins, gândurile noastre zbuciuma...
  • Test pozitiv

    Dupa multe incercari,dezamagiri si fel si fel de ganduri negre….surprize surprize, apare si mult asteptatul bebe 2. Ne-am dorit foarte mult inca un bebe, desi va fi o diferenta de vreo 4 ani in...
  • Sunt pregatita pentru o noua sarcina

    Inca de cand avea baietelul 1 an si jumatate ma gandeam sa incercam sa mai il facem si pe bebe 2, ca sa pot intra dintr-un concediu in altul. Cu el incepuse sa fie mult mai usor pentru ca ne intelegea...
  • Doua liniute pe testul de sarcina

    Dragi burtici si mamici, Eu fac parte din categoria gravidelor care n-au avut nevoie de un test de sarcina pentru a-si da seama ca sunt insarcinate. Auzisem povesti cum ca ,,o mama simte'', insa n-am...
  • Testul pozitiv

     Încep și eu a scrie aici despre noua etapa din viata mea. Eu sunt Ionela și am 31 ani, iubesc copiii și m-am bucurat foarte tare când am văzut testul pozitiv! Toată lumea mi-a spus c...
  • Cel mai frumos cadou

    Acum mai bine de doi ani, am discutat despre a avea un copil. Au urmat doi ani in care am tot incercat, au tot venit pe lume bebelusi in jurul nostru, numai al nostru intarzia. Am zis sa ne pastram ca...
  • Cum a inceput totul

    Mi-am dorit atat de mult sa fiu mama. Mereu am vrut sa am 3 copii. Nu 1, nu 2. 3. Si ii voiam pana in 30 ani. Dar nu a fost sa fie asa. Gandul de a fi o mama batrana ma sperie teribil. Diferenta de...
  • Lupta mea s-a incheiat cu o victorie

    Nu puteam incepe jurnalul sarcinii mele fara a povesti un episod care m-a marcat enorm - lupta cu infertilitatea. Cand auzeam de cupluri care se confrunta cu aceasta problema ma gandeam ca sigur gres...
  • E timpul pentru bebe nr. 2

    Încă de când bebe nr. 1 a făcut un an, ne gândeam tot mai serios la următorul copil. Ne doream și eu și soțul încă un copil, dar parcă nu aveam încă curajul necesar. Ne-am dorit ca totul să fie bine, ...
  • Conceperea bebelusului

    As dori sa incep prin a povesti ceea ce gandeam despre sarcina… Aveam 2 ani de relatie cu actualul sot, inca de la inceput am visat sa avem un bebelus insa niciodata nu ne pusesem pe treaba. in urma u...