A doua sarcina.
Era vara anului 2021, eram angajată în acea perioadă, pandemie, mască la gură, fiind casieră trebuia să o port non-stop. Ziua mea este pe 5 iulie, zic iubitului meu hai să mergem până la țară să facem un grătar ceva și să cumpărăm un tort, cu toate că nu mă simțeam prea bine. Zis și făcut. Am sărbătorit ziua de naștere cu greu deoarece mă simțeam foarte rău. Nu am prea băgat în seamă am zis că este ori din cauză că port masca non-stop sau din cauză că trebuie să îmi vină menstruația.
Pe data de 10 trebuia să îmi vină menstruația, nu a venit nici pe 11, nici pe 12 ....nici pe 15, zic gata îmi fac test de sarcină, sigur sunt însărcinată. Zis și făcut, pe 15 seara am luat testul, iar pe 16 dimineață l-am făcut. Eram singură acasă, mami era plecată în oraș cu treabă, iubitul meu la muncă, zic hai să îl fac dacă e să fie le trimit poză cu testul.
Nu a durat mult, 5 minute parcă scria pe test să aștepți, dar minutele alea mi se păreau ore. Am luat testul și "surpriză" POZITIV. Cea mai mare fericire, am zis gata de data asta o să fie bine. I-am trimis poze lui, cel mai fericit om din lume după un an de încercare (aproximativ), a zis făți repede programare ca să știm ce avem de făcut. Zis și făcut, am sunat m-am programat, acum asistenta doamnei doctor a zis că este cam devreme să mă duc pentru confirmare și m-a programat pentru săptămâna cealaltă.
La muncă eram de groază, mă certam cu toată lumea, țin minte că am avut și reclamație, mă simțeam rău nu puteam să stau pe picioare, greu foarte greu.
A venit ziua programării, zic Doamne te rog să fie bine să mi se confirme clar sarcina, să fie totul bine într-un cuvânt să nu mai sufăr ca data trecută. Între timp îmi aud numele. Intru înăuntru ca de obicei sus pe capră, iar pe ecograf îmi apare o boabă de mazăre. Nu pot să descriu sentimentul acela, ma cuprins un val de emoții care s-au transformat în lacrimi care nu le puteam stăpânii, am zis Doamne îți mulțumesc pentru minune. Doamna doctor foarte amabilă, mi-a prescris medicamente pentru sarcină, eu nu eram cu gândul la ea nici nu mai țin minte ce spunea, eu eram în lumea mea, mă gândeam cum o să arate, ce o să fie, cum o să nasc, mi-e frică, tot felul de scenarii. Îmi aduc aminte doar că mi-a spus că sunt gravidă în 6 săptămâni aproximativ.
Am plecat fericită la mașină, plânsă de fericire că el săracul când m-a văzut a zis că nu e ceva în regulă, mă tot întreba ce ai?, ce s-a întâmplat?, iar au făcut ăștia ceva?, iar eu de emoții nu mai aveam cuvinte cum să îi spun că avem o măzărică mică, așa că i-am întins ecografia. Se uita la ea și nu înțelegea, i-am spus sunt însărcinată și bobița aia mică de acolo e copilul. El este o fire mai dură, nu este genul de persoană care să se exteriorizeze, dar atunci și lui i s-au umezit ochii de emoție, dacă îi spun acum zice că nu este adevărat, dar l-am văzut.
Comentarii