Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Educatoare sau invatatoare?


33 raspunsuri la acest subiect

#11
lara_c

lara_c

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 846 mesaje

Postat 09 mai 2015 - 15:57

Lara, intre 0 si 3 nursery nu inseamna gradinita, ci cresa. Gradinita vine din momentul in care copilul e autonom fizic si psihic.

 

 

'Nursery classes and schools (not to be confused with day nurseries) take children aged 3 and 4 years old, usually for the year before they start the first school year. They are sometimes attached to a primary school.'

 

 

Editez pt ca acum am vazut 0-3 .Initial vazusem  doar 3. Este tot nursery dar privata. Adica nu apartine de nicio scoala,Nu poarta uniforma sau maxim un tricou cu sigla gradinitei respective . De la 3 ani insa da mai ales daca au (ne) norocul sa fie nascuti vara. 

 

Si la subiect :

Mercy Lady pt explicatie.Mi se pare asemanator cu sistemul American.

Daca as avea rabdare sa lucrez cu copiii eu sincer as alege educatoare.


Editat de lara_c, 09 mai 2015 - 16:10 .

  • 1

#12
LadyArtemis

LadyArtemis

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 210 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 09:59

In primul rand, va multumesc tuturor pentru raspunsuri!  [flo2]  [flo2]  [flo2]

 

 

Iti raspund rapid ca fug spre casa: nu ai posibilitatea sa mergi la gradi si scoala /

Sa i observi pe copii in mediul lor ?

 

 

 

Nu, din pacate nu am aceasta posibilitate acum. Ca sa pot merge ori la gradi ori la scoala ori la ambele trebuie ori sa fiu studenta deja la specializarea de educatie si sa am acte care sa ateste acest lucru ori sa fiu fosta absolventa ori a gradinitei ori a scolii si sa ma cunoasca/sa-si aminteasca de mine cadrele didactice de acolo (sau sa am acte doveditoare in acest sens).

 

 

 

 

dar trebuie sa vezi ce te atrage mai mult, nu le poti incerca pe amandoua?

 

 

La momentul de fata nu pot face nimic referitor la observatia copiilor sau voluntariat ca sa imi dau seama ce varste prefer pentru ca nu sunt nici actuala studenta la educatie, nici fosta eleva a gradinitelor/scolilor de aici, nici mama cu copil inscris la gradi/scoala sa ma stie cadrele didactice, etc. 

Am observat si eu si sotul (din trecutul lui in invatamantul de aici) ca toate institutiile de invatamant au devenit mult mai prudente in a lasa pe altii din exterior sa interactioneze cu copiii si cer tot felul de acte si avize ca sa se asigure ca nu au de-a face cu persoane dubioase. 

Acum la facultati exista la educatie dubla specializare de educator si invatator si termini cu aceasta specializare si apoi alegi unde vrei sa lucrezi. Si perioadele de practica de la aceste specializari se desfasoara atat in gradinite si crese cat si in scoli primare. Dar eu urmeaza sa incep din 2016 si pana atunci e posibil (politicienii de aici au inceput sa vorbeasca despre ce schimbari doresc ei la invatamant si admiterea la specializarile de educatie si se pare ca vor sa implementeze aceste schimbari foarte curand, acum in 2015) sa nu mai existe aceasta dubla specializare sau sa nu mai am eu (cazul meu particular) acces la ea. Iar daca se intampla asa, atunci voi avea acces doar fie la specializarea de educator fie la cea de invatator, deci va trebui sa aleg una cu care sa incep (chiar daca, sa spunem ca mai tarziu ma specializez si in cea de-a doua dupa terminarea primei specializari; deci tot va trebui sa incep cu ceva).

Deci, numai dileme pe capul meu  [bang]

 

 

 

Daca as avea rabdare sa lucrez cu copiii eu sincer as alege educatoare.

 

De ce ai alege educatoare? (Intreb pentru ca sunt curioasa de motive.)

 

Sper sa mai raspunda si altii la acest subiect. Cu cat mai multe idei cu atat mai bine!  [cit]  [asia]  [asia]  [asia]


  • 0

#13
paulinio

paulinio

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 964 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 16:12

Eu imi amintesc cu drag si de educatoare si de invatatoare. Nu lucrez in domeniu deci n-as putea sa te ajut in privinta deciziei proprii.

 

 

Daca tot nu stii ce sa alegi si iti este oarecum indiferent poate ar trebui sa vezi si care slujba e mai cautata; unde e cererea mai mare. Gradinita pare de 2-3 ani si fara sa fie obligatorie. Scoala are mai multi ani... Adica dupa scoala sa ai si unde lucra.


  • 1

#14
LadyArtemis

LadyArtemis

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 210 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 19:39

Eu imi amintesc cu drag si de educatoare si de invatatoare. Nu lucrez in domeniu deci n-as putea sa te ajut in privinta deciziei proprii.

 

 

Daca tot nu stii ce sa alegi si iti este oarecum indiferent poate ar trebui sa vezi si care slujba e mai cautata; unde e cererea mai mare. Gradinita pare de 2-3 ani si fara sa fie obligatorie. Scoala are mai multi ani... Adica dupa scoala sa ai si unde lucra.

 

Multumesc pentru raspuns  [flo2]  [flo2]  [flo2]

Educatorii sunt mult mai cautati decat invatatorii. Se pare ca sunt mult prea putine gradinite si crese in raport cu cererile parintilor pentru copiii lor, iar cele care exista deja au nevoie de educatori cu facultatea facuta (deci nu doar ingrijitori/supraveghetori).

Prin comparatie, se pare ca este un mare surplus de invatatori pe piata muncii care nu isi pot gasi de lucru, deci invatatorii se pare ca nu sunt la asa mare cautare si exista deja multi cu facultatea terminata dar fara loc de munca; s-a spus prin presa ca noii absolventi ca invatatori nu vor face decat sa ingroase randurilor somerilor/invatatorilor part-time/casual/temporary. (situatia tocmai descrisa se refera la invatamantul de aici din Australia, mai ales Sydney, in anul de gratie 2015; specific asta pentru claritate si pentru ca nimeni sa nu fie confuz ca situatia asta se aplica altor tari/orase, ma refer aici mai ales la cititorii de ocazie/curiosi care nu sunt neaparat membri/participanti.)

 

Dupa aceasta explicatie, poate raspunsul ar trebui sa fie evident? Adica sa hotorasc, gata, educatoare! Dar nu sunt 100% sigura/convinsa , adica nu sunt sigura daca acest motiv ar trebui sa fie suficient de puternic incat sa ma convinga si mi-e teama sa nu regret mai tarziu  [batcap]

 

 

Fosta educatoare a băiatului meu mai mic a ales educatoare deși ar fi putut sa meargă si învățătoare (perioada de început a grupei 0 in scoli). 

 

Daca este ok sa intreb asta, cunosti motivele pentru care fosta educatoare a baiatului tau mai mic a ales sa fie educatoare si nu invatatoare? [flo2]   Intreb pentru ca ma intereseaza motivele si sunt in cautare de "luminare" a mintii/inspiratie.

 

 

 

Invatatoarea este o figura simbolică pentru majoritatea oamenilor, de educatoare ne aducem aminte mai greu ;)

 

 

 

La numarul 4 pt mine invatatoarea a fost un factor important.

 

Educatoarea mea era si vecina noastra, statea  in blocul de langa. E o femeie foarte de treaba, suntem prietene acum dar sincera sa fiu din perioada de gradinita imi amintesc mai mult cum ne jucam, nu de educatoare.

Doamna mea invatatoare insa este o femeie care chiar si-a pus amprenta asupra mea, chiar ma intreb cateodata cum ar arata viata ´mea acum daca nu o aveam pe ea ca invatatoare.

Mi-a cultivat pasiunea pt partea de literatura, a stiut cum sa ajunga la noi, cum sa ne motiveze si ce butoane sa atinga. De multe ori ma gandesc la ea si imi pare extrem de rau ca nu am tinut legatura. Bineinteles de cate ori o vedeam pe fiica ei ii spuneam sa o pupe, dar nu am apucat sa ii spun ei niciodata cat d emult a insemnat pt mine si cum m-a modelat ca om.

A urmat apoi o profesoara de romana care  aramas la fel ca doamna invatatoare pt mine, am avut ocazia de a ma bucura de ea 4 ani de zile. la liceu nu s-a mai creat vreo legatura asa profunda ca in primara si generala, discutam deja de la alt nivel cu profesorii, unii erau tineri si ne permiteam mai multe iar altii nu s eputeau implica asa mult tot din cauza varstei noastre.

 

 

dar trebuie sa vezi ce te atrage mai mult, nu le poti incerca pe amandoua?

Te inteleg, si eu sunt la fel, vreau sa fac de toate in profesia aleasa, cateodata imi pare rau ca suntem atat de  ingraditi dar inteleg de ce.

 

Va multumesc mult pentru raspunsurile amanuntite!  [flo2]  [flo2]  [flo2]  De fapt, inca o data multumesc tuturor pentru orice raspunsuri, cam orice ma poate ajuta  [flo2]  [flo2]  [flo2]

 

Dar, revenind la ce am citat mai sus: ambele citate specifica faptul ca in general tindem sa ne aducem aminte mai usor de invatatoare decat de educatoare (sau de ambele), deci probabil nu exista situatie in care cineva sa uite de invatatoare dar sa isi aminteasca de educatoare (corectati-ma, va rog, daca gresesc); dar invers (sa uitam de educatoare si sa ne aducem aminte de invatatoare) pare mai plauzibil, probabil si din cauza varstei; totodata, conform parerilor exprimate, se pare ca invatatoarea are o influenta mai profunda decat educatoarea. Eu insami sunt de acord: si eu imi amintesc de invatatoarea mea mult mai bine decat de educatoare; si eu sunt de acord cu faptul ca invatatoarea m-a influentat mult mai mult decat educatoarea.

 

Pornind de la experienta ca invatatoarea are o influenta mult mai mare asupra copilului decat educatoarea, eu intampin urmatoarea problema:

- in sistemul de invatamant australian (cel obisnuit, nu Waldorf/Steiner sau Montessori, etc.) in scolile primare se tinde ca elevul sa aiba in fiecare an un invatator diferit (plus colegi diferiti); scoala primara aici dureaza 7 ani, deci se vrea ca fiecare elev sa aiba 7 invatatori diferiti; aici apare problema mea: daca eu sunt cu un grup de copii doar 1 an (in comparatie cu 4-5 ani cum este in Romania de exemplu), atunci oare voi putea sa am o influenta mai mare asupra lor decat fosta educatoare? voi putea eu sa am un impact mare si pozitiv asupra lor in asa fel incat sa isi aminteasca mereu de mine cu drag? sau voi fi doar o alta invatatoare intr-un sir de 7 invatatori? Asta este una din dilemele si chiar fricile mele, pentru ca stiu ca daca sunt invatatoare voi avea in fiecare an un alt grup de copii si doar un an la dispozitie sa stiu cum sa imi las amprenta in sufletele lor.  [fri]

 

Deci as vrea sa intreb: daca invatatoarea a reusit, in 4 ani, sa va influenteze si va modeleze in asa fel incat va aduceti aminte cu drag de ea si acum, credeti ca aceeasi invatatoare ar fi putut sa va influenteze la fel de mult/puternic doar intr-un singur an, in asa fel incat sa va ramana mereu in suflete? Daca ati fi avut, pe langa invatatoarea preferata, alti 3 invatatori, cate unul diferit in fiecare an, in acest caz, infuenta invatatoarei preferate ar fi fost aceeasi sau mai mica/mare? V-ati mai aduce aminte de ea tot cu atata drag? Sau faptul ca ati avut in fiecare an un invatator diferit v-ar diminua afectiunea pentru el/ea/ei/ele?

 

Cu asta nu prea reusesc eu sa ma impac. Am fost scolita in Romania, am avut aceeasi invatatoare 4 ani si apoi aceeasi diriginta alti 4 ani in gimnaziu si mi-a fost foarte usor sa ma atasez de ele si acum imi este usor si drag sa imi amintesc de ele. Dar eu ca viitoare invatatoare aici as avea in fiecare an o alta serie de elevi, ceea ce ma face sa imi pun atatea intrebari  [parasuta]

 

 

Pentru mine profesia de educator/invatator nu va fi niciodata doar o meserie, doar ceva ce fac ca sa am un salariu. Pentru mine este efectiv o misiune, un tel, o chemare sa fac bine copiilor, iar asta include (cel putin in mintea mea) si ce amprenta las in sufletele lor, adica as vrea sa isi aminteasca mereu de mine cu drag, sa nu ma uite niciodata.

Am citit undeva, candva, ca: "atata timp cat traiesti in amintirile celorlalti, traiesti vesnic."

 

P.S. Scuzati mesajul lung si confuz!  [iartama]


  • 0

#15
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 20:04

Hmm... nu stiu ce sa zic... daca as fi avut alta invatatoare in fiecare an....

Stiu doar ca am avut in fiecare an cate un prof diferit la engleza... si rezultatul a fost ca nu am invatat mai nimic :)) ca dura pana se acomoda cu noi si invers....  

De invatatoare m am atasat pentru ca in cei 4 ani nu e totul pe roze, si a fost acolo si cand reuaeam, si cand aveam nevoie de sprijin.... ma refer ca ibtr-o perioada mai lunga de timp si cu atatea informatii noi, inevitabil apar momentele de mai sus. .. poate într-un an nu e suficient. ...

Mi se pare putin debusolant sa cunosti in fiecare an copiii, sa stergi impresia si aateptarile pe care le au deja formate prin contactul cu invatatoarea de anul trecut ( ma refer la asteptarile lor legate de tine).. nu cred ca toate cele 7 invatatoare vor lasa impresie asupra elevilor, va trebui sa fii cea mai buna, pt ca inevitabil si inconstient vor face un clasament :)


  • 0

#16
XIO

XIO

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 17.118 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 20:55

Mda, eram pornita sa scriu ca e prea putin un an dar mi-am amintit de profesorii si medicii din facultate care m-au atins sufleteste, iar acolo am avut un semestru sau doar cateva saptamani ore impreuna. Dar e adevarat ca e vorba de alta varsta...


  • 1

#17
Mik

Mik

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.671 mesaje

Postat 11 mai 2015 - 22:51

Lady, si eu tot spre educatoare as opta, caci e o meserie in care va fi tot timpul de lucru, si daca te muti in alta tara, sigur iti gasesti de lucru.

Ti-am mai scris, educatoare mi se pare si mai dificil psihic si fizic.

 

Pentru mine o educatoare din grupa mare, d-na Parfenie, a fost cadrul didactic de la care am invatat o infinitate. Eram in grupa mare.


  • 1

#18
mamica11

mamica11

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 2.980 mesaje

Postat 15 mai 2015 - 08:36

Cred ca daca ai cunostintele necesare si esti convinsa ca reusesti sa termini cu bine perioada de instructie e mai bine sa alegi invatatoare. Este mult mai putin solicitant psihologic vorbind si sistemul cu un an cel mult doi la o clasa este foarte bun si peste tot da rezultate mult mai bune decat 4 ani cu acelasi om .

Dorinta asta de a fi educatoare pentru a "lasa o amprenta" in sufletele copiilor nu e ceva ce trebuie amplificat din punctul meu de vedere , al parintelui. Menirea educatoarei si a invatatoarei este alta si fiecare copil e diferit, vine deja cu un bagaj sufletesc din familie , bagaj ce nu intotdeauna rezoneaza cu amprenta pe care ar vrea educatoarea sa o imprime peste. De aceea pot aparea conflicte greu de gestionat la nivel sufletesc la copii asa mici.

 

Si mai e o diferenta esentiala ce trebuie sa o ai in vedere: ca educator ai nevoie de o rabdare infinita , uneori chiar mai mult decat infinita , prietena mea foarte apropiata este directoare la o gradinita cu multe grupe si tot timpul are nopti nedormite nu din cauza educatoarelor ce sunt mai" reci" dar isi fac treaba corect si echidistant cu absolut toti copiii ci din cauza  celor ce se implica foarte mult emotional  dar ajung spre sfarsitul anului de obicei cu nervii in pioneze . Si o parte din copiii grupelor lor impreuna cu parintii abia asteapta sa se termine anul , bineinteles copiii nazdravani sau din familii cu probleme sunt de obicei candidatii, cai ce nu se lasa "amprentati" sub nici o forma indiferent cat de perfecta si daruita este o educatoare (da, sunt si de acest gen ),  lucru ce nu se intampla in grupele educatoarelor ce nu au ambitii de genul asta  ci urmeaza clar programa, tin metodologia la zi , sunt apropiate de toti copiii dar cu o limita si la care nici un parinte nu vine cu laude pana la cer dar nici cu reclamatii sau susoteli despre diferentieri.

 

Cred ca invatamantul primar te-ar obliga de la sine sa nu te implici foarte mult emotional, accentul cazand pe instructie si nu pe educare si asta ar fi benefic si pentru copii si pentru tine pentru ca ai o inclinatie vizibila spre implicare sufleteasca puternica.


  • 0

#19
LadyArtemis

LadyArtemis

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 210 mesaje

Postat 15 mai 2015 - 15:44

Va multumesc pentru raspunsuri  [flo2]

 

mamica11,  multumesc pentru raspuns, am stat si m-am gandit la ce ai scris, caci dupa cum am spus, fiecare raspuns este important si imi da de gandit. Iti inteleg si respect opinia, dar nu sunt de acord cu ceea ce ai scris. 

 

Nu inteleg de ce din punctul tau de vedere ca parinte, dorinta de a lasa o "amprenta" in sufletul fiecarui copil este ceva ce nu ar trebui incurajat. Poate doresti sa explici mai in detaliu.

 

Pot doar sa banuiesc ca unii parinti nu doresc ca fiii si fiicele lor sa fie influentati la nivel psihologic, emotional, de personalitate de educatori si invatatori; sau mai clar, nu doresc ca odraslele lor sa gandeasca/simta precum educatorul/invatatorul in anumite privinte, ci doresc ca ei parintii sa ii faca pe copiii lor sa gandeasca/simta la fel ca ei (mai ales cand vine vorba de subiecte mai delicate/personale). Cunosc personal asemenea cazuri si nu pot decat sa cred ca asemenea parinti pun ochelari de cal propriilor copii, in cele mai multe cazuri in cunostinta de cauza si cu intentie. 

 

Nici nu stiu ce ai inteles tu exact cand eu am spus ca imi doresc sa las o "amprenta" in sufletul fiecarui copil. Ce am vrut eu sa zic prin asta este faptul ca doresc sa le predau copiilor in asa fel incat sa fie incantati sa vina la scoala/gradi in fiecare zi, sa fie entuziasmati de procesul invatarii, sa se inteleaga bine intre ei si sa le placa de mine ca invatator/educator si ca persoana; si totodata prin felul meu de a fi si de a gandi sa le servesc drept exemplu bun, adica daca observa ca eu sunt mereu sincera cu ei, sa isi doreasca si ei sa fie sinceri cu colegii lor si cu mine si cu toti ceilalti din jur, daca observa ca eu imi respect mereu promisiunile facute lor, sa isi doreasca si ei sa isi respecte promisiunile lor facute celorlalti, daca observa ca sunt la fel de corecta si fata de copilul alb si fata de cel negru si fata de cel asiatic si ii tratez pe toti in spiritul egalitatii si dreptatii, sa isi doreasca si ei sa fie corecti fata de toti indiferent de culoarea pielii, etc. Prin asta vreau eu sa le las o "amprenta" in suflete. 

 

Nici macar nu ma pot imagina sa fie educator/invatator si sa fiu rece/mai rece sau mai distanta. Daca vreau si pot sa ma implic sufleteste, de ce nu?

Si in nici un caz nu as fi nedreapta fata de elevii mei, nu i-as trata diferit in mod negativ in functie de preferintele mele. Nici nu cred ca as avea preferinte, adica as incerca din tot sufletul sa nu am si sa fiu mereu constienta ca totii copiii merita aceeasi sansa la educatie si la corectitudine. Daca as avea preferinte, cu siguranta nu le-as arata/spune in clasa, le-as tine pentru mine in privat si as incerca sa le inlatur. Mi-as trata elevii diferit doar pentru ca au diferite nevoi si stiluri de a intelege/invata, adica as incerca sa ajut pe fiecare copil in parte si evident copiii fiind diferiti, si metodele mele de abordare vor trebui sa fie diferite. Dar pe toti i-as trata cu respect, afectiune, corectitudine, dreptate, intelegere, etc. pentru ca toti copiii, indiferent de stilurile de intelegere si invatare au aceste nevoi. Evident, cu unii voi fi mai blanda daca sunt foarte sensibili si se pierd repede, cu altii voi fi mai severa daca au personalitati mai puternice si observ ca pot gestiona o anumita cantitate de severitate, etc. Iar aceasta "amprenta" emotionala vreau sa o las in sufletele tuturor elevilor mei iar ea ("amprenta") va fi diferita in functie de copil si situatia acestuia, adica, din nou ma voi modela pe nevoile individuale ale fiecarui copil. Vreau sa fiu un exemplu bun pentru toti copiii, in egala masura, iar cand vine vorba de o "amprenta" emotionala mai adanca, ea ar fi diferita de la copil la copil, adica daca un copil este neglijat acasa si nu primeste atentie si afectiune si dragoste (da, mai exista si astfel de copii) atunci evident eu as vrea ca pe langa aria curiculara a gradinitei/scolii sa il invat si ce este atentia, afectiunea si dragostea, sa i le daruiesc, sa il invat sa creada in ele si sa si le doreasca; in schimb, daca un alt copil este foarte iubit acasa, i se acorda foarte multa atentie, atunci il voi observa si voi vedea de ce are nevoie de la mine ca educator/invatator, tot de dragoste si atentie ca acasa pentru ca asta il determina sa aiba rezultate bune sau poate de mai multa severitate. As avea un grup/o clasa de 20-30 copii si da, ar fi lucruri pe care as vrea le invete toti acesti copii, dar pe langa asta ar mai fi si lucruri pe care unii copii le stiu deja si altii nu sau de care alti copii ar avea nevoie si altii nu. Deci, mi-as aborda elevii si ca grup dar si individual. 

 

Care este menirea educatorului/invatatorului? Doar sa predea niste materii si cam atat? Doar sa se asigure ca educatia si procesul de invatare al copilului se desfasoara cum trebuie? Eu cred ca este mai mult de atat. Evident, educatia este extrem de importanta si da, copilul vine la scoala/gradi pentru a invata in mod principal dar eu cred ca educatia, atat la nivel prescolar cat si primar este mai mult decat niste materii si niste informatii si niste teme si proiecte; are si o componenta umana, emotionala. Cred ca menirea educatorului si invatatorului este sa se asigure ca elevul se dezvolta armonios in toate aspectele: educational si informational, social, emotional, fizic, psihic, etc.  Cred ca un educator/invatator bun poate invata copiii nu numai anumite materii si lectii, ci si cum sa formeze prietenii, cum sa isi exprime emotiile, cum sa fie politicosi, cum sa manance sanatos, cum sa se joace frumos cu colegii, cum sa fie toleranti fata de ceilalti si mai ales de cei diferiti de ei (ca religie, culoare a pielii, inclinatie sexuala, istoric familial, etc.), etc.

 

De multe ori copiii petrec mult mai mult timp la gradi/scoala decat acasa, mai ales in privinta orelor in care nu dorm. In Australia, de exemplu, la nivel de scoala primara si liceu, copiii petrec mult mai mult timp in compania invatatorului/profesorilor si colegilor decat in compania parintilor si a familiei. Si, din aceasta cauza, cred ca este foarte important ca educatorul/invatatorul/profesorul sa aiba si sa isi arate si latura umana si emotionala pentru ca elevii au nevoie de asemenea modele, si mai presus de toate, au nevoie sa aiba o relatie emotionala cu adultul din fata lor. S-a dovedit stiintific/psihologic ca pentru a invata mai bine este nevoie ca educatorul/invatatorul si elevul sa aiba o legatura emotionala sanatoasa, adica elevul isi doreste sa stie daca educatorului/invatatorului ii place de el/ea, daca tine (are afectiune) pentru el/ea, daca are respect pentru si incredere in el/ea. Daca elevul stie ca nu ii este indiferent dascalului atunci, in general, va invata mai bine si cu entuziasm si pasiune. In schimb, daca dascalul este rece si distant, copiii nu se vor simti apreciati, iubiti, intelesi si nici nu vor avea entuziasm pentru scoala si propria educatie; elevii vor gandi cam asa: "daca tie (dascalul) nu iti pasa, mie de ce mi-ar pasa?"

 

Procesul de educare trebuie sa fie umanizat. Daca, in calitate de parinte, nu vrei asta pentru propriul copil, atunci e mai bine sa iti pui copilul in fata unui computer cu acces la Internet sa invete singur de acolo tot ce trebuie, fara implicare emotionala. Asa cel putin, copilul va stii ca nu e posibil (deocamdata) ca acestui computer sa ii pese de el si poate nu va fi la fel de afectat de asta. Dar sa iti trimiti copilul la o scoala normala cu dascali in carne si oase si sa iti doresti ca dascalii sa nu se implice emotional prea mult, mi se pare dur si crud. Copilul tau, indiferent de ce ii spui si il inveti tu acasa, va dori sa se faca remarcat de dascali, va dori sa primeasca afectiune si intelegere. Poate doar va inceta sa iti mai marturiseasca asta stiind ca tu vrei ca dascalii lui sa pastreze distanta (emotionala). 

 

Cat despre bagajul emotional al copilului si istoria familiala, eu ca dascal le-as lua foarte in serios si in calcul; cum am mai spus, m-as adapta fiecarui copil in parte, si as include aici si amprenta emotionala pe care vreau sa o las in sufletul fiecarui copil.

 

Cat despre educatoarele cu nervii in pioneze...fiecare persoana este diferita. Doar pentru ca aceste educatoare care se implica emotional ajung la sfarsitul anului cu nervii in pioneze, nu trebuie sa gandim ca asa se va intampla tuturor dascalilor care se implica emotional. Eu nu inteleg din mesajul tau de ce acele educatoare ajung la sfarsitul anului cu nervii in pioneze. Doar pentru ca se implica emotional? In acest caz este grav, poate nu au asteptari realiste. Daca tu ca dascal decizi sa te implici emotional trebuie in acelasi timp sa stii ca nu in toate cazurile vei avea succes, ca nu toti parintii vor fi multumiti de stilul tau individual; totodata asta nu ar trebui sa te impiedice sa te implici emotional; poate nu ii poti ajuta pe toti cei 20-30 de copii, poate doar jumatate, poate chiar si mai putini de atat, dar merita sa incerci ca nu stii niciodata de dinainte ce se va intampla. 

 

Cat despre copiii care "se lasa amprentati" sau nu...Asta parca suna ca dascalul o face cu forta...Personal, as face asta in mod natural, nu mi-as obliga elevii sa fie de acord cu mine sau sa simta/gandeasca la fel ca mine. Ba chiar as fi foarte interesata de opiniile lor personale (nu opiniile impuse asupra lor de parinti/familie), poate as avea eu insami de invatat de la ei. 

 

Sa urmezi clar programa, sa tii metodologia la zi...Perfect normal si este de datoria dascalului sa o faca; sa fie apropiati de copii dar cu o limita...De acord si nu prea. Da, sa fie apropiati de copii, dar care este limita? Asta nu inteleg eu, la ce limite te referi?

Am scris mai sus ca mi-as aborda elevii si ca grup dar si individual si din toate punctele de vedere, inclusiv cel emotional si afectiv. Dar pe toti copiii i-as iubi, tuturor le-as arata afectiune. Asta nu inseamna ca numai asta as face toata ziua, zi de zi. Normal este ca scopul copilului la gradi/scoala este acela de a invata, dar asta nu exclude in nici un  fel afectiunea. Deci care sunt limitele? 

 

Chiar nu as putea si nici nu as vrea sa fiu o educatoare/invatatoare (mai) rece, (mai) distanta. Daca as fi vrut o meserie unde sa nu pun suflet, as fi putut sa imi aleg cu totul altceva, dar nu asta vreau. Este asta gresit?

Sau doar pentru ca este o meserie ar trebui sa o privesc ca doar atat si nimic mai mult: o simpla meserie. Si sa nu fac mai mult decat imi cere fisa postului, adica doar sa predau materiile X, Y si Z si gata, cam atat. Nu pot si nu vreau. Vreau sa iubesc copiii, vreau sa iubesc elevii, vreau ca ei sa se simta iubiti, intelesi si respectati de mine. Nu ii voi inlocui niciodata pe mama, tata, bunica si bunicul si nici nu as vrea. Dar copiii au inimi si suflete mari si ei pot sa ii iubeasca si pe mama si pe tata si pe bunici si pe dascali. Cu cat un copil este iubit mai mult si de mai multe persoane, chiar si din afara familiei, cu atat mai mult acel copil va inflori si va fi mai fericit si implinit. 

 

A-ti face treaba ca educator/invatator corect si echidistant cu absolut toti copiii, nu exclude deloc implicarea emotionala, ba chiar o incurajeaza, in opinia mea. 

 

"... accentul cazand pe instructie si nu pe educare..." sincer, afirmatia asta ma intristeaza enorm. "Instructia" adica invatarea (totusi, nu suntem la armata) si educarea merg mana in mana, nu le poti separa fara consecinte drastice asupra copilului. Dascalul invata si educa elevul in acelasi timp, chiar si la nivel de liceu sau facultate. Nu se poate una fara cealalta. 

 

Am impresia ca tu ca parinte nu vrei ca fiul/fiica tau/ta sa fie influentat/educat de dascali la nivel emotional. Vrei doar ca el/ea sa mearga la gradi/scoala, sa invete materiile X, Y, Z, asa sec, cu cat mai putina implicare emotionala din partea dascalilor si apoi sa vina acasa unde tu ca parinte iti educi copilul si il influentezi la nivel emotional.

 

Parintii care gandesc asa ca tine tind sa isi doreasca ca odraslele lor sa gandeasca/simta precum ei (parintii) si nu care cumva sa fie influentati/schimbati de parerile altora pentru ca asta constituie o amenintare directa asupra parintilor, mai ales daca este vorba despre subiecte "tabu" gen egalitatea raselor, orientare sexuala, adoptie, religie, etc. 

 

Ei bine, educatia corecta cu tot ce presupune ea nu functioneaza asa. Slava cerului pentru asta!

 

Dupa acest mesaj, cred mai mult ca niciodata in zicala: "Daca dragoste nu e, nimic nu e"!


Editat de LadyArtemis, 15 mai 2015 - 16:10 .

  • 0

#20
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 15 mai 2015 - 23:28

Nu este deloc gresit ca dascalii sa fie umani. Este absolut normal!  :)

Si daca nu ar vrea, tot ar avea emotii si trairi in cadrul meseriei. Asa ca mai bine le recunosc si le canalizeaza corect, sunt o sursa de energie suplimentara.

Pentru ca si elevii sunt la fel de umani, si ei au trairile lor legate de scoala, astfel incat educatia de calitate foloseste un astfel de schimb (intre prof. Si elev, ca de la om la om)  in beneficiul lor.

Poate ar fi bine sa te orientezi spre educatoare, daca sunt posturi disponibile? cand nu ai grija contractului de munca, iti poti face treaba si mai bine!


  • 0




Intrebari Panica

  • Torch

    deeaan6
    - oct 18 2019 08:13

  • Mamici si burtici

    Alice_14
    - oct 18 2019 00:42

  • Test Harmony si Triplu Test

    MădăElena
    - oct 17 2019 23:22

  • Herpes

    gaby25
    - oct 17 2019 23:13

  • Beta e ok?

    annamaria95
    - oct 17 2019 21:21

Grupuri

  • Adriana

    Adriana Stanciu
    - iun 05 2019 10:31

  • Mamici de Ianuarie 2019

    Anaysmaria
    - mai 13 2019 11:26

  • Fericire

    Matei Gabriel
    - mar 18 2019 20:09

  • Mamici de septembrie 2016

    Ralucutza1987
    - sep 17 2017 10:28

  • Bebeluși prematuri!

    Briseea
    - iul 12 2017 08:28

Bloguri

  • Intalnirea cu medicul ginecolog

    Lacra.S
    - oct 18 2019 08:20

  • Am fost surprinsa de baietelul meu

    Danielatyh
    - oct 17 2019 16:23

  • Bebeluș

    Marinca1996
    - oct 17 2019 14:16

  • Intram in saptamana 24, cu emotii si sughituri...

    AnaZoria
    - oct 17 2019 12:25

  • Am ajuns cu bebe acasa :)

    mihaela lia
    - oct 17 2019 12:09

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38