33 raspunsuri la acest subiect

[anya]

  Noi am fost invatati ca 4 ani sa avem aceeasi invatatoare si asta poate fi bine sau rau... depinde ce "noroc" ai. In paralel cu scoala copiii mei au mers si la o scoala de engleza unde aveau cate 1.5 ore de 2 ori/sapt. Spun cat pentru ca nu petreceau prea mult timp acolo. Daca la primul copil a fost stabilitate - adica a mers un ciclu (prescolar/scolar) cu aceeasi profesoara, la cel de-al 2-lea copil am avut "ghinion" si au fost schimbate. Acum, dupa ce atrecut pe la 4 profesoare (are 9 ani) stie clar care i-a placut cel mai mult si care nu. Povesteste cu mare drag de teacher Alina. Clar copiii simt si vor tine minte persoana care le-a ramas in minte si inima pe locul 1.

[anya]

  Noi am fost invatati ca 4 ani sa avem aceeasi invatatoare si asta poate fi bine sau rau... depinde ce "noroc" ai. In paralel cu scoala copiii mei au mers si la o scoala de engleza unde aveau cate 1.5 ore de 2 ori/sapt. Spun cat pentru ca nu petreceau prea mult timp acolo. Daca la primul copil a fost stabilitate - adica a mers un ciclu (prescolar/scolar) cu aceeasi profesoara, la cel de-al 2-lea copil am avut "ghinion" si au fost schimbate. Acum, dupa ce atrecut pe la 4 profesoare (are 9 ani) stie clar care i-a placut cel mai mult si care nu. Povesteste cu mare drag de teacher Alina. Clar copiii simt si vor tine minte persoana care le-a ramas in minte si inima pe locul 1.

[mamica11]

Intr-o tara civilizata in ziua de azi nu mai exista dascali "inumani" nu stiu cine pomenea de asta, ei sunt imediat schimbati. se sesizeaza conducerea dar in primul rand parintii ce au un cuvant greu de spus in educarea propriilor copii.

Mai ales la varste mici unde familia este totul . educatoarele bune sunt cele ce respecta asta si nu intra niciodata in coflict . Cu cat copilul creste cu atat influenta familiei scade.

Cred ca LadyArtemis nu faci exact diferenta intre ceea ce inseamna un copil de 5 ani si unul de 15 ani. Probabil practica te va face sa diferentiezi si atunci vei alege in cunostinta de cauza.

De asemeni la copii mici nu poti facea asta:

 

 Evident, cu unii voi fi mai blanda daca sunt foarte sensibili si se pierd repede, cu altii voi fi mai severa daca au personalitati mai puternice si observ ca pot gestiona o anumita cantitate de severitate

 

si multe altele din cele ce ai scris. La 4,5,6 ani nu poti face asa ceva de fapt nici nu vei fi lasata de catre altii ce vor controla interactiunea ta cu copiii.

Cu toti copiii mai ales la cei mici educatoarea este obligata sa aplice aceasi "severitate", "blandete" etc indiferent de ceea ce crede ea ca s intampla in familie . aceste educatoare sunt de altfel si cele iubite de catre copii, vad ca asta iti doresti si e in regula cred.

Daca o educatoare observa ca exista probleme de un anume gen cu un copil atunci nu isi schimba ea comportamentul fata de acel copil devenind mai severa sau mai blanda  ci discuta cu parintii, cu directoarea , cu asistentul social si in functie de asta se aplica o metoda de lucru agreata de catre familie. Daca este un caz incadrat intr-un anumit tipic atunci se poate cere ajutor la clasa pentru acel copil atat timp cat familia isi da avizul.  Asta e o oportunitate fantastica data de sistemele functionale si sigur si Australia o are.

 

Si la copii mai mari exista cam acelasi parcurs insa cu cat varsta este mai mare cu atat treburile merg mai lin in general . Si pentru ca ei crescand devin mai independenti si mai rezistenti la orice influenta straina dar si pentru ca sistemul urmarind capatarea independentei emotionale a copilului, evitarea situatiilor sentimentale, etc impune schimbarea invatatorului cat mai des deci cunosti copilul mai mult prin dosarul ce ti se da in mana decat prin interactiunea directa cu el. Sunt si multe ore de specialitati la clase mari lucrate cu alti profesori deci este mai usor de evitat "amprentarea" cu propriile convingeri . Ma rog, este riscul mai mic.

Editat de mamica11, 18 mai 2015 - 10:10 .

[Fleurdelise]

Munca de educatoare este mai solicitanta dpdv fizic: hranesti, schimbi scutece, imbraci, mergi cu ei la toaleta, ii iei in brate. Esti "mama" lor. Tine cont si de asta in alegere. Ca invatatoare ai elevi autonomi.
Ref. la gradul de implicare emotionala, si eu sunt de parere ca exista o limita, copiii ( indiferent de nivelul de invatamant) trebuie sa simta ca iti pasa, altfel nu vor fi motivati. Pe de alta parte nu sunt copiii tai de acasa si trebuie sa ii tratezi profesional, cu tot ce implica asta: respectarea protocoalelor in diverse situatii, planuri de interve tie, apel la specialisti ( psiholog, ortofonist etc). Nu poti face nimic de capul tau bazat pe intuitie sau feeling.

Ref. La dilema ta eu as alege invatatoare. Nu am rabdarea necesara pt cei f. mici si cred ca e tare gratifiant sa i inveti pe copii sa scrie si sa citeasca.

Editat de Fleurdelise, 19 mai 2015 - 12:34 .

[LadyArtemis]

Intr-o tara civilizata in ziua de azi nu mai exista dascali "inumani" nu stiu cine pomenea de asta, ei sunt imediat schimbati. se sesizeaza conducerea dar in primul rand parintii ce au un cuvant greu de spus in educarea propriilor copii.

Mai ales la varste mici unde familia este totul . educatoarele bune sunt cele ce respecta asta si nu intra niciodata in coflict . Cu cat copilul creste cu atat influenta familiei scade.

Cred ca LadyArtemis nu faci exact diferenta intre ceea ce inseamna un copil de 5 ani si unul de 15 ani. Probabil practica te va face sa diferentiezi si atunci vei alege in cunostinta de cauza.

De asemeni la copii mici nu poti facea asta:

 

 

si multe altele din cele ce ai scris. La 4,5,6 ani nu poti face asa ceva de fapt nici nu vei fi lasata de catre altii ce vor controla interactiunea ta cu copiii.

Cu toti copiii mai ales la cei mici educatoarea este obligata sa aplice aceasi "severitate", "blandete" etc indiferent de ceea ce crede ea ca s intampla in familie . aceste educatoare sunt de altfel si cele iubite de catre copii, vad ca asta iti doresti si e in regula cred.

Daca o educatoare observa ca exista probleme de un anume gen cu un copil atunci nu isi schimba ea comportamentul fata de acel copil devenind mai severa sau mai blanda  ci discuta cu parintii, cu directoarea , cu asistentul social si in functie de asta se aplica o metoda de lucru agreata de catre familie. Daca este un caz incadrat intr-un anumit tipic atunci se poate cere ajutor la clasa pentru acel copil atat timp cat familia isi da avizul.  Asta e o oportunitate fantastica data de sistemele functionale si sigur si Australia o are.

 

Si la copii mai mari exista cam acelasi parcurs insa cu cat varsta este mai mare cu atat treburile merg mai lin in general . Si pentru ca ei crescand devin mai independenti si mai rezistenti la orice influenta straina dar si pentru ca sistemul urmarind capatarea independentei emotionale a copilului, evitarea situatiilor sentimentale, etc impune schimbarea invatatorului cat mai des deci cunosti copilul mai mult prin dosarul ce ti se da in mana decat prin interactiunea directa cu el. Sunt si multe ore de specialitati la clase mari lucrate cu alti profesori deci este mai usor de evitat "amprentarea" cu propriile convingeri . Ma rog, este riscul mai mic.

 

La varste mici familia nu este totul. Familia este mai importanta decat orice alte persoane din afara, dar in nici un caz nu este totul. S-a dovedit stiintifc ca parintii care isi cresc copiii in ideea ca familia este totul si ii protejeaza de cei din afara si le limiteaza accesul la persoane din afara, etc. le fac propriilor copii un deserviciu caci mai tarziu cand copiii vor fi mai mari vor aparea consecinte neplacute, gen lipsa de adaptabilitate la situatii si persoane noi, rigiditate, intoleranta, tot felul de frici, timiditate excesiva, etc.  

 

Stiinta spune ca bazele personalitatii oricarui copil se formeaza in primii 3 ani de viata. Acesti primi 3 ani de viata sunt fundatia peste care se vor aseza viitorii ani cu experientele lor. Daca fundatia este instabila sau are deja unele probleme, acestea vor continua si in multe cazuri se vor agrava in viitor. 

 

Educatoarele bune nu intra in conflict? Cu cine? Probabil cu familia copilului. Eu zic ca depinde de situatie. Repet, familia este extrem de importanta. Dar familia nu stie neaparat totul. Daca educatorul observa greseli in educarea copilului, greseli cu care acesta vine de acasa, atunci consider ca este de datoria unui educator bun sa intervina.

Pentru binele copilului educatorul va intra in conflicte cu parintii daca este necesar. Parintii stiu multe despre propriul copil dar si educatorii stiu la randul lor multe despre educatie, educarea corecta a copilului. Consider ca atat parintii cat si educatorii ar trebui sa isi doreasca sa invete unii de la altii si sa inteleaga ca ambele parti isi doresc binele copilului. Parintii nu ar trebui sa aiba atitudini de genul ca ei isi cunosc cel mai bine copiii si educatorii nu stiu mai nimic si ar trebui sa faca doar ce vor parintii; doar pentru ca ai putut sa ai un copil, fie biologic, fie adoptat, asta nu te face automat expert in educarea copilului; parintii ar trebui sa respecte orice cadru didactic, inclusiv educatorii si sa admita ca dascalii ar putea avea niste cunostinte pe care ei parintii poate nu le au sau nu le inteleg prea bine. Dascalii la randul lor ar trebui sa respecte parintii si isi doreasca sa invete de la ei despre fiecare copil in parte. Relatia dascal-parinte ar trebui sa fie bazata pe respect reciproc si nimeni nu ar trebui sa aiba o atitudine de superioritate, de "eu stiu mai bine decat tine, tu nu stii nimic". 

 

In Australia copiii de 5 ani merg deja la scoala primara si au invatator, nu educator.

 

Nu este adevarat, ca educator nu esti obligat sa aplici aceeasi blandete sau/si severitate. Esti obligat sa fii corect cu toti copiii, sa nu ai preferinte evidente, sa nu faci diferente intre ei care le-ar putea afecta procesul de educatie si educare sau sanatatea si siguranta fizica, psihica, emotionala.

Si nu, nu voi fi controlata asa cum ai descris. Nu va sta nimeni sa analizeze fiecare cuvant si gest pe care il fac odata ce obtin locul de munca si nici nu voi fi controlata si oprita in felul in care ai descris tu. In tara asta se merge foarte mult pe incredere, nu sta nimeni cu ochii pe tine ca pe bomba, nu iti respira nimeni in ceafa. Si exista si camere care filmeaza totul. Daca se intampla ceva, se analizeaza filmarile. Daca nu, nu. In nici un caz nu sta nimeni cu ochii pe camera de filmat sa iti urmarasca fiecare pas si cuvant. Mie deja asta imi suna a paranoia. 

Atata timp cat copilul nu sufera, nu este afectat fizic, psihic, emotional, atata timp cat face progrese, vine la scoala cu placere/interes, are un comportament si reactii "normale" si specifice varstei, atunci totul este ok. 

Acum, ca tie ca parinte nu iti place de un educator/invatator in mod deosebit sau nu iti place mai stiu eu ce, care nu iti afecteaza copilul in mod negativ, asta e o alta problema.

 

Am impresia ca tu ca parinte vrei sa iti controlezi copilul cat mai mult, vrei ca toti ceilalti cu care intra in contact sa fie ca tine, sa gandeasca, sa simta, sa creada la fel ca tine sau foarte similar tie, iar daca sunt mai diferiti decat admiti tu, atunci nu care cumva sa iti influenteze copilul, sa il invete lucruri cu care tu nu esti de acord. Nu pot decat sa cred ca daca esti asa nu ii faci copilului tau decat rau pe termen lung. 

 

Tot o dai cu familia, ca familia trebuie sa agreeze, sa isi dea avizul. Pai, ce faci cu niste parinti care isi bat copiii pentru ca asta considera ei educatie? Crezi ca isi vor da acordul? Nu, vor trebui fortati, amenintati ca daca nu sunt de acord, isi vor pierde copiii, vor fi luati de asistentii sociali. Ce faci cu parintii care se cearta foarte violent intre ei? Ce faci cu parintii care tipa zilnic la copiii lor? Ce faci cu parintii care le dau copiilor "doar" niste palme? Ce faci cu parintii care ii ameninta in toate felurile pe copiii lor? Ce faci cu parintii care le spun copiilor ca daca nu ii asculta pe ei parintii si nu fac tot ce le spun ei atunci vine diavolul si ii ia in iad? Ce faci cu parintii care isi invata copiii sa se joaca doar cu copiii de aceeasi religie sau aceeasi culoare a pielii sau acelasi statut socioeconomic? Pai cu asemenea parinti, orice dascal ar trebui sa intre in conflict pentru binele copiilor. Evident, dascalul nu va incerca sa intre in conflict, dar cand parintii au asemenea idei, atunci e clar ca va fi un conflict. 

Parintii, familia, nu sunt alfa si omega, pe langa ei mai sunt multi altii cu influente asupra copiilor. Daca nu isi doresc asta, atunci ar trebui sa se mute undeva izolat, intr-un varf de munte ca nu cumva copiii lor sa intre in contact cu persoane cu care ei parintii nu sunt de acord. 

 

Vad ca tu chiar ai o problema cu "influentele straine" si "amprentarea" copiilor si le vezi ca pe niste riscuri. Cred ca asta iti va afecta in mod negativ copilul/copiii pe termen lung. 

 

"... deci cunosti copilul mai mult prin dosarul ce ti se da in mana decat prin interactiunea directa cu el ."

foarte, foarte gresit!!! Copilul trebuie cunoscut exact prin interactiunea cu el si nu prin niste foi. Wow. Nu imi vine sa cred ca exista parinti care gandesc in felul asta. Pai dosarul ala poate sa fie gresit! Copilul poate s-a schimbat intre timp si nu mai este cum era descris in dosar! Stiai ca multi dascali renunta in a crede in potentialul unui copil pe baza dosarului acestuia? Adica daca ei citesc un dosar care spune in mare lucruri negative despre un copil, atunci ei asa vor trata acel copil, in baza dosarului! Nu ii vor da nici o sansa sa arate ca poate s-a schimbat sau poate are dorinta de a se schimba! Ti-ar place sa iti fie judecat/etichetat copilul asa, dupa niste foi intr-un dosar? Si mai sunt dascali care vor scrie un dosar negativ despre elevul X doar pentru ca nu le place de el. Poate elevul X este un copil extraodinar, dar poate acel copil este musulman iar dascalul este un crestin fundamentalist sau foarte convins de propriile pareri sau invers, copilul crestin, dascalul musulman si nu exista compatibilitate (pentru ca dascalul nu o vrea, dar copilul o vrea) si astfel dascalul scrie un dosar negativ despre elevul X doar din aceasta cauza (dar evident nu admite asta). Pai atunci urmatorul dascal asa sa il eticheteze pe copil din start si sa il trateze asa? Dosarul ar trebui sa fie o sursa de informatii generale despre copil, nimic mai mult! Dascalul ar trebui sa vrea sa cunoasca acel copil personal si sa isi formeze propriile opinii bazate pe interactiunile copilului cu toti cei din jur, inclusiv cu dascalul. 

 

Deci tu, ca parinte, nu esti de acord cu amprentarea copiilor cu propriile convingeri de catre dascali. Dar dai de inteles ca amprentarea copiilor cu propriile convingeri de catre parinti si familie este ok. Nu ti se pare o atitudine ipocrita, adica tu ai acest drept, dar dascalul nu? De ce? Doar pentru ca esti parinte? Poate tu personal esti un parinte minunat, dar ce te faci cu parintii rai? Ca exista si parintii rai, oribili. 

 

Iar eu am explicat deja in alte mesaje ce inteleg prin amprentarea copilului. Daca tie ca parinte iti este frica de aceste amprentari, de ce nu iti tii copilul acasa si nu il educi tu, nu ii predai tu toate materiile?

 

Toate cartile pe care le-am citit despre copii, educatia lor, psihologia lor, dascali cu care am vorbit, alti parinti cu care am vorbit, alte forumuri (nu romanesti) unde am scris, pedagogia si practica pedagogica facute la facultate in Romania, toate astea au pus accentul SI pe o legatura emotionala puternica intre dascal si elev si au explicat numeroasele beneficii pe care copilul le va avea de pe urma ei. 

 

Stiai ca pentru multi copii in lumea asta toata, interactiunea lor cu dascalii lor este singura interactiune pozitiva din viata lor?  Stiai ca pentru multi copii rutina scolara, orarul/programul de la scoala este singurul element stabil din viata lor? Stiai ca multi copii in lumea asta au parte doar de afectiunea, intelegearea, incurajarea, atentia, mangaierea, imbratisarile, etc. dascalilor? Stiai ca pentru multi copii din lumea asta legatura emotionala pe care o au cu dascalii lor este singura legatura emotionala sanatoasa, stabila, cu adulti, pe care o au? 

 

Copiii ar trebui expusi de mici la diferite persoane si pareri despre tot felul de subiecte. Copiii ar trebui lasati sa isi formeze propriile pareri, parintii nu ar trebui sa isi impuna parerile lor. Nici dascalii. Nu stiu daca m-ai inteles, dar eu nu am zis niciodata ca prin amprentarea copiilor doresc ca acestia sa aiba aceleasi pareri ca mine, ci am zis ca doresc sa le fiu model bun cu atitudini corecte fata de toti. In schimb, tu pari a fi genul de parinte care isi impune propriile pareri asupra copilului si isi doreste ca acel copil sa aiba aceleasi pareri; si drept consecinta parintele se simte amenintat de orice interventie din afara care nu este identica/foarte asemanatoare cu ce vrea el parintele sa impuna copilului. Sincer, cred ca copilul tau va avea mult de suferit in viitor din cauza atitudinii tale restrictive. 

 

In general, copiii crescuti sub globuri de sticla, vor avea mult de suferit mai tarziu. Ca parinte, iti este usor sa iti pui copilul mic sub glob de sticla, dar orice copil creste si isi va dori sa fie liber si independent (oh da, independent si fata de parinti si familie) si atunci se va lovi de realitatea de care tu l-ai protejat atat de mult/vehement si va cadea de pe norisorul roz unde plutea si se va lovi rau si cu consecinte pe viitor. 

 

Noi doua avem pareri foarte diferite si nu vom ajunge la nici un acord. Deci, cum spun englezii, let's agree to disagree! 

 

Eu cautam sfaturi ca sa pot alege ori educatoare ori invatatoare. Tu nu m-ai lamurit cu niste raspunsuri concrete, te-ai legat doar intruna de "amprentare". Sa stii ca si copiii de scoala primara (adica aici in Australia cu varste intre 5 si 13 ani) sunt usor de "amprentat". Mai greu sunt adolescentii, dar eu nu de ei intrebam caci nu am nici un interes sa predau la liceu, pentru ca..."sunt greu de amprentat acolo!"    

 

Daca devin educatoare, pot sa imi deschid propria gradinita/cresa. La cate cereri sunt aici in Sydney pentru gradinite si crese, imediat s-ar umple gradinita mea cu 100-200 de copii si as mai avea si liste de asteptare pe deasupra. Si as angaja niste educatori ca mine si fiind "sefa" le-as cere educatorilor/angajatilor mei sa "modeleze" si "amprenteze" copiii exact cum vreau eu! Imagineaza-ti cate sute si mii de copii as ajunge sa "modelez" si "amprentez" in toata cariera mea! 

 

Cred ca raspunsurile tale m-au inspirat sa vreau sa fiu educatoare/dascal la copiii cat mai mici pentru a-i "modela" si "amprenta" cat mai mult!       

[LadyArtemis]

Munca de educatoare este mai solicitanta dpdv fizic: hranesti, schimbi scutece, imbraci, mergi cu ei la toaleta, ii iei in brate. Esti "mama" lor. Tine cont si de asta in alegere. Ca invatatoare ai elevi autonomi.
Ref. la gradul de implicare emotionala, si eu sunt de parere ca exista o limita, copiii ( indiferent de nivelul de invayamant) trebuie sa simta ca iti pasa, altfel nu vor fi motivati. Pe de alta parte nu sunt copiii tai de acasa si trebuie sa ii tratezi profesional, cu tot ce imica asta: respectarea protocoalelor in diverse situatii, plsnuri de interve tie, apel la specialisti ( psiholog, ortofonist etc). Nu poti face nimic de capul tau bazat pe intuitie sau feeling.

Ref. La dilema ta eu as alege invatatoare. Nu am rabdarea necesara pt cei f. mici si cred ca e tare gratifiant sa i inveti pe copii sa scrie si sa citeasca.

 

Multumesc mult pentru raspuns!           

 

Nu stiu cum este in Canada, dar aici daca esti educatoare nu schimbi copiii de scutece, nu cureti dupa ei, nu ii schimbi de haine, nu ii hranesti, nu ii duci la toaleta. Ca educatoare ii inveti diverse lucruri adaptate pentru varstele lor. Educatoarea de genul asta se numeste early childhood teacher. Cei care se ocupa cu ce ai zis tu, schimbat scutece, imbracat, curatat, etc. sunt ingrijitorii, adica childcare workers. 

Ca educator/early childhood teacher este obligatoriu sa ai minim 4 de facultate care costa ceva si apoi ai si salariu mai mare decat ingrijitorii.

Ca ingrijitor/childcare worker, nu iti trebui facultate, faci un fel de postliceala, care dureaza cam 1-2 ani si este mai ieftina iar apoi si salariul va fi mai mic.

Fiecare gradinita trebuie sa aiba cel putin un educator care este tot timpul acolo (atata timp cat mai sunt copii in gradi), cred ca este un educator la 40 de copii, nu stiu sigur. Ingrijitorii sunt mult mai multi. Educatorul se duce de la o grupa la alta, preda/ii invata pe copii diverse in functie de varste, ingrijitorii tind sa se ocupe numai de grupa lor. 

 

Sunt perfect constienta ca trebuie sa ai un grad de profesionalism si sa fii constient ca nu sunt copiii tai biologici/adoptati (caci totusi ei pot sa fie copiii tai de suflet) si de asemenea sa nu actionezi doar dupa intuitie si sentimente, sa respecti niste reguli generale si reguli specifice locului unde esti angajat, sa contactezi diferite persoane pentru diferite probleme. Dar nici nu poti ca la fiecare problema, oricat de mica, ori ii contactezi pe parintii ori pe specialisti, ci trebuie sa o rezolvi singur, cum stii mai bine, mai eficient si asta implica sa te bazezi nu numai pe reguli ci si pe intuitie si sentimente. Ca dascal (in general) oricum nu ai face nimic de capul tau caci ai avea o anumita pregatire si ai reactiona si pe baza acestor cunostinte, deci nu ai face nimic in necunostinta de cauza. 

[Victoria_mami]

Urmeaza ca din 2016 sa ma intorc la facultate si sa ma reprofilez. Mai am putin timp in care sa decid in ce domeniu ma voi specializa. Stiu 100% ca vreau sa lucrez cu copiii sub 13 ani, in domeniul educatiei, deci vreau sa devin ori educatoare, ori invatatoare ori ambele. 

Ar fi ideal daca as putea sa am dubla specializare si ca educatoare si ca invatatoare.

 

Dar exista posibilitatea ca aceasta dubla specializare sa dispara incepand de anul asta sau/si posibilitatea sa nu pot aplica pentru aceasta specializare din varii motive legislative; daca se va intampla asa, atunci va trebui sa aleg ori educatoare ori invatatoare.  

 

Problema este ca nu stiu cum sa aleg intre aceste doua specializari: ambele lucreaza cu copii sub 13 ani. Nu pot sa spun ca am o varsta preferata, imi plac toate varstele atata timp cat nu sunt adolescenti, deci sub 13 ani. Salariile atat pentru educatoare cat si invatatoare sunt foarte asemanatoare, dar oricum nu as alege pe baza de salariu. Nu imi doresc sa ajung in functii de conducere in educatie deoarece atunci nu as mai lucra si interactiona cu copiii la fel de mult si des.

Am vorbit deja cu familia si prietenii apropiati, dar nu prea stiu ce sfaturi sa imi dea. Ma gandesc ca poate cei care lucreaza deja in educatie, fie ca educatori, invatatori sau profesori, m-ar "lumina" mai bine, mai ales in privinta avantajelor si dezavantajelor atat pentru educatoare cat si pentru invatatoare.

 

Cum eu nu am experienta nici ca educatoare, nici ca invatatoare, nu stiu la ce sa ma astept nici de la una, nici de la cealalta. Am, in schimb, cateva intrebari pentru educatorii si invatatorii de pe acest forum si pentru oricine altcineva care stie:

 

1. Ca educatoare, care lucreaza cu copii cu varste sub 5-6-7 ani, este mai usor, mai greu sau la fel ca o invatatoare, care lucreaza cu copii cu varste cuprinse intre 5 si 13 ani ?

 

2. Ca educatoare, exista riscul sa te plictisesti lucrand cu copiii mici si invatandu-i lucruri simple, comparativ cu o invatatoare care trebuie sa isi invete elevii diferite materii si lucruri mai complexe?

 

3. Referitor la o relatie afectuoasa intre copil si dascal, este mai usor sa castigi afectiunea copiilor ca educatoare sau ca invatatoare?

 

4. Referitor la influenta dascalului asupra copiilor, este mai usor/eficient sa ii influentezi ca educatoare sau ca invatatoare? Aici ma refer desigur la influente pozitive si marcante, acel tip de influente de care copiii isi vor aminti mereu cu drag.

 

5. Referitor la implinirea pe planul carierei, cine se simte mai implinit/multumit/fericit, o educatoare sau o invatatoare? Daca exista persoane care au lucrat in ambele cariere sau au cunostinte despre ambele pentru a raspunde la aceasta intrebare.

 

6. Care dintre aceste doua cariere (educatoare sau invatatoare) este mai solicitanta/challenging din punct de vedere intelectual si emotional?

 

7. Credeti ca daca as citi in detaliu despre dezvoltarea (fizica, intelectuala, emotionala, psihologica, sociala, etc.) copiilor la toate aceste varste intre 0 si 13 ani, asta m-ar putea ajuta sa aleg/determin daca prefer sa fiu ori educatoare ori invatatoare? 

 

8. Ce alte surse ar mai putea sa ma ajute sa aleg in cunostinta de cauza?

 

Stiu ca pana la urma este o decizie personala si ca depinde de fiecare persoana in parte si ca suntem (foarte) diferiti. Dar chiar nu stiu pe care dintre aceste doua cariere sa o aleg si de aceea am deschis acest subiect, sperand ca poate experientele/opiniile/sfaturile voastre ma pot ajuta/"lumina"/inspira.

 

Vreau sa iau cea mai buna decizie pentru mine si pentru viitorii mei elevi (stiu ca daca ajung sa regret cariera aleasa asta se va simti si observa si viitorii mei elevi ar fi afectati in mod negativ) si de aceea incerc sa ma documentez peste tot unde pot, inclusiv aici.

 

Va multumesc anticipat pentru orice sfaturi/opinii/sugestii/experiente povestite!           

1. E mai usor din punct de vedere al respectului (sunt mult mai respectuosi si mai usor de controlat... la 4 ani decat la 12); pe de alta parte, sunt copii care plang, care au anxietate de separare.

2. Absolut!

3. Da, e mai usor, dar si uita mai repede :) Ma uit la fiica-mea, a iubit-o tare mult pe prima educatoare (JK), dar si mai mult pe a doua (SK), iar pe invatatoarea de la clasa I o adora!

4. Invatatoare; la 4-5 ani e un pic mai greu sa faci o asemenea diferenta incat sa-i afecteze (pozitiv) pe viata.

5. 

6. Din punct de vedere intelectual, esti clar mai challenged ca si invatatoare decat ca si educatoare. Ca si educatoare esti mai satisfacut emotional ptr. ca (zic eu) copilasii astia mici, la 4-5 ani isi exprima usor sentimentele, o sa primesti mai multe inimioare desenate de la un copilas de kindergarden decat scrisorele de la copii mari.

7. Nu stiu daca neaparat te-ar ajuta; pentru ca copilasii sunt asa niste creaturi minunate, au multe plusuri la orice varsta si cateva minusuri la orice varsta.

8. Personal cred ca te-ar ajuta mult practica. Ideal ar fi sa faci un an in gradinita si un an in scoala, sa vezi unde iti place mai mult. Depinde mult ce iti place tie, aici nimeni nu te poate ajuta. Eu de felul meu sunt pasionala, imi place enorm sa teach, m-as plictisi ingrozitor in gradinita.

 

PS: la intrebarea 5 nu am raspuns ptr. ca nu am lucrat niciodata nici ca edu nici ca invatatoare; raspunsurile mele sunt bazate pe voluntariat la Victoria in clasa. (Ea acum e clasa I, deci experienta mea se bazeaza pe JK, SK si Grade 1.) 

[Victoria_mami]

Munca de educatoare este mai solicitanta dpdv fizic: hranesti, schimbi scutece, imbraci, mergi cu ei la toaleta, ii iei in brate. Esti "mama" lor. Tine cont si de asta in alegere. Ca invatatoare ai elevi autonomi.
Ref. la gradul de implicare emotionala, si eu sunt de parere ca exista o limita, copiii ( indiferent de nivelul de invatamant) trebuie sa simta ca iti pasa, altfel nu vor fi motivati. Pe de alta parte nu sunt copiii tai de acasa si trebuie sa ii tratezi profesional, cu tot ce implica asta: respectarea protocoalelor in diverse situatii, planuri de interve tie, apel la specialisti ( psiholog, ortofonist etc). Nu poti face nimic de capul tau bazat pe intuitie sau feeling.

Ref. La dilema ta eu as alege invatatoare. Nu am rabdarea necesara pt cei f. mici si cred ca e tare gratifiant sa i inveti pe copii sa scrie si sa citeasca.

Nici gand!!! Educatoarea NU schimba scutece, nu-i duce la baie! Cel putin nu la noi, in Ontario. Aici toti copiii de gradi merg la baie singuri, ca si adult, NU ai voie sa-i ajuti nici daca vrei! Ce scutece la copii de 4-5-6 ani??? Si nu, educatoarea NU e mama! E acolo sa-i ajute sa se integreze in societate, sa ii educe in privinta regulilor (nu lovit, nu muscat, acum facem aia, acum ailalta, etc...) (Edit:) Si jobul educatoarei e sa ii invete de ex. sa taie hartie, pe linie, sa isi recunoasca si apoi scrie numele, sa ii invete numerele, forme geometrice 2D simple, culori, sa faca un puzzle, un craft simplu de gen cut and paste... 

Nu stiu cum e in Australia, dar la noi, in Ontario, Canada, copiii invata sa scrie si sa citeasca in SK. Apoi din clasa I incolo invata sa citeasca bine, sa scrie corect, etc. Insa, bazele sunt puse in SK.

Editat de Victoria_mami, 20 mai 2015 - 01:01 .

[Fleurdelise]

Victoria_mami, in Quebec e diferit. Nu stiu cum e la voi, dar aici nu doar copiii de 4 5 ani merg la gradi (la 6 sint deja la scoala) ci di cei de la catevs luni la 3 ani.Educatoarea face toate astea, plus munca de educatie. E drept, cu ajutor. Exista educatrice, titulara la o grupa de 8 copii, si aide educatrice, cam una la 2 grupe, care face numai ingrijire. Aici nu exista distinctie intre cresa si gradinita, deci ca educatoate poti lucra cu copii cu varste de la cateva luni la 5 ani. De aici necesitatea de a sti sa schimbi un scutec etc.
La toaleta merg singuri incepand cu grupa de 3-4 ani. Pana atunci care cu scutec, care cu ajutor la toaleta.
Deasemenea pt educatoare e obligatoriu cursul de prim ajutor.
Dupa cum vezi, sunt sisteme diferite in provincii diferite, ca sa nu mai vb. in tari diferite.

[mamica11]

Daca este banuit abuz familiar  atunci este instiintat lucratorul social, psihologul gradinitei , etc. In nici un caz nu este de competenta educatoarei situatia .

Competentele ei sunt cele puse de Victoria mami , de Fleurdelise sau altele de acest gen. 

Da, pana la decaderea din drepturi ( decizie luata de cei in drept)  absolut orice hotararre cu privire la copil trebuie sa aiba avizul parintelui.

Editat de mamica11, 20 mai 2015 - 07:42 .