Va multumesc pentru raspunsuri
mamica11, multumesc pentru raspuns, am stat si m-am gandit la ce ai scris, caci dupa cum am spus, fiecare raspuns este important si imi da de gandit. Iti inteleg si respect opinia, dar nu sunt de acord cu ceea ce ai scris.
Nu inteleg de ce din punctul tau de vedere ca parinte, dorinta de a lasa o "amprenta" in sufletul fiecarui copil este ceva ce nu ar trebui incurajat. Poate doresti sa explici mai in detaliu.
Pot doar sa banuiesc ca unii parinti nu doresc ca fiii si fiicele lor sa fie influentati la nivel psihologic, emotional, de personalitate de educatori si invatatori; sau mai clar, nu doresc ca odraslele lor sa gandeasca/simta precum educatorul/invatatorul in anumite privinte, ci doresc ca ei parintii sa ii faca pe copiii lor sa gandeasca/simta la fel ca ei (mai ales cand vine vorba de subiecte mai delicate/personale). Cunosc personal asemenea cazuri si nu pot decat sa cred ca asemenea parinti pun ochelari de cal propriilor copii, in cele mai multe cazuri in cunostinta de cauza si cu intentie.
Nici nu stiu ce ai inteles tu exact cand eu am spus ca imi doresc sa las o "amprenta" in sufletul fiecarui copil. Ce am vrut eu sa zic prin asta este faptul ca doresc sa le predau copiilor in asa fel incat sa fie incantati sa vina la scoala/gradi in fiecare zi, sa fie entuziasmati de procesul invatarii, sa se inteleaga bine intre ei si sa le placa de mine ca invatator/educator si ca persoana; si totodata prin felul meu de a fi si de a gandi sa le servesc drept exemplu bun, adica daca observa ca eu sunt mereu sincera cu ei, sa isi doreasca si ei sa fie sinceri cu colegii lor si cu mine si cu toti ceilalti din jur, daca observa ca eu imi respect mereu promisiunile facute lor, sa isi doreasca si ei sa isi respecte promisiunile lor facute celorlalti, daca observa ca sunt la fel de corecta si fata de copilul alb si fata de cel negru si fata de cel asiatic si ii tratez pe toti in spiritul egalitatii si dreptatii, sa isi doreasca si ei sa fie corecti fata de toti indiferent de culoarea pielii, etc. Prin asta vreau eu sa le las o "amprenta" in suflete.
Nici macar nu ma pot imagina sa fie educator/invatator si sa fiu rece/mai rece sau mai distanta. Daca vreau si pot sa ma implic sufleteste, de ce nu?
Si in nici un caz nu as fi nedreapta fata de elevii mei, nu i-as trata diferit in mod negativ in functie de preferintele mele. Nici nu cred ca as avea preferinte, adica as incerca din tot sufletul sa nu am si sa fiu mereu constienta ca totii copiii merita aceeasi sansa la educatie si la corectitudine. Daca as avea preferinte, cu siguranta nu le-as arata/spune in clasa, le-as tine pentru mine in privat si as incerca sa le inlatur. Mi-as trata elevii diferit doar pentru ca au diferite nevoi si stiluri de a intelege/invata, adica as incerca sa ajut pe fiecare copil in parte si evident copiii fiind diferiti, si metodele mele de abordare vor trebui sa fie diferite. Dar pe toti i-as trata cu respect, afectiune, corectitudine, dreptate, intelegere, etc. pentru ca toti copiii, indiferent de stilurile de intelegere si invatare au aceste nevoi. Evident, cu unii voi fi mai blanda daca sunt foarte sensibili si se pierd repede, cu altii voi fi mai severa daca au personalitati mai puternice si observ ca pot gestiona o anumita cantitate de severitate, etc. Iar aceasta "amprenta" emotionala vreau sa o las in sufletele tuturor elevilor mei iar ea ("amprenta") va fi diferita in functie de copil si situatia acestuia, adica, din nou ma voi modela pe nevoile individuale ale fiecarui copil. Vreau sa fiu un exemplu bun pentru toti copiii, in egala masura, iar cand vine vorba de o "amprenta" emotionala mai adanca, ea ar fi diferita de la copil la copil, adica daca un copil este neglijat acasa si nu primeste atentie si afectiune si dragoste (da, mai exista si astfel de copii) atunci evident eu as vrea ca pe langa aria curiculara a gradinitei/scolii sa il invat si ce este atentia, afectiunea si dragostea, sa i le daruiesc, sa il invat sa creada in ele si sa si le doreasca; in schimb, daca un alt copil este foarte iubit acasa, i se acorda foarte multa atentie, atunci il voi observa si voi vedea de ce are nevoie de la mine ca educator/invatator, tot de dragoste si atentie ca acasa pentru ca asta il determina sa aiba rezultate bune sau poate de mai multa severitate. As avea un grup/o clasa de 20-30 copii si da, ar fi lucruri pe care as vrea le invete toti acesti copii, dar pe langa asta ar mai fi si lucruri pe care unii copii le stiu deja si altii nu sau de care alti copii ar avea nevoie si altii nu. Deci, mi-as aborda elevii si ca grup dar si individual.
Care este menirea educatorului/invatatorului? Doar sa predea niste materii si cam atat? Doar sa se asigure ca educatia si procesul de invatare al copilului se desfasoara cum trebuie? Eu cred ca este mai mult de atat. Evident, educatia este extrem de importanta si da, copilul vine la scoala/gradi pentru a invata in mod principal dar eu cred ca educatia, atat la nivel prescolar cat si primar este mai mult decat niste materii si niste informatii si niste teme si proiecte; are si o componenta umana, emotionala. Cred ca menirea educatorului si invatatorului este sa se asigure ca elevul se dezvolta armonios in toate aspectele: educational si informational, social, emotional, fizic, psihic, etc. Cred ca un educator/invatator bun poate invata copiii nu numai anumite materii si lectii, ci si cum sa formeze prietenii, cum sa isi exprime emotiile, cum sa fie politicosi, cum sa manance sanatos, cum sa se joace frumos cu colegii, cum sa fie toleranti fata de ceilalti si mai ales de cei diferiti de ei (ca religie, culoare a pielii, inclinatie sexuala, istoric familial, etc.), etc.
De multe ori copiii petrec mult mai mult timp la gradi/scoala decat acasa, mai ales in privinta orelor in care nu dorm. In Australia, de exemplu, la nivel de scoala primara si liceu, copiii petrec mult mai mult timp in compania invatatorului/profesorilor si colegilor decat in compania parintilor si a familiei. Si, din aceasta cauza, cred ca este foarte important ca educatorul/invatatorul/profesorul sa aiba si sa isi arate si latura umana si emotionala pentru ca elevii au nevoie de asemenea modele, si mai presus de toate, au nevoie sa aiba o relatie emotionala cu adultul din fata lor. S-a dovedit stiintific/psihologic ca pentru a invata mai bine este nevoie ca educatorul/invatatorul si elevul sa aiba o legatura emotionala sanatoasa, adica elevul isi doreste sa stie daca educatorului/invatatorului ii place de el/ea, daca tine (are afectiune) pentru el/ea, daca are respect pentru si incredere in el/ea. Daca elevul stie ca nu ii este indiferent dascalului atunci, in general, va invata mai bine si cu entuziasm si pasiune. In schimb, daca dascalul este rece si distant, copiii nu se vor simti apreciati, iubiti, intelesi si nici nu vor avea entuziasm pentru scoala si propria educatie; elevii vor gandi cam asa: "daca tie (dascalul) nu iti pasa, mie de ce mi-ar pasa?"
Procesul de educare trebuie sa fie umanizat. Daca, in calitate de parinte, nu vrei asta pentru propriul copil, atunci e mai bine sa iti pui copilul in fata unui computer cu acces la Internet sa invete singur de acolo tot ce trebuie, fara implicare emotionala. Asa cel putin, copilul va stii ca nu e posibil (deocamdata) ca acestui computer sa ii pese de el si poate nu va fi la fel de afectat de asta. Dar sa iti trimiti copilul la o scoala normala cu dascali in carne si oase si sa iti doresti ca dascalii sa nu se implice emotional prea mult, mi se pare dur si crud. Copilul tau, indiferent de ce ii spui si il inveti tu acasa, va dori sa se faca remarcat de dascali, va dori sa primeasca afectiune si intelegere. Poate doar va inceta sa iti mai marturiseasca asta stiind ca tu vrei ca dascalii lui sa pastreze distanta (emotionala).
Cat despre bagajul emotional al copilului si istoria familiala, eu ca dascal le-as lua foarte in serios si in calcul; cum am mai spus, m-as adapta fiecarui copil in parte, si as include aici si amprenta emotionala pe care vreau sa o las in sufletul fiecarui copil.
Cat despre educatoarele cu nervii in pioneze...fiecare persoana este diferita. Doar pentru ca aceste educatoare care se implica emotional ajung la sfarsitul anului cu nervii in pioneze, nu trebuie sa gandim ca asa se va intampla tuturor dascalilor care se implica emotional. Eu nu inteleg din mesajul tau de ce acele educatoare ajung la sfarsitul anului cu nervii in pioneze. Doar pentru ca se implica emotional? In acest caz este grav, poate nu au asteptari realiste. Daca tu ca dascal decizi sa te implici emotional trebuie in acelasi timp sa stii ca nu in toate cazurile vei avea succes, ca nu toti parintii vor fi multumiti de stilul tau individual; totodata asta nu ar trebui sa te impiedice sa te implici emotional; poate nu ii poti ajuta pe toti cei 20-30 de copii, poate doar jumatate, poate chiar si mai putini de atat, dar merita sa incerci ca nu stii niciodata de dinainte ce se va intampla.
Cat despre copiii care "se lasa amprentati" sau nu...Asta parca suna ca dascalul o face cu forta...Personal, as face asta in mod natural, nu mi-as obliga elevii sa fie de acord cu mine sau sa simta/gandeasca la fel ca mine. Ba chiar as fi foarte interesata de opiniile lor personale (nu opiniile impuse asupra lor de parinti/familie), poate as avea eu insami de invatat de la ei.
Sa urmezi clar programa, sa tii metodologia la zi...Perfect normal si este de datoria dascalului sa o faca; sa fie apropiati de copii dar cu o limita...De acord si nu prea. Da, sa fie apropiati de copii, dar care este limita? Asta nu inteleg eu, la ce limite te referi?
Am scris mai sus ca mi-as aborda elevii si ca grup dar si individual si din toate punctele de vedere, inclusiv cel emotional si afectiv. Dar pe toti copiii i-as iubi, tuturor le-as arata afectiune. Asta nu inseamna ca numai asta as face toata ziua, zi de zi. Normal este ca scopul copilului la gradi/scoala este acela de a invata, dar asta nu exclude in nici un fel afectiunea. Deci care sunt limitele?
Chiar nu as putea si nici nu as vrea sa fiu o educatoare/invatatoare (mai) rece, (mai) distanta. Daca as fi vrut o meserie unde sa nu pun suflet, as fi putut sa imi aleg cu totul altceva, dar nu asta vreau. Este asta gresit?
Sau doar pentru ca este o meserie ar trebui sa o privesc ca doar atat si nimic mai mult: o simpla meserie. Si sa nu fac mai mult decat imi cere fisa postului, adica doar sa predau materiile X, Y si Z si gata, cam atat. Nu pot si nu vreau. Vreau sa iubesc copiii, vreau sa iubesc elevii, vreau ca ei sa se simta iubiti, intelesi si respectati de mine. Nu ii voi inlocui niciodata pe mama, tata, bunica si bunicul si nici nu as vrea. Dar copiii au inimi si suflete mari si ei pot sa ii iubeasca si pe mama si pe tata si pe bunici si pe dascali. Cu cat un copil este iubit mai mult si de mai multe persoane, chiar si din afara familiei, cu atat mai mult acel copil va inflori si va fi mai fericit si implinit.
A-ti face treaba ca educator/invatator corect si echidistant cu absolut toti copiii, nu exclude deloc implicarea emotionala, ba chiar o incurajeaza, in opinia mea.
"... accentul cazand pe instructie si nu pe educare..." sincer, afirmatia asta ma intristeaza enorm. "Instructia" adica invatarea (totusi, nu suntem la armata) si educarea merg mana in mana, nu le poti separa fara consecinte drastice asupra copilului. Dascalul invata si educa elevul in acelasi timp, chiar si la nivel de liceu sau facultate. Nu se poate una fara cealalta.
Am impresia ca tu ca parinte nu vrei ca fiul/fiica tau/ta sa fie influentat/educat de dascali la nivel emotional. Vrei doar ca el/ea sa mearga la gradi/scoala, sa invete materiile X, Y, Z, asa sec, cu cat mai putina implicare emotionala din partea dascalilor si apoi sa vina acasa unde tu ca parinte iti educi copilul si il influentezi la nivel emotional.
Parintii care gandesc asa ca tine tind sa isi doreasca ca odraslele lor sa gandeasca/simta precum ei (parintii) si nu care cumva sa fie influentati/schimbati de parerile altora pentru ca asta constituie o amenintare directa asupra parintilor, mai ales daca este vorba despre subiecte "tabu" gen egalitatea raselor, orientare sexuala, adoptie, religie, etc.
Ei bine, educatia corecta cu tot ce presupune ea nu functioneaza asa. Slava cerului pentru asta!
Dupa acest mesaj, cred mai mult ca niciodata in zicala: "Daca dragoste nu e, nimic nu e"!
Editat de LadyArtemis, 15 mai 2015 - 16:10 .