212 raspunsuri la acest subiect

[szivarvany]

Dar cine vorbeste de dezordine permanenta ? :-)))

Sa nu cadem in extreme, ca e de rau.

[CorinaDani]

Dar cine vorbeste de dezordine permanenta ? :-)))

Sa nu cadem in extreme, ca e de rau.

 

corect si perfect adevarat.

[szivarvany]

Kari are mare, mare, mare dreptate.

Razboaiele trebuiesc alese, nervii protejati si prioritatile stabilite :-)

 

Eu cred ca peste cativa ani toti vrom avea vreme destula sa frecam iar rosturile cu periutele, sa lustruim podele, cand copiii vor fi mari si ordonati :-))) ; pana atunci, unii aleg alte preocupari; cred ca nu e nimic rau in asta :-)

Editat de szivarvany, 23 ianuarie 2015 - 15:21 .

[Eleni]

Si uite de aia la mine in casa intra doar prieteni. Pe care ii las sa intre incaltati... carora le permit sa isi ia ce au nevoie din dulap... care isi deschid frigiderul si isi iau ce poftesc.

Pentru ca expunerea sub lupa "ordonatilor" strica prietenii :-), doar pentru ca fiecare pretuieste diferit niste lucruri. Unii suprafata neteda a fetei de masa, altii timpul alocat unei carti sau reviste in loc de pieptanatul ciucurilor unui covor. Si toti avem dreptate, caci suntem atat de diferiti.

 

Evident cei care confunda dezordinea cu mizeria sunt din categoria celor care aduna scamele de pe covor in urma musafirilor, nu-i asa?

 

Acum sa vin si cu o solutie la problemele autoarei topicului. La noi merge totul pe asumat consecinte. Asa e de la inceputuri in relatia cu Maria... si amandoua ne asumam consecintele propriilor fapte.

Imi inghit mereu cuvintele: "Eu ti-am zis". Stie si ea ca i-am zis, si-a asumat.

 

Sa ne fie bine, ordonati si dezordonati!

[Qarina]

eu cred ca nu devenim ordonati in timp ci ... ne schimbam :D

 

vai de capul meu, imi amintesc cand mama intra a mine in camera si se lua cu mainile de cap iar eu eram profund jignita ca nu imi intelege dezordinea creativa. in haosul meu stiam exact unde e fiecare lucru.

 

in studentie, in camin, impartind camera cu inca 3 persoane am inceput sa simt beneficiile ordinii si daca nu as trai intr-o familie de atentie scurta, probabil la ora asta as fi OCD. dar cum bine a spus cineva, mi-am coborat asteptarile.

 

dl aqai fix invers. sub presiunea parinteasca era ordonat la sange. acum nu ma mai mir ca dulapul lui e sub pat, doar m-am mirat dimineata de ce dulapul lui a migrat sub jumatatea mea de pat :))) la el in birou/ atelier e o aventura sa intri. are juma/ de metru patrat parchet vizibil si exact atat matur/ sterg pe jos cand ma apuca marinimia sa-i fac si lui curat.

 

o sa va intrebati de ce atunci inventez jocuri si sisteme pt copii. daca ati obervat, sunt centrate mai mult in jurul igienei personale, ca sub ochiul meu aprig am mai marturisit ca nu cuteaza a cracni cand e vorba de curatenie. 

 

cand esti un pui de corb, orice e"SHINY"... si iti atrage privirea si e de 10,000 de ori mai bun decat ingrozitoarele teme. la noi, ordinea e o necesitate dincolo de piticii mei din creier.

[Otiliav]

eu cred ca tu nu ai inteles ce am vrut eu sa spun. daca gandesti mai adanc si in viitor ai sa vezi ca am dreptate. 

a reduce asteptarile nu inseamna ca trebuie sa cedezi teren in fata lor si sa-i si anunti de asta. inseamna sa-ti protejezi nervi tai si sa gasesti startegii care sa functioneze. 

 

oricum, copii nostri vor face lucrurile in felul lor si isi vor desfasura activitatile asa cum poate noi nu vrem si nu ne dorim. in general parintii impun regulile si se asteapta ca, virgula, copii sa respecte intocmai ce parintii doresc. 

multi, f multi parinti se impiedica in amanunte fara importanta si le lasa pe cele cu adevarat valoroase in afara sau undeva in spate. 

daca vom intelege ca ai noistrii copii sunt indivizi diferiti, cu caractere diferite, cu modalitati si  comportamente diferite,  etcetera etcetera...... atunci ne va fi noua mai usor si ne vom proteja nervii, venele si capul. 

 

Oh, dar nu ma enervez. Nu deocamdata cel putin ca n-am motive serioase. Am si scris dar n-am stat sa explic. Regula e ca fiecare sa-si faca curat in camera dar fiecare se descurca cum poate si eu le ajut dupa cum au nevoie. Pe cea mica o ajut sa faca mai ales ca am observat ca ii place cu mine. Daca o trimit singura sa stranga jucarii brusc o dor picioarele. La fel, ii place sa impacheteze haine dar nu ajunge sa le puna pe rafturi. De la cea mare in nici un caz nu am pretentii sa faca ceva in zilele cu activitati dupa-amiaza si inot/gimnastica la scoala. Iar mijlocia daca a facut curat, bravo ei, atunci putem petrece impreuna timp, ba un joc, ba margele, ea alege. Pe ea as ajuta-o mai mult insa nu-i convine daca am pus un obiect in alt loc fata de cum il aranjase ea.

In camera celei mici ma asteapta o lada de Barbie rasturnata de 2 zile. Nu-i problema ca nu ne impiedicam de ele. Ieri si alaltaieri a adormit pe la 8 seara si n-am avut timp de joaca. Azi are o petrecere. Maine poate ne jucam si dupa aceea le strangem.

 

Fiecare insa are regulile sale. Eu de exemplu nu le cer sa-si faca patul. Dimineata suntem in priza sa plecam toate 4 de acasa cam in 45 de minute de la trezire, si mancate si cu mancare la pachet si ce le mai trebuie in ziua respectiva. Iar seara cand mai ajung prin dormitor vin sa se culce, in caz ca n-au adormit pe vreo canapea in living, sau in masina. Asa ca nu vad rostul, nu e o prioritate. Daca insa sunt la bunici acolo stiu ca regula e sa-si faca patul si il fac. E drept, ca au si timp ca in general merg in vacanta.

[Qarina]

Inca una legat de asteptari. ale mele sunt mici, jos jos.  - alea legate de ordine zic. si anume sa ajunsa sa realizeze singuri ca functioneza mai bine - vorbesc exclusiv de munca scolara - daca au ordine in jurul lor si nu e plin de tot soiul de elemente disturbatoare.

 

cum or fi la casa lor... or fi si ei cumva si s-o gasi cineva sa-i suporte si pe ei cu chichitele si defectele lor, si sa compromita impreuna  pentru ca zic din putzul gandirii, cand iti alegi un partener il alegi pe baza calitatilor existente, nu pe baza inexistentei defectelor. 

 

and it's a dance for 2, fiecare vine cu bagajul lui de defecte. dumnealui e imprastiat, eu uit sa sting luminile, el e foarte econom si cumpatat, eu colectionez rochii si parfumuri... he he cate motive de cearta. deci sa nu ne cramponam strict pe ordine, mai ales ca aia are una dintre cele mai rapide rezolvari: la ziua de curatenie pune toata lumea umarul sau tanti la curatenie.

 

 

asta s-o incurajez pe buflea   s-o anunt ca in afara de nervii ei pe bigudiuri si vene intinse cu placa, there is hope for the future: un partener intelegator. 

 

evil laughter.

[buflea]

Eu nu inteleg de ce trebuie sa fim înțelegători cu dezordinea copiilor daca noi sau partenerul este dezordonat.

Nu tot ce facem noi este bine si nu tot trebuie copiat.

Si nu vorbesc ca lucrurile sa fie la linie, asta ar fi OCD. Dar nici sa fie dezbracate pe podea, zile intregi si călcate in picioare tot zile intregi.

Ce nu inteleg este: daca traiesti intr-o casa decent ordonata, cum de nu te deranjează dezordinea de la tine din camera ? Cum de aici nu se aplica teoria cu "traiesc asa cum au vazut in copilarie ?".

Cat despre micșorarea așteptărilor si alegerea bătăliilor ...ei bine, la varsta lor astea imi sunt bataliile. Asa cum atunci cand erau bebei munceam sa nu suga degetul, sa nu vrea in brate ...acum astea imi sunt bataliile. Daca renunt la ele acum, mai tarziu, cand alte batalii apar pe zona, cauza asta o sa fie pierduta.

Intrebarea mea este, este asta genul de bătălie care se câștigă ? Spiritul asta de a fi ordonat tine de educatie, merita sa duc aceasta batalie ? Ca acum e timpul ei

[michelle-usa]

eu zic ca daca tu apreciezi curatenia, merita sa lupti si eu cred ca poate fi o. batalie cistigata si cea, cceva se va lipii de ei pe termen lung (daca nu au in gene).

 

la virsta asta si in situatia de fata nu sunt de accord sa ne coborim asteptarile...sau cum se zice.

 

le strica in viata sa fie ordonati, sa aiba curat in camera/casa? nu! atunci de ce am fi de accord cu asta?

 

eu nu intelg cat de greu poate sa fie sa faci curat intr-un apatament.

copiilor in camerele lor daca fac curat la 2 zile nu are cum sa le ia mai mult de 10 min. garantat ...dupa ceas.

 

patul pot sa-l faca dimineata in citeva secunde, seara pot sa-si puna hainelele la  loc sau daca sutn obositi sa le puna dimineata.

 

cu jucarii nu se mai joaca zilnic...sa aiba camera, coltul lor.

 

inainte de lectii in 5 min. pot sa isi faca curat pe birou.

 

nu stiu,mie nu mi se pare o greutate sa faca ordine si sa o mentina la virsta de 10 ani.

 e vorba doar de obisnuinta.

 

eu cred ca daca tu imi urmezi sfaturile, a le lua din stuff, haine jucarii...sa tii cit mai simplu... sa faca ordine zilnic dimineata sau seara...se vor obisnui intr- o luna.

 

 

eu daca ar fi sa mi aleg un job care sa-l fac cu placere ar fi Professional residential organizer

[Qarina]

Eu nu inteleg de ce trebuie sa fim înțelegători cu dezordinea copiilor daca noi sau partenerul este dezordonat.

Nu tot ce facem noi este bine si nu tot trebuie copiat.

Si nu vorbesc ca lucrurile sa fie la linie, asta ar fi OCD. Dar nici sa fie dezbracate pe podea, zile intregi si călcate in picioare tot zile intregi.

Ce nu inteleg este: daca traiesti intr-o casa decent ordonata, cum de nu te deranjează dezordinea de la tine din camera ? Cum de aici nu se aplica teoria cu "traiesc asa cum au vazut in copilarie ?".

Cat despre micșorarea așteptărilor si alegerea bătăliilor ...ei bine, la varsta lor astea imi sunt bataliile. Asa cum atunci cand erau bebei munceam sa nu suga degetul, sa nu vrea in brate ...acum astea imi sunt bataliile. Daca renunt la ele acum, mai tarziu, cand alte batalii apar pe zona, cauza asta o sa fie pierduta.

Intrebarea mea este, este asta genul de bătălie care se câștigă ? Spiritul asta de a fi ordonat tine de educatie, merita sa duc aceasta batalie ? Ca acum e timpul ei

 

 

nu tre' sa fii intelegatoare in sensul sa accepti dezordinea si sa nu faci nimic mai, doar inteleapta. cu toate asteptarile mele coborate, cum necum la mine nu e asa dezastru cu dezordinea, nici nu imi mananca ei nervii mie nici eu lor. 

 

si cu jocul ala planuriesc sa ma extrag si sa rezolv silentios si partea cu igiena. 

 

dar la mine functioneaza chestia asta: daca stiu ca o sa ma intalnesc cu haine pe jos, ma pregatesc mental. si atunci nu mi se urca sangele la cap si zau e mai usor.

 

si zic asta fiindca am totusi momente cand mi se urca sangele la cap si stiu cat de rau iese atunci :)