Cum să supravegheaţi copilul fără a-i îngrădi libertatea?

  • Trimis de Anda08
  • 23 septembrie 2013, 18:03:57 EEST
  • 969 vizualizari
Trimite Denunta

După perioada în care au stat doar întinși, copiilor li se pare extraordinar că se pot ridica, târî sau că pot face câţiva paşi. Deşi dezvoltarea fiecărui copil este diferită, în jurul vârstei de 4 ani ei sunt destul de independenţi. Câtă libertate ar trebui să le acordăm în explorările lor?

Prima etapă din câștigarea independenței este atunci când învață să se deplaseze fără ajutorul altcuiva. A doua este capacitatea de a percepe universul înconjurător. Înainte de a împlini patru ani, copiii învaţă să perceapă forme, culori şi sunete, ating tot timpul obiectele şi sunt deosebit de sensibili la stimulii olfactivi şi gustativi.

Cum explorează copiii lumea folosind drept exemplu o cărămidă LEGO® DUPLO®:

1) Copilul analizează cărămida şi o ţine în mână.
2) Duce cărămida la gură pentru a-i simţi suprafaţa şi forma.
3) Încearcă să îmbine câteva cărămizi/să le desfacă.

La vârsta de doi ani, copiii pot construi turnuri simple din câteva cărămizi. La patru ani, creează construcţii complexe folosindu-şi imaginaţia. Pe măsură ce coordonarea generală se perfecţionează, copiii îşi adună curajul pentru a explora lumea.

Sugestia 1: Asiguraţi-vă că se simte liber
Cel mai important sfat pentru părinți este: lăsaţi copilul să îşi folosească toate simţurile atunci când se joacă şi în alte activităţi. Gustul, mirosul, culoarea, forma, sunetul sau atingerea – copiii au nevoie de toate acestea pentru a se dezvolta corect. Lăsaţi copiii să se mişte liber la locul de joacă.

Sugestia 2: Ajutaţi şi supravegheaţi
Cu toate acestea, libertatea nu înseamnă lipsa supravegherii. Asiguraţi-vă că copilul nu este copleşit sau nu oboseşte prea tare; seara, de exemplu, are nevoie de linişte şi calm pentru a se odihni înaintea următoarei zile.
 
Citatul 1: Asiguraţi-vă că copilul este expus la suficienţi stimuli pentru toate simţurile – nu doar văzul şi simţul tactil.
Citatul 2: Prezenţa unui părinte este esenţială pentru copil. Părintele va împiedica producerea incidentelor, va motiva copilul să se joace şi îi va oferi senzaţia că este în siguranţă deoarece „cineva este lângă el”. Beata Płażewska, specialist în psihologie infantilă

Articole asemănătoare:
Prin ochii unui copil – cum văd copiii universul înconjurător?
Cum alegeţi jucăria potrivită?