Cum a venit pe lume Razvan-nazdravan

Înca din saptamâna 39 am plecat la Constan?a cu mama, ca sa fiu mai aproape de clinica unde urma sa nasc. Cum am spus mai devreme, so?ul meu era ?i este înca plecat în voiaj. (Vine la început de noiembrie. Doamne ajuta!) Ne-a dus fratele meu, care pleca ?i el în voiaj. Dupa ce toata vara a fost alaturi de mine ?i m-a dus la controalele lunare, apoi saptamânale, pleca ?i fratele, deci. La nerabdarea ?i teama mea legata de na?tere se mai adauga ?i sentimentul ca sunt parasita de to?i barba?ii din via?a mea :))), asta dupa ce medicul meu fusese plecat toata saptamâna 38 la un congres medical :D ?i am avut emo?ii ca o sa nasc cu cineva necunoscut. Of, barba?ii a?tia! Când ?i-e lumea mai draga, dispar ca magaru'n cea?a. Trebuie sa înva? o data ?i o data sa ma bazez doar pe mine. ?i pe Dumnezeu, desigur. Doar mi-a fost alaturi în cele mai grele momente. La Constan?a, zilele au trecut greu, am spalat, calcat toate hainu?ele pentru bebe, toate lenjeriile de pat din casa, am facut curat, de mâncare - cu mama ?i cu mama-soacra - ?i m-am trezit în saptamâna 40 fara bebe în bra?e. Ma gândeam ca voi intra în prelungiri, în 41 sau poate chiar 42 - de?i medicul mi-a spus ca nu ma va lasa sa stau foarte mult. Nu voiam în ruptul capului sa ma duc de bunavoie la cezariana, ma gândeam ca se poate întâmpla sa "expandez" u?or ?i atunci de ce sa nu las natura sa-?i faca treaba?! În plus, chiar daca a? fi ajuns la cezariana, a? fi vrut ca Doamne Doamne sa hotarasca data na?terii ?i nu eu. Off! Atât de multe gânduri îmi treceau prin minte. A? fi vrut sa mai a?tept chiar pâna la final de 41 sau început de 42, dar nu trecea zi sau noapte fara sa ma gândesc la riscuri, la faptul ca bebe ar putea suferi. Mi?carile din timpul zilei erau destul de pu?ine, poate ?i pentru faptul ca-mi gaseam de treaba ?i nu stateam relaxata ca sa-l simt... Însa seara, noaptea chiar, abdomenul mi se încorda încontinuu de ma gândeam ca gata-gata sunt sa nasc. Dar lipseau durerile. Deci nu era momentul. Organismul însa se pregatea. Citeam tot felul de pove?ti de na?tere pe forumuri, în care se spunea ca intensificarea contrac?iilor nedureroase nu înseamna neaparat ca te apropii de moment ?i ca mai poate dura chiar doua saptamâni. Nu voiam asta. Ma resemnam însa cu gândul ca Dumnezeu ?tie mai bine.

Sâmbata, 7 octombrie, au aparut primele semne: în timp ce eram la na?a la un ceai, m-au apucat ni?te dureri foarte u?oare ca de menstrua?ie. Atât de u?oare încât ma gândeam ca mi le induc eu din dorin?a de a nu depa?i (prea mult) termenul de 10 octombrie. M-am hotarât sa plec acasa, unde m-am întins un pic în pat ?i pâna noaptea au trecut.

Duminica, 8 octombrie, de?i era o zi mohorâta, rece ?i cu un vânt de te lua pe sus, am hotarât cu mama sa ie?im din casa. Am mers la Festivalul Gustului Românesc ?i am luat varza calita gatita de Giani de la Chefi la cu?ite, care mi-a dat mamaliga gratis ?i mi-a urat na?tere u?oara! Am ajuns acasa ?i ma sim?eam foarte bine. Am mâncat, am facut baie ?i nu sim?eam nicio durere. Nu puteam însa sa adorm, un lucru totu?i neobi?nuit pentru ca în ultimele zile ma culcasem devreme. Mi s-a facut somn pe la 3.00. Contrac?iile nedureroase erau prezente, dar ma gândeam ca pot sa nu însemne nimic, ca ?i în celelalte seri. M-am gândit, când ma lua somnul: "Dar ce-ar fi sa ma trezesc cu dureri în puterea nop?ii? Sa fie oare asta ultima noapte cu burtica?" Chiar m-am gândit. Am dormit doar doua ore. Pe la 5.00 m-am trezit, cred ca de durere, cu contrac?ii dureroase, la 10 sau 15 minute. M-am dus la baie, sim?eam nevoia de a ma duce. Credeam ca o fi fost ceva cu mâncarea, de?i instinctul îmi spunea ca nu e asta. Mama mi-a facut un ceai de mu?e?el ?i am stat sa vedem ce se întâmpla. Pentru ca durerile nu încetau, am hotarât sa fac un du? ?i la 7.00 sa mergem la spital. Clinica e la 3 minute de blocul în care stam. M-am suit la volan, cu mama îngrijorata oarecum, dar ?i neîncrezatoare ca a sosit momentul, cu bagaj, acte, dosar medical ?i trusa de recoltare de celule ?i am ajuns. Nu mi-am sunat medicul, a?teptam sa se confirme daca sunt în travaliu. Am fost luata în primire de medicul de garda, o doamna doctor tinerica. Mi-a facut un tu?eu vaginal foarte dureros, mai ales ca nu ma menaja nici când venea câte o contrac?ie. Îmi venea sa o strâng de gât. Parca nu era femeie ?i n-ar fi ?tiut ce înseamna durerea. M-a anun?at: "Astazi ve?i na?te. Cum vre?i sa na?te?i? A, daca vre?i na?tere vaginala pute?i sa mai merge?i acasa ?i sa reveni?i când se mai intensifica contrac?iile. Mai dureaza." I-am zis ca vreau sa-mi sun medicul sa vad ce zice ?i apoi voi decide. L-a sunat ea. Nu voiam sa merg acasa. Ce sa fac adica, sa merg sa ma vait ?i sa o panichez ?i pe mama? În niciun caz. Am decis sa ramân în spital. M-au dus la sala de na?teri, mi-au pus branula, monitor pentru pulsul bebelui ?i am a?teptat vreo ora ?i ceva pâna a venit medicul meu. Dupa un tu?eu mult mai finu?, mi-a rupt membranele cu o foarfeca chirurgicala (cred ca a în?epat cu ea pe acolo) ?i m-a anun?at ca lichidul este foarte verde, ceea ce însemna o oarece suferin?a pentru fat, care avea nevoie sa iasa de ceva timp, de?i nu daduse semne. Mi-a spus ca voi avea un travaliu lung ?i cum durerile de început (trecusera deja 4 ore) nu erau deloc u?oare ?i nu aveam dilata?ie, m-am decis pe loc: cezariana. Mai ales când mi s-a spus ca este posibil ca bebele sa înghita lichid verde ?i sa fie nevoie de tratament. La faptul ca îmi era teama clar de na?terea naturala la cum se anun?au durerile (eram la început, deci ceea ce sim?eam putea fi înmul?it cu 10 sau nu ?tiu cu ce, dar era clar ca va durea cu mult mai mult), se mai adauga ?i teama ca cel mic sa nu sufere ?i sa-i scada pulsul, a?a cum aflasem din pove?tile altor mamici. Cred ca atunci a? fi intrat în panica. Am fost dusa deci în blocul operator ?i într-o ora eram deja mamica. Cu tot cu anestezie, coasere etc. Mi-au amor?it picioarele ?i am avut un moment de panica. De asta îmi era teama de cezariana. I-am zis dnei dr anestezist - sa-i dea Dumnezeu sanatate! - ca îmi este teama ?i cred ca mi-a pus ceva (mi-a zis sa stau lini?tita ca se rezolva), ca în câteva secunde zici ca eram beata: nu îmi mai pasa de nimic. Nu sim?eam nimic, nici macar manevrele de scoatere a copilului. La un moment dat, l-am vazut pe cel mic, destul de închis la culoare ?i plin de tot felul de substan?e, cum îl flutura medicul deasupra mea. Plângea! M-am bucurat. Apoi l-au spalat ?i mi l-au adus din nou pre? de câteva secunde. Am fost dusa la terapie intensiva, unde dupa 3 ore am reu?it sa-mi simt din nou corpul de la brâu în jos. Erau ?i alte mamici lânga mine, trecute prin aceea?i experien?a, iar asta m-a încurajat. A venit ?i bebele la scurt timp, adus de infirmiere, ?i mi l-au pus la sân. Mi-au dat lacrimile instant. Un amestec de sentimente: u?urare, mila fa?a de micul sufle?el din bra?e ?i recuno?tin?a fa?a de divinitate - a luat locul oricarei dureri, amor?eli sau temeri. Eram mama, iar pruncul nostru era sanatos. Asta era tot ce conta. A fost greu a doua zi dupa opera?ie, credeam ca nu voi mai reu?i sa ma ridic din pat, ma durea abdomenul în orice pozi?ie a? fi stat. Însa am facut efortul ca la 24 de ore sa ma ridic. Cu calmante ?i perfuziile de rigoare am fost mai bine de la zi la zi, iar în cea de-a patra, când m-am externat m-am suit la volan ?i am plecat acasa. Am fost apoi cu ma?ina la farmacie, la hipermarket sa iau cadi?a ?i sa declar bebele. Mi-a dat Dumnezeu putere ?i sa conduc 135 de km pâna la ai mei acasa, înapoi, unde voi sta pâna vine so?ul. Razvanel este un mâncacios. A papat cu pofta înca de la prima întrevedere ?i papa ?i acum la fel, ceea ce ma bucura pentru ca de?i în primele zile colostrul a venit mai greu ?i a fost nevoie sa pape ?i supliment cât eram la clinica, acasa a papat exclusiv sân. Doamne ajuta sa fie sanatos în continuare! ?i noi pe lânga el sa ne bucuram de familia noastra marita! Asta doresc tuturor mamicilor ?i bebeilor care au venit sau se pregatesc sa vina pe lume! Doamne ajuta!