Nasterea este un moment cu adevarat special, o experienta unica...UN MIRACOL.
Am nascut normal pe 13 iunie 2018.... Am trecut prin toate etapele travaliului, la inceput aveam dureri mici din 5 in 5 minute, un fel de contractii si o durere de spate ca in perioada menstruatiei(prima etapa- 4 ore), am mers la spital, acolo durerile au inceput sa creasca in intensitate si sa apara la intervale mai mici, aproximativ la 3 minute (a doua etapa- 2 ore), apoi durerile au fost foarte mari si apareau la interval de 1-2 minute(ultima etapa- 1 ora). In ultima etapa a travaliului ma gandeam ca mor, ca imi explodeaza burta, simteam o presiune imensa, noroc de pauzele dintre contactii de cateva secunde in care poti lua putin aer. Ultima etapa a fost dificila, a contat pentru mine ca sotul a asistat la nastere si m-a sprijinit, asistentele si doctorita m-au incurajat foarte mult, s-au purtat foarte frumos, acest lucru mi-a dat incredere in mine...Cand crezi ca nu mai poti, se intampla si minunea, am nascut un baietel sanatos de 3.700 kg si 52 de cm. A urmat eliminarea placentei, totul a decurs fara probleme...S-a nascut usor, nu a avut semne, nu imi venea sa cred ca s-a intamplat, am mutumit lui Dumnezeu si personalului medical. Te simti atat de bine dupa ce nasti si iti tii bebelusul in brate. Mi l-au asezat la piept pe Eduard si am simtit ca intre mine si copil exista o legatura ce nu va putea fi rupta niciodata. In tot acest timp am simtit cum Dumnezeu mi-a fost alaturi si m-a ajutat, cred ca a trimis ingeri din cer in jurul meu sa ma ajute. Fara Dumnezeu nimic nu e posibil, iar noi nu suntem nimic. Este o minune data de el cand un copil vine pe lume si creste sub ochii nostri. Recuperarea de dupa nastre a fost usoara, am mai avut dureri de burta 2- 3 zile, dar nu mai conta nimic, era important ca bebelusul este sanatos, iar eu il puteam alapta. Am venit acasa dupa 3 zile, aveam o energie nebanuita, puteam sa gatesc , sa fac curat, sa fac cumparaturi, nu ma simteam slabita, cred ca m-au ajutat si vitaminele pe care le-am luat din luna a doua de sarcina pana la sfarsit... Toata lumea a fost mirata ca nu stateam in pat si nu aveam nevoie de ajutor. A fost bine, stiu ca sunt femei care au experiente mai neplacute sau chiar groaznice. Multumesc lui Dumnezeu pentru acest copil, pentru acest DAR MINUNAT. Copii sunt singura investitie pentru viata de dincolo. Casele, banii, averile raman aici pe pamant cand vom muri, copii vor veni , la randul lor, cu noi in cer. Conteaza cum il vom educa de mic pe copil, avem o responsabilitate foarte mare...sa ne bucuram de copiii nostri si sa fim multumiti.... Sa nu uitam ca un copil are o mare valoare, trebuie sa il punem in prim plan, lasam celelalte lucruri pe planul doi, cum ar fi serviciul, prietenii, etc.
Comentarii