-
Bebele a fost dus la secția neonatologie iar proaspătă mamica cu zambetul pe buze a ieșit din sala de operație.
Au urmat 24 de ore la terapie intensiva, fără bebeluș. Asistente de pe diferite ture îmi luau telefonul și mergeau la fetiță, o filmau, ii făceau fotografii și asa ma puteam bucura sa o vad pana aveam sa ies în salonul de proaspete mămici.
Au fost momente și mai grele la terapie fiindcă tensiunea mea era pe val, durerea era și ea intensa, dar încercăm sa depășesc faza și sa ma gândesc la copii mei, la bucuriile pe care le am. În mare parte am reușit, dar m-am mai și văietat.
În salon, durerile au început din nou, starea de rau, am făcut din nou ecografii si analize. Eram bine! Puteam sta linistita din punct de vedere medical.
Din momentul în care bebe a intrat pe ușă în salon am simțit ca merita orice. Nu mai conta operația, ca nu ma puteam ridica, faptul ca eram atât de slăbită. Conta faptul ca fetiță noastră era bine. Ca ea zâmbea draga de ea. Era atât de fragila și de micuta ca ma întrebam cum o voi tine în brate. Eram uimita cat de perfect seamănă cu soțul și băiețelul meu. 3 blonzi cu aceleași trăsături perfecte. Am fost uimita sa vad ca un bebe atât de mic poate fi atât de perfect după atâtea probleme câte au fost pe parcursul celor 8 luni.
Comentarii