-
Bună! Ma numesc Diana, am 25 de ani și am decis sa va scriu și povestea mea, mai ales ca acum am mai mult timp liber fiind în concediu prenatal.
După ce lucrurile s-au așezat în viata mea și a soțului meu, am hotărât ca ar fi timpul sa trecem la pasul următor, conceperea unui copil. Credeam ca va fi ușor, dar abia apoi am realizat ca nu noi hotărâm când este momentul potrivit. După 8 luni de încercări, așteptări, speranțe..a venit soarele si pe strada noastră.
Încă de când am hotărât sa concepem un copil, ne-am dorit mult sa fie băiețel și sa-l numim Vladimir, dar bineînțeles, nu ne supăram sa avem și o fetita. În primele luni făceam teste de sarcina nu aveam răbdare sa aflu rezultatele și eram.din ce în ce mai dezamăgită în fiecare luna. Soțul meu se întrista când ma vedea trista și mi-a propus sa nu mai facem teste de sarcina pana nu îmi întârzie ciclul...zis și făcut! Asta pana în luna iunie, când înainte cu câteva zile sa înceapă ciclul, am hotărât sa merg la farmacie sa cumpăr un test de sarcina, deși înțelegerea cu soțul a fost alta. Pe drum, presimțeam ca va fi pozitiv și am fost convinsa când destinul s-a arătat în fata mea. În fata mea la rand la farmacie era o mămică cu un băiețel pe nume Vladimir. Atunci am știut, am simțit ca poate fi ceva.
Era seara...am făcut testul de sarcina. POZITIV! Doua liniuțe care au ieșit foarte evidente Încă din primele secunde. I-am spus soțului, ne-am bucurat foarte mult, dar eram atât de tematori încât ne era frica sa credem ca este pozitiv cu adevărat. Dimineața am mers, am luat un alt test de sarcina și acesta dovedindu-se pozitiv. Fericirea începea abia acum..credeți în semne, credeți în Dumnezeu, lucrurile se întâmplă cu un motiv atunci când ne așteptăm mai puțin.
Comentarii