-
Cu inima strânsă și plină de emoții m-am hotărât să împărtășesc cu voi imensa mea bucurie.Ca un mic istoric,am 36ani și doi copii, Teodora și Alexandru,iar diferența dintre ei este de doi ani și două luni.Am avut doua sarcini normale,fara complicații.Nimic nu prevestea ce avea să urmeze în viața mea.De altfel,sunt o persoana optimista indiferent de provocările vieții și nu îmi plac oamenii care se plâng în continuu.De data aceasta,trebuia să simt o veste tristă exact in inima,dincolo de tot pozitivismul meu.Asadar in august 2023 am primit cu bucurie un test pozitiv de sarcina,emoții mari pe capul meu, viitoare mama de 3🙃Ajunsă la ecografie ,bătăile inimii erau destul de slabe pt calculele sarcinii,am revenit peste o săptămână,când aveam să aflu șocată că sarcina este oprita din evoluție.M-am măcinat și m-am rugat mult,am plâns de multe ori în somn și sperăm că este o greșeală și că nu poate păți nimic bebelușul meu.Dar nu a fost așa, astfel încât am avut avort medicamentos,acasă,de mana cu soțul...a fost o perioadă foarte dificila,întrucât Alex a trebuit să fie înțărcat mai mult forțat din cauza antibioticelor de după și a moralului meu.Au urmat trei luni de rugăciune,in care nu a trecut o seara sa nu cer un bebeluș😥 bineînțeles,că mai aveam doi,însă în visele mele apărea mereu un băiețel blond cu bucle ,la care nu puteam ajunge.Am calculat după spusele medicului meu perioada in care mai puteam face o încercare și minunea nu a întârziat să apară.La sfârșitul lui ianuarie avea sa vina cea mai plăcută veste din noul an,un nou bebeluș.
Comentarii