-
In dimineata zilei de 7 iunie 2018 m-am mutat la etajul de nasteri...asa cum programasem cu doamna doctor. Eram foarte speriata dar si dornica sa scap. Ma simteam foarte rau vazand cum se duc pe rand la sala de nasteri si cum se intorc...parca eram intr-un abator si asteptam randul la taiere. Asa ca in jurul orei 10.30 imi vine si mie randul. Anestezistul ma pune sa semnez niste hartii si imi pune cateva intrebari fara o informare mai completa ..era mai in varsta si parca fara chef iar eu fara curaj... Dupa ce am intrat in sala si dupa ce am fost anesteziata am avut cred atac de panica dar a trebuit sa il suport. Simteam ca nu am aer, simteam durere ...greutate in jurul burtii in timp ce lucrau la operatie, Doamne ....a fost cea mai groaznica experienta din viata mea...dar pe care usor usor am uitat o pt ca a venit pe lumea minunea mea.
Operatia a durat in jur de o ora, au aparut si cateva complicatii, pt ca s. a rupt uterul si am avut si multe straturi de cusut...dupa spusele doctoritei a fost o operatie mai dificila decat de obicei. Cand am fost dusa la terapie intensiva a fost extrem de dureros...fiind a doua cezariana si facuta peste cealalta, pe lungimea burtii a fost foarte dureroasa. Vedeam colegele de acolo ca erau mult mai ok ca mine....la mine medicamente nu si au facut efectul...ele dormeau...iar eu muream de dureri. In noapte dupa schimbarea turei ...am avut parte de o asistenta cu suflet care mi a adus un analgezic mai puternic de la o pacienta si am reusit sa atipesc putin.
Dar au trecut, bucuria cea mare a fost faptul ca am nascut un super baietel, cel mai mare dintre bebelusii nascuti atunci- a avut 4230 g.
Multumesc mult Domnului pt ca la fix un an si o zi de la pierderea fetitei am adus pe lume aceasta minune de copil care imi indulceste sufletul.
Imi pare rau pt.pierderea fetitei. Nu e o experienta u?oar?. Insa ma bucur nespus pt baietel.
De asemenea va doresc sa va bucurati de e... mai mult