Incarcat in Povesti nastere - ##na?tere ##maternitate ##bagajmaternitate #neonatologie #rahianestezie
1.460 vizualizariBuna seara, draga cititor! Si S?RB?TORI FERICITE!
Da, stiu! Si eu credeam ca voi scrie mult mai devreme, insa acomodarea s-a produs lent dupa ce am ajuns acasa de la maternitate si am aflat si noi, ca orice proaspeti parinti, ca bebelusul cere tot: timp, energie, spatiu…
Cu ce sa incep? Cu ajunul nasterii, cand m-a sunat doamna doctor sa imi spuna ca amanam nasterea cu o saptamana, intrucat e nebunie la maternitate, nu e niciun pat liber la Reanimare, iar conducerea nu accepta atunci cezariene programate, ci doar in urgenta. Din toata discutia (lunga, pentru ca eram foarte contrariata si nu voiam sa las sa treaca o saptamana degeaba), am stabilit totusi de comun acord sa merg dimineata pe la 9 sa ma internez de zi pentru cateva analize de control si inca o ecografie de verificare. Lasand deoparte starea prin care am trecut in ajun, deloc roz, m-am trezit devreme in 23 septembrie si am plecat spre maternitate cu sotul meu, luand tot ce pregatisem ca bagaj in masina, inclusiv testul Covid (PCR), negativ. Am ajuns la timp si m-am asezat la coada. J Doamna asistenta de serviciu tot chema anumite persoane si mi-am dat seama tarziu, dupa aproape o ora de stat in picioare in racoarea diminetii, ca acele femei asteptau sa faca testul Covid din deget si am reusit si eu sa-i spun ca eu il am deja facut si ca trebuie sa ma vada doamna doctor in vederea nasterii. Am intrat si am asteptat sa mi se intocmeasca fisa de internare (neavand trimitere, a fost nevoie si de un telefon la doamna doctor pentru lamuriri), am lasat hainele de strada la garderoba si am urcat in salon, unde mai era o pacienta, albaneza, foarte draguta, de care am aflat ulterior ca fusese contact direct, dar ca testul Covid facut la internare a fost negativ. Mi s-a recoltat tot necesarul pentru analize, la ecografie a fost totul bine si am tot asteptat sa vina doamna doctor sa imi citeasca rezultatul analizelor si sa plec inapoi acasa (adica la cei la care am ramas in Bucuresti). Si am asteptat atat de mult, ca intre timp s-au externat 3 persoane din salonul mare, inclusiv colega mea de salon, si am ramas singura si doamna doctor nu mai venea si sotul ma astepta afara in masina, nemancat… pentru ca astepta si el sa ies si sa mancam impreuna acasa. Si uite asa s-a facut ora 7 seara, intre timp aflasem ca fisa mea de internare fusese facuta pe 48 de ore si ca as fi avut nevoie de bilet de voie de la doamna doctor ca sa pot iesi… A venit mancarea de seara, am inceput sa mananc, trista si singura, cand a aparut din senin o rezidenta care mi-a spus sa o sun de urgenta pe doamna doctor sa vorbeasca cu mine. La telefon, intai s-a scuzat ca nu a mai ajuns pe salon pentru ca a fost nebunie la sala de nasteri, dar ca s-a ivit o fereastra, sala este libera si sa ii spun daca sunt de acord sa merg sa nasc ATUNCI!! Am spus ca DA, evident! Daca tot eram acolo deja… Mi-a stat inima in loc, am inceput sa tremur, a venit o infirmiera si mi-a spus sa ma sterg/spal repede local si la subrat si sa iau toate bagajele sa merg cu ea. Am reusit sa il sun pe sot si l-am rugat sa anunte el cunoscutii si am ajuns la Reanimare. Am intalnit-o in sfarsit pe doamna doctor, i-am spus ca am apucat sa mananc putin din cina, m-a informat ca tot ce se poate intampla este sa lesin de la anestezic in combinatie cu ce se afla in stomac, a venit la mine si anestezistul, care mi-a explicat procedura optima si am fost dusa la patul care a fost pregatit pentru mine. O infirmiera m-a ajutat sa ma schimb intr-un halat alb, curat, frumos si am ajuns in sala de nasteri. Totul era curat, luminos, lumea vesela, asistenta principala m-a asigurat ca va sta la capul meu pe toata durata procedurii. Eram relaxata. Rahianestezia s-a realizat cu succes, am simtit doar o usoara intepatura in spate, apoi m-am intins pe pat si am inceput sa nu-mi mai simt picioarele. Doamna doctor a venit la ora 8, toata echipa era prezenta si pregatita pentru mine si a inceput operatia. M-au intrebat ce nume ii pun bebelusului si le-am spus ca nu stiu ce este si toata lumea a ras si i-am rugat sa ii spuna „Bine ai venit!” Si la un sfert de ceas m-au anuntat ca avem un baietel, l-au spalat si l-au infasat si mi l-au adus sa il vad: o frumusete alba si cu mult par in crestet, care a plans foarte putin, apoi s-a linistit si a fost dus la Neonatologie. Toata operatia cred ca a durat o ora, timp in care au masat locul, au cusut si iar au masat, am vorbit o gramada de lucruri despre nastere si nu numai, am avut o foarte usoara stare de ameteala care a trecut repede. Eu eram foarte incantata, fericita si linistita ca suntem pe maini bune. Ajunsa in sfarsit la Reanimare, mi s-a dat voie sa dau telefoane si mi-am sunat sotul, mama si nasii si le-am dat sarcina fiecaruia sa anunte mai departe lumea. Eu m-am simtit bine, toata lumea era extrem de fericita la telefon, apoi am inchis tot si am incercat sa adorm, dupa ce m-am asigurat ca imi simt iar gleznele. Am reusit sa dorm putin si la 6 dimineata am fost mutata in salonul propriu-zis, unde am putut sa ma schimb si unde sotul mi-a trimis bagajul mare de salon, in care aveam tot ce imi trebuia (si din care am folosit tot, mai putin bureteii pentru san). Si de aici toate au decurs normal. Am fost prima la alaptat, mi s-a dat voie sa-i fac 2-3 poze bebelusului (dar atat!!!), m-am obisnuit repede cu bebe si el cu mine, am reusit sa atipesc intre alaptari, am mancat, am urcat si am coborat scari, am cerut un singur calmant a doua zi, m-am simtit binisor per total, am suportat foarte bine operatia, am reusit sa fac dus, am reusit sa nu intrerup vitaminele (le aveam si pe acelea pregatite dinainte in bagaj), mi-am facut si prietene foarte dragute, am reusit sa imi vad si sotul pe un geam dinspre sosea (a fost minunat!!!), am primit repede certificatul constatator si a reusit sotul sa obtina si certificatul de nastere al lui bebe. Asadar, totul s-a derulat exact asa cum mi-am inchipuit, m-am simtit minunat si acum ne bucuram cu totii de minunea noastra, care se numeste Andrei, care are deja 3 luni si care ne incanta fiecare clipa! Printre biberoane, scutece, baite, gangureli, plimbari si pupici, am reusit sa scriu acest mesaj si sa imi iau la revedere de la acest blog, care imi umple sufletul de bucurie de fiecare data cand il recitesc!
Comentarii