Nasterea

Ziua in care puiul meu s-a nascut a inceput ca o zi normala. Aveam fix 40 de saptamani si urma sa merg pe seara la control si ecografie. Stiam ca dupa 40 de saptamani, daca bebelusul nu dadea semne ca urmeaza sa vina trebuia sa merg la ecografie si monitorizare din 2 in 2 zile. Ma simteam destul de rau, burtica era deja mare, incomoda si ma miscam destul de greu. Am plecat de acasa cu tot cu bagajul pentru maternitate. Il caram dupa mine tot timpul cand plecam de acasa, sa fiu pregatita. Am ajuns la spital, am facut ecografia, bebelusul avea deja aproximativ 3500g, si nu dadea nici un semn ca vine. Am discutat cu medicul meu si mi-a propus sa inducem nasterea. Din punct de vedere medical bebelusul era la termen, perfect dezvoltat, si puteam alege sa nasc atunci. Recunosc ca nu m-a incantat foarte tare ideea, la fel ca in cazul unei cezariene programate, nu imi placea sa decid eu cand se va naste copilul meu. Aceasta trebuia sa fie alegerea lui. Dupa discutia cu medicul, am discutat si cu sotul meu, am pus in balanta toate argumentele pro si contra, si am decis sa alegem inducerea nasterii. Am inceput procedura de internare undeva in jurul orei 19:00. Cu toata birocratia necesara, testul covid am ajuns in camera de pre travaliu in jurul orei 21:30. In jurul orei 22:00 mi s-a pus o perfuzie pentru hidratare, urmand ca in urmatoarea ora sa imi administreze medicamentele necesare pentru inducerea nasterii. Am incercat sa dorm putin cat asteptam si la un moment dat m-au trezit niste contractii usor diferite de cele normale, cu care eram obisnuita. M-am speriat si am chemat o asistenta. In urma unui control mi s-a spus ca sunt in travaliu, si urmeaza sa nasc. Nu apucasera sa imi administreze nici un medicament. Timpul trecea, contractiile deveneau din ce in ce mai dureroase. Am incercat sa dorm, nu am mai putut. Mi s-a facut un calmant, eram controlata periodic, incepuse si dilatatia sa apara, si sa tot creasca. Am rugat sa mi se faca epidurala si, spre surprinderea mea, medicul anestezist nu era disponibil si nu avea cine sa o faca. In jurul orei 2:00 am fost anuntata de moasa ca urmeaza sa nasc, ma dilatasem complet si corpul era pregatit pentru nastere. Aveam dureri foarte mari,ma simteam obosita si simteam ca nu mai pot sa continui. La indrumarea moasei am inceput sa imping, si dupa cateva incercari a urmat momentul expulziei. Bebelusul mi-a fost pus pe piept imediat, l-am luat in brate si am respirat usurata. Puiul meu era bine, perfect sanatos, a decis singur cand sa se nasca si chiar daca eu am incercat sa intervin, el a fost mai rapid. Ma simteam coplesita de emotii si nu as mai fi vrut sa ii dau drumul din bratele mele. Carol Dominic s-a nascut cu 3450g, 50 cm si scor Apgar 10. Am facut o poza pentru sotul meu, si i-am trimis o. M-a intristat foarte tare ca nu a putut sa fie langa noi, ca urma sa isi cunoasca fiul peste cateva zile cand ajungeam acasa. Era nedrept... Am fost dusa in camera si urma sa primesc si bebelusul imediat ce terminau asistentele si medicul neonatolog controlul. De aici a inceput viata noastra impreuna...