22 raspunsuri la acest subiect

[daniela_daneza]

Mamici singure, adica necasatorite ? De ce acest subiect, pt. ca ar trebui sa fim moderni si sa nu ne mai cramponam de tot felul; de reguli, sau mai bine zis de gura lumii.Ce traim cu lumea sau ne ajuta cu ceva ceea ce cred ceilalti.... Poate suna intr-o oarecare masura a egoism , dar dac avrei sa faci un copil , cu barbatul pe care il iubesti si nu vrei sa te casatoresti cu el , care e problema??? Ziceti si voi? va pupicesc! dana

[anda141]

Problema e la el (la copil) ca are nevoie si de tata!
Si asta tot cam a egoism suna !!!!

Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert
Bebelusi de ianuarie-februarie 2004

[S.L]

daniela daneza te felicit pentru felul un care gindesti!Eu "ma incadrez"aici.Am doi copii cu tati diferiti sint frumosi,sanatosi si fericiti.Care-i problema?I-am facut pentru ca am dorit,ii iubesc si sint lumina ochilor mei.Ba chiar pot sa spun ca sintem o familie model si moderna.Si stiti ceva?Multe femei ma invidiaza pentru asta.Draga anda 141,sint copii care traiesc in stes,batai vai mama lor saracutii ramin cu sechele dar au tata nu?Asta ai vrut sa spui?Deci oricum dar hai sa fie tata.Sau femei,mame care depind cu totul de vreun nenorocit...ok,la inceput totul e roz,intemeiezi o familie,iubesti,esti iubit,copiii vin si apoi...e cam ca la loz in plic sau 6/49.Totul se "darima" si tot aici ajungi dar cu durere,ani pierduti,cei mai frumosi,nu?Eu nu am vrut sa risc si-apoi nu-mi place sa depind de nimeni,sa fiu la mina nimanui.Asta este motivul meu sau punctul meu de vedere de exemplu.Fiecare are.Ar fi fost un procentaj mic ca sa mi se intimple "tocmai mie"o nenorocire d,asta dar nu am vrut asa cum am zis sa risc linistea puilor mei.Care-i problema?Eu asta sint!Si sa va mai spun ceva,unde veti vedea o femeie cu un caz asemanator sa stiti ca este o femeie puternica si plina de optimism,bataioasa...sa n-o condamnati sau judecati.Nu aveti dreptul.Nu vreau sa supar pe nimeni dar nu-mi plac femeile care plutesc asa prin viata,stau la mina barbatilor..."oare-mi da voie sa ma duc la mama?","oare-mi da bani ca am vazut ceva frumos pentru copii?"etc... Dar de judecat si birfit...mama,mama nu le intrece nimeni!Si acum astept sa ma judecati,aspru sint convinsa,imi este si frica sa ma gindesc![bruta]Oricum eu va iubesc,astept cu nerabdare mesajele voastre va doresc sa fiti iubite si fericite alaturi de micutii vostri si un [pegeam]va doresc in case si suflete.

[Freia]

Mamici singure necasatorite exista... In ce priveste partea a doua a intrebarii tale. Nu cred ca e o problema ca ai un copil cu barbatul cu care il iubesti fara actul casatoriei. Problema este ca acel copil sa fie dorit de ambii, nu numai de mama - asta ar fi dovada de egoism si ar avea oarece momente triste de toate partile-, si tatl sa-l recunoasca. Asta este un tip de familie care apare in zilele noastre tot mai des. Mai eista familiile monoparentale. Aici sunt ori mamici cu puiuti, ori tatici cu puiuti. De ce monoparentale? Pt ca unul din parteneri ori s-a razgandit asupra calitatii de parinte, ori a gasit "ceva mai bun", ori ii este teama de responsabilitatile care brusc au batut la usa lui intr-un timp asa de scurt, ori pur si simplu nu vrea sa inteleaga de ce femeia de langa el nu este numai a lui cum era demult si de ce trebuie sa fie liniste in casa... lista ar putea continua. Deci, nu este o problema , dar mare atentie la impactul asupra copilului. Freia si Alexa

[dulcetica]

Nu cred ca exista femeie care sa nu-si doreasca sa se casatoreasca cu barbatul pe care-l iubeste sau , daca nu ii intereseaza o simpla hirtie, sa stea in concubinaj. Sa faci un copil nu e o treaba ultracomplicata,sa-ti asumi responsabilitatea cresterii si educarii lui,da.Teribilismele,de amorul artei,nu le agreez.Atunci cind situatia de bun simt o impune,admir independenta,curajul ,ambitia si puterea femeilor care nu accepta compromisuri si aleg sa-si creasca copii departe de medii viciate. Este foarte adevarat ca statisticile reflecta un numar mai mare de femei raportat la numarul de barbati, acest aspect il vizeaza subiectul?Din aceasta perspectiva privind lucrurile,datele problemei se schimba.Tare complicat! dulcetica

[mama lui codrut]

Ce-i drept, problema e dificila. Un copil dorit numai de mama poate fi judecat ca un act de egoism, desi psihologii ar putea sa spuna ca faptul de a dori un copil e intotdeauna un act de egoism fiindca intotdeauna mama il va dori mai mult decat tatal, indiferent de relatia dintre parinti (ma "invart" intr-un mediu populat cu reprezentanti ai respectivei profesii si am auzit interpretarea asta nu o data). Pe de alta parte se poate pune, la fel de justificat, intrebarea daca femeia isi doreste foarte mult un copil si n-are noroc de o relatie adecvata cu un tatic potential - casatorita fiind sau nu - n-ar trebui sa mai aiba copilul ca sa nu fie egoista? In numele a ce, pana la urma? Mamicile singure (de voie sau de nevoie - desi probabil ca mai mult de nevoie decat de voie...) stiu foarte bine ca au o responsabilitate mult mai mare si se inhama la un efort sporit, si nu dau inapoi. Si pe urma, daca tatal pleaca sa-si vada de treaba lasand-o doar pe mama sa creasca puiul - oare nu asta e dovada cea mai mare de egoism? Precizare: nu e fost nici o clipa in intentia mea sa combat spusele dragalasei Freia, pe care o admir de multa vreme. Cele de sus reprezinta mai mult un comentariu general la problema ridicata de daniela_daneza. Multa sanatate la mamici si puiuti! sada

[ruxandra_sb]

Parerea mea este ca fiecare copil ar trebui sa aiva un tata. Si acest tata sa il recunoasca si sa se implice in viata lui, chiar daca nu locuieste cu mama copilului sau nu este casatorit cu aceasta. Am cunoscut 2 femei care in copilarie, pe la 5-6-7 ani si-au pierdut tatii, acestia murind. Acum, ambele la varsta adulta, au probleme grave de relationare cu sexul opus si nu numai, fiind singure si, mai ales, foarte nefericite. Nu poti generaliza, desigur, dar eu cred ca lipsa unui tata din viata lor a favorizat aceasta stare de fapt. Tatal este la fel de important in viata si dezvoltarea unui copil ca si mama. Tatal lui Matei s-a implicat in viata si ingrijirea lui Matei din prima zi (primul pampers, prima baita, biberoane date in miez de noapte). Si acum, crescand, incep sa apara lucruri si activitati pe care le pot face numai impreuna. Si cand vad cata dragoste si complicitate este intre ei, ma intreb cum iti poti lipsi copilul cu bunastiinta de toate astea ? Mai ales pentru un baiat, tatal este foarte important. Ca sa nu mai vorbesc, ce o sa insemne mai tarziu, din punct de vedere social, prezenta unui tata. Bineinteles, exista situatii si situatii: ramai insarcinata si te paraseste, divort, alcoolism, abuz fizic si emotional, moarte. Dar sa faci cu bunastiinta un copil, folosindu-te de barbat doar pentru samanta, DA mi se pare egoism !! Deci raspuns pt daniela_daneza: nu casatoria sau lipsa ei este problema, ci relatia viitoare a copilului cu tatal sau. Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag

[Kittie]

Pupici! Ma inscriu si eu la discutz , mamica singura , adica necasatorita. Dar nu singura. Intotdeauna am considerat ca un copil trebuie sa beneficieze de ambii parinti (eu provin dintr-o familie in care parintii mei, si dupa 25 ani de casatorie se iubesc mai ceva ca-n prima zi si cred ca n-ar putea respira unul fara celalalt) si am ales sa fac un copil cu un om care si-l dorea extrem de mult ("dovada" este miezu' mic , rupt taica-su.. :). Nu-mi pare rau si ma-ndoiesc ca va aparea pe undeva urma unui regret. Singura problema cred ca este echilibrul familiei. Presupun ca toate suntem de acord asupra faptului ca felul in care am crescut si-a pus definitiv amprenta asupra vietii, personalitatii noastre si ca-n lumina acestui adevar n-am vrea sa influentam negativ micile minuni pe care le-am adus pe lume. Este, poate, egoism, din partea unei femei sa devina mama, dar acesta paleste in momentul in care responsabilitatile maternitatii isi fac (din plin) simtita prezenta si mama respectiva si le asuma cu fruntea sus. Consider ca mamele singure (cu adevarat singure, ori care-au fost lasate de "draguti" dupa ce-au fost instiintati de sarcina, ori alte cazuri) sunt fiinte mult mai puternice, dar si mult mai expuse/fragile emotional. E un subiect destul de dificil. mai ales intr-o tara unde mentalitatile n-au lasat inca loc libertatii de a alege intre comuniunea birocrata (casatoria) si cea neincondeiata..

[DARAEL]

Eu cunosc o mamica singura. A ales sa aibã un prunc cu un tip si apoi sa il creasca doar ea. Nu stiu daca respectivul l-a recunoscut – nu am intrebat asa ceva, dar pot sa va spun ca doamna este o femeie super OK ! Iar fetita ei este un copil minunat. Ce pot sa spun despre acest subiect este ceva foarte simplu: eu nu pot si nu am dreptul sa judec pe nimeni – fiecare este responsabil de alegerile facute in viata si, asa cum imi spunea odata un batran, parca nu atat rezultatul conteaza, cat stradania noastra. La fel ca la Olimpiada: este de admirat atat primul maratonist care ajunge la final, cat si cel care a abandonat cursa pe undeva, incercand sa-si depaseasca conditia... Sarbatori Fericite tuturor ! Singur, DARAEL Ratacitor prin Lume http://www.geocities.com/dara2el/ “A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

[ellinia]

Eu provin dintr-o familie monoparentala, in sensul ca tatal meu si-a luat picioarele la spinare acum 15 ani si a disparut, lasand-o pa mama mea sa creasca singura patru copii, asa ca nu prea pot fi obiectiva, dar stiu ca nu a fost alegerea mamei mele. Am in schimb o prietena care a ales sa faca un copil cu un tip insurat, stiind ca nu au nici un viitor impreuna, si ca el nu isi doreste acel copil. Ce-a iesit? Infatisari pe la tribunal, procese de paternitate, de pensie alimentara, etc! Ceva urat de tot! Asta da, este cel mai mare act de egoism! Cristina si bebe 30+