Fetelor, eu am copii mai mici, dar m-am confruntat deja cu obraznicia primei nascute. Pentru mine a fost mana cereasca o carte numita "Copiii sunt din Rai" scrisa de John Gray. Foarte pe scurt, pasii recomnadati de el erau (scriu din memorie):
1. Intai de toate ascultam si incercam sa intelegem nevoile copilului. De multe ori (re)actioneaza neplacut pentru noi cand nevoile lor nu sunt luate in seama si tot de multe ori ne sta in putinta sa le traducem si sa le rezolvam.
2. Le spui clar si concis ce vrei de la ei in momentul respectiv, fara ton de ordin sau amenintare, de multe ori habar nu au ca asteptam un anumit comportament de la ei la o situatie concreta.
3. Motivarea - a nu se intelege neaparat "cumpararea" sau "premierea". De ex. "daca intri acum in casa, vom avea timp sa ne uitam si la tv impreuna sau sa-ti spun o poveste in plus".
4. daca nu merge si nu merge, am cerut, am verificat,am motivat si dl Goe tine mortis sa fie ca el, atunci inseamna ca e timpul sa-si ia o pauza, de obicei intinsa pe timpul unor minute conforme cu varsta, pentru fiecare an, un minut. Fii-mea are 4ani,ia 4 minute pauza in camera ei. Precizez ca nu-i dau semnificatia de pedeapsa si nici de "timp de reflectat asupra greselilor pe care le-ai facut!". E doar o pauza necesara ca sa ne calmam amandoua. Uneori, plec eu in alta camera.
5. Daca nici asta nu a dat roade, desi e greu de crezut, abia atunci sunt indreptatita sa ordon. Nu sunt adepta bataii. Am altoit-o si eu mai demult in cazuri extrem de rare, rezultatele au fost doar temporare, iar sentimentul meu de vinovatie si durere a fost groaznic.
Nu stiu cat de fidel si clar am scris, poate nu sunteti de acord, dar va spun sincer ca la noi s-au vazut rezultatele. Nu ca au disparut obrazniciile, dar s-au mai rarit si am sentimentul ca sunt mai usor de tinut sub control.
Va recomand cartea.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai
Obraznicie - o toleram? cum procedati voi?
Deschis de
VALIR
, mar 16 2004 14:56
13 raspunsuri la acest subiect
#11
Postat 22 aprilie 2004 - 21:17
#12
Postat 03 mai 2004 - 15:24
Eu, cand Mara este obraznica, ii explic ca ma deranjeaza atitudinea ei si daca si dupa aceea continua cu obraznicie, nu mai vorbesc cu ea. Abia atunci isi da seama ca a gresit si incepe sa planga si sa-si ceara iertare ca m-a suparat.
#13
Postat 10 mai 2004 - 21:08
Si fetita mea, care are 13 ani, are impresia ca le stie pe toate si vrea sa aibe ultimul cuvant, desi nu are mereu dreptate. Ii fac observatie cand este cazul si nu-i permit sa fie obraznica cu mine. este o perioada mai dificila dar cu rabdare o sa trecem cu bine :o)
http://community.web...steffi_steliana
#14
Postat 30 iunie 2004 - 20:31
Eu am un baiat de 10 ani...mai fetelor parca vorbesc cu peretii...raspunde inapoi, se crede nedreptatit, e lenes...ce mai, un adevarat razboi aici in casa pentru orice...am recurs la atentionari, amenintari si pedepse...pe care in cele din urma nu le ispasea in totalitate...ca isi cerea iertare si promitea cate in luna si stele ca o sa asculte si o sa fie cuminte...eu il iertam dar a doua zi o lua de la capat...cred ca vina e a mea ca nu il las pedepsit pana la capat si-l iert la jumatatea pedepsei...off, si de atatea ori am zis ca nu-l mai iert!
Alycia si cei doi flacaiasi!
daca vreti sa ne vedeti da-ti clik aici:
http://community.web...com/user/penciu