26 raspunsuri la acest subiect

[slakje]

primul meu prieten l-am avut la 16 ani, George, el avea 23.
Un baiat de MILIOANE, toti spuneau atunci: pacat ca a venit prea repede.Eram prea mica pt el, ne-am despartit.De fapt l-am cunoscut cand eu aveam 15 ani, si el 23, 1 an am fost impreuna.Tot eu i-am dat cu piciorul, eram prea copila, aveam alte fumuri in cap.
Un baiat de milioane, si frumos,si inalt si cuminte, ai mei parinti pe vremea aia au ajuns sa tina la el ca la copilul lor.
Pacat ca dupa el multa vreme(pana l-am cunoscut pe sotul meu) am dat numai peste magarete.(asta cand nu am fost eu magareatza).A mai fost o relatie, asa mai "seriosa" putin, eu aveam 21-22 si el 37..Ne-am despartit.Dar nu din cauza diferentei de varsta.

Nu stiu ce sfat sa-ti dau...Poate ar trebui sa cunosti baiatul respectiv.
A.

EDIT: revin caci am citit cateva din postarile fetelor si tin sa fac cateva precizari: probabil ca ai mei au avut o discutie cu el, nu stiu, pot doar sa banuiesc, de au avut incredere sa ma lase cu el in munti cu corturile, sa-l primeasca in casa noastra , sa-l aseze la masa, sa-l lase sa doarma la noi in casa, etc.Cert este ca a fost printre singurii(primul si dupa aia multa vreme singurul) care nu a facut presiuni sexuale asupra mea, atat respect a avut baiatul acela pt mine, imi amintesc DOAR cu mare drag de el.Problema mea a fost ca eu eram mica si zbantuita, el era prea serios pt mine si prea "barbat", i-am dat cu piciorul, si fii sigura ca sex au vrut mai apoi pustanii de varsta mea pt care i-am dat cu piciorul acelui baiat frumos.Caci a fost(si mai e) frumos foc si baiat destept.
Deci, nu stii niciodata, eu poate as incerca in locul tau sa-l cunosc pe baiat, poate fii o pramatie, dar poate fii un tip sensibil si sincer.Daca fata ta vrea sa-si inceapa viatza sexuala, si-o incepe ea si cu unul de 15 ani(caci copiii de azi...sa nu astepti ca ei nu fac si nu stiu), nu neaparat cu baiatul asta de 21.

[light]

Eu ma numesc Natalia si sunt nepoata Luciei Mirela. Am 16 ani si vreau sa va zic ca problema mentionata de dumnevoastra este destul de comuna in zilele noastre. Eu as zice ca fiica dvs este poate mai matura decat credeti deoarece nu vorbeste cu un pusti de 16-18 ani. Sincera sa fiu eu ma simt mult mai in siguranta langa un baiat mai mare si am ce sa discut cu el. Acum nu am prieten, dar parintii mei in special mama (cu care discut despre absolut orice) sunt de acord cu mine in ceea ce priveste varsta adica pot sa vorbesc cu un baiat si de 23 de ani daca ma respecta si daca citez :"nu umbla cu cioara vopsita". Totul se bazeaza pe incredre si pe informarea corecta. Mama ma sfatuieste si atat. Lasa la latitudinea mea ce decid sa fac in continuare. Nu mi s-a bagat pumnu in gura niciodata si pentru asta sunt fericita. in mod neasteptat ne certam din cauza altor lucruri infinit mai marunte. Acordati-i incredere fiicei dumneavoastra si mai ales spuneti-i ca orice s-ar intampla sa vina acasa si sa va spuna dumnevoastra si sotului ( nu asa ziselor prietene). Mama mi-a spus si ca daca Doamne fereste! raman gravida sa vin acasa si sa ii zic ei!(mentionez ca nu mi-am inceput viata sexuala si ca nici nu am de gand...). E important sa stie ca este spijinita orice ar fi si ca ii sunteti alaturi. Daca incercati sa ii despartiti veti inrautati situatia. de altfel este esential sa il cunoasteti pe baiat si numai dupa chip va veti da seama ce fel de om e.Si cel mai important sa se gandeasca de 2 ori inainte sa faca un lucru pentru ca mai apoi sa nu regrete, sa nu se grabeasca si sa cantareasca bine sentimentele si ratiunea, sa mai "triseze" din cand in cand si sa apese usor pe talerul ratiunii( sa fie mai grea). Va doresc numai bine si am sa va rog sa o puneti( daca sunteti de acord si este si ea) sa citeasca mesajul meu. Si eu am 16 ani si vorbesc in cunostinta de cauza...va doresc numai bine...



mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) Povestea-nasterii





Super-desenele lui Liviu - iunie 2005

[vulpitzayam]

Din punctul meu de vedere , nu diferenta de varsta este o problema , ci faptul ca el se eschiveaza de la niste lucruri marunte , cum ar fi ziua ei de nastere.Admitand ipoteza ca nu ar fi avut bani , o floricica la 50.000 nu ar fi prea scumpa.

O chestie mai grava e scoala....ca nu prea ii mai sta capul la ea.Gandeste-te ca poate e surmenata...sincer , mi se intampla si mie.

Mai bine du-te si vb cu profesorii , dar fara sa stie ea , ar crede ca o urmaresti.

De prejudecata cu varsta m-am lovit si eu , nu de putine ori si mi-am luat multe bobarnace...dar a contat???Nu , deloc.Am 18 ani si prietenul meu are 31.Avem o relatie frumoasa , de 3 ani si vreau sa spun ca este sprijinul si norocul meu.Chiar dupa primul meu an de facultate vrem sa ne casatorim.La inceput si tata a fost impotriva lui , dar dupa ce l-a cunoscut , nu a mai avut nimic cu el.

Eu inteleg f. b. si parintii.....si copilul este locul unde te doare cel mai tare daca esti ranit.

Parerea mea este ca trebuie sa o lasi sa se friga.....dupa aia sufla singura in iaurt.Degeaba ii spui ca nu e bine , ca o minte , ca vrea doar un singur lucru de la ea , nu o sa te asculte si o sa creada ca nu o intelegi, ba mai mult , o sa te respinga si intre voi o sa se creeze un mare gol.

Multa bafta si crede-ma ce ceea ce am scris aici , am facut-o din tot sufletul si sper sa te ajute....pt. ca o mama nu trebuie sa sufere...este inuman.....si pe mine ma doare cand un copil nu stie sa isi pretuiasca parintele , care se chinuie si face sacrificii pt el.







My pictures

[larisuk]

buna!sunt cam noua pe aici si am citit discutia voastra.eu am 16 ani si nu ma prea inteleg cu mama.cred ca nu are incredere in mine .....sau poate crede ca inca mai am 4 anishori...pot sa zic ca sunt o fata extrem de cuminte,invat bine la scoala ,niciodata nu i-am facut probleme mamei in privinta scolii...sau a baietilor .nu suntem foarte apropiate ..sa discutam deschis despre prieteni la varsta asta sau ceva de genul asta ...nu...prietenul meu are 18 ani si suntem impreuna de un an .mama a aflat doar acum 2 luni.cred ca e impotriva mea.acasa singura nu ma lasa(asta ma enerveaza cel mai mult)de parca ...as face cine stie ce "prostioare"(stiti voi..:D).am incercat sa ma apropii de ea ...dar nu am reusit...aproape zilnic ma cert cu ea din motive prostesti...uneori cand ma gandesc incep sa plang si nu ma mai opresc decat dupa vreo 2 ore.sau cateodata cand sunt nervoasa pe ea imi doresc sa nu fi fost ea mama mea...:((

andrei larisa

[marcellinna]

Off Larisa.
Greu e cu parintii care nu asculta de copii.
Incearca sa-i spui cumva mamei tale ca sunt anumite lucruri pe care ai prefera sa le discuti cu ea.Ca ai prefera sa-i povestesti ei in loc sa te destainui prietenelor sau vecinelor.(cred ca tu acum simti ca daca ai avea un copil asa ai face)

S-ar putea sa mearga.

[deya]

larisuk mai gasit si eu sunt in situatia ta mai rau cu mama nu vorbesc de loc chiar am 2 baietii cu care vorbesc orice sau cu prietenele mele dar mai ales cu parintii delok nu ma inteleg parka il aud pe tata iti tebuie prieten la 17 ani?parca e.... citeodata chiar sufar in tacere din cazuza asta da mam obisnuit nu le zic nimik akum nu am prieten.Dar nu vorbesc cu ei despre asa ceva desi tata imi zice ca pot sa merg sa vorbesc cu el despre orice ma mai aude la telefon vorbind si is da seama ca ascund ceva da(sunt actirta buna) nu ii zic.
citeodata mi-as dorii ca unele de aici sa fie mama mea la ce minte deschisa aveti[flo]
va pup pe toate

deya