Hahaha... Mai, dar sunteti teribile…
Chiar ca este greu sa alegi...
Dar am o intamplare pe care sigur nu o voi uita. Deci…
Stiti si voi cum este cand esti elev / student nu prea ai posibilitati dar vrei de toate. Pe vremea aceea eram indragostita sa merg la ski. Strangeam cu greu un banut, ca sa merg la munte, eu fiind din sud. Si iata ca intr-un weekend reusesc sa conving un prieten bun, pe care il stiam de mult timp si eram ca fratii, sa mergem la munte. El era saracul si mai “paduche” dar cand era vorba de distractia hop! el era primul. Nu conta ca merge cu “nasul” pe tren sau ca dormea peste altii intr-un pat. Orice dar sa se distreze.
Asa deci…Il conving pe nebunaticul meu “fratior” sa mearga doar el cu nasul, eu nu aveam chef “de-a v-ati ascunselea” prin wc-urile trenurilor, si ajungem la Predeal. Acolo la o vila, la 30 min de partia de ski, gasim cazare ceva mai ieftina, nu conta ca de dimineata de la 9 pana la ora 13 era apa oprita in toata statiunea, tot de era important era skiatul, dar STUPOARE!! Nu era zapada pentru ski. Am stat noi toata seara de vineri suparati prin carciumi si am cheltuit mare parte a banutilor si sambata cand ne-am trezit ceva mai tarzior ningea , ningea atata de frumos… Am asteptat noi cumintei si am tot numarat fulgii de zapada pe geam, facand pronosticuri daca duminca vom putea skia sau nu cateva ore inainte de plecarea spre casa. Bani nu mai aveam decat putini, pentru inchiriat skiurile si ceva de mancare si baut pe partie.
Duminica la prima oara de emotie ca vom merge ne-am trezit si ne-am repezit catre partia de ski. Se oprise ninsoarea si era un ger cu soare de-ti ingheta sufletul, dar… ce conta! Cand am ajuns pe partie alta surpriza. Era prea devreme, ninsoarea ii luase pe toti prin surprindere si nu erau deschise decat doua centre de inchiriat skiuri si restaurantul din zona. Inchiriem noi skiurile si claparii, dar aveam o alta problema acum. Nu aveam unde sa ne lasam incaltamintea pentru ca nu era deschisa nici o garderoba. La skiuri nu a vrut sa le ia, asa ca eram putin ingrijorati ca nu vom putea totusi skia cu ele atarnand de gat. Dragului meu “fratior” ii vine idea sa le ascunda. Eu ma sperii, el insista, eu cand aud ca vrea sa le ascunda pe acoperisurile cabanutelor din zona, ma ia cu fiori, incerc sa-mi imaginez cum voi pleca cu claparii dupa mine acasa daca raman fara incaltaminte.Pana la urma il conving sa nu le ascunda acolo, dar el baiat istet gaseste o solutie “nemaipomenita”. De teama ca o voi respinge si pe asta nu vrea sa-mi spuna dar ma asigura ca in nici un caz nu vor disparea. Dupa ceva munca de convingere accept, el le ascunde, numai el stia ce-i trecuse prin cap si ... plecam sa skiam. O ora, doua, la un moment dat , cu vreo doua ore inainte de plecarea spre vila incepe sa ma apuce iar teama ca nu vom avea incaltaminte. Il opresc si insist sa imi spuna unde sunt, macar atata. Pana la urma el imi spune cu un ranjet de baiat destept: “ Stii tu ca se opreste apa in toata statiunea pana la ora 13?” “Da!” - ii raspund- “Si?” , “Pai le-am ascuns in bazinul de la WC-ul restaurantului unde nu era apa” spune el incantat de ideea lui igenioasa. Mie mi se face rau, ma uit la ceas si-i spun ranjind “Da, dar stii ca este ceasul 14 ?” Se albeste la fata si o rupe la fuga in directia restaurantului. Si acum imi pare rau ca nu am apucat sa filmez faza asta, el intorcandu-se, in fiecare mana avand o pereche de incaltaminte din care siroia apa, pe care le balanganea disperat bombanind. Era atat de caraghios, iar situatia atat de neobisnuita, sa vezi incaltamintea de iarna fleasca, la minus 5-6 grade afara. Un grup de turisti chinezi observa miscarea, si se pun pe ras. El saracul se prabuseste si incepe sa stoarca ghetele lui. Nu va spun cat de hilar era totul. Ghetele lui erau din piele neagra - pe care a avut grija sa le cremuiasca bine acasa - cu blanita alba in interior.Cand storcea apa, crema de ghete se imbina cu blanita alba si totul a devenit curand negru si ud. Norocul meu era ca nu aveam blanita la ghete.
Pana la urma m-am suparat, m-am dus la un centru de inchirieri, i-am dat bacsis baiatului de acolo, rugandu-l sa puna un timp incaltamintea langa soba. La intrebarea lui stupefiata, ce s-a intamplat,daca ne-am spalat incaltamintea, a trebuit sa spun o alta poveste credibila, pentru ca “fratiorul” meu ma inghiontea pe la spate sa nu spun sa-l fac de ras.
Dupa doua ore ne-am dus sa le luam si sa plecam. A fost iar un moment teribil. Am cronometrat ca din momentul in care punem incaltamintea uda in picioare, sa ajungem fugind in 15 min pana la vila. Altfel ne ingheta la temeperatura aia tot corpul.La mine a fost cum a fost, pielea s-a mai zvantat, dar la el blanita aceea nu a avut sansa. Stiu ca alergam ca nebunii, si radeam in continuu vazandu-i fata schimonosita. Cand calca, pe la incheieturi sarea apa, si scoatea un sunet “fleosc!” … iar lui ii curgeau lacrimi de frig. A fost teribil… Povestea s-a sfarsit cu bine. La vila le-am uscat putin la soba, si am pus pungi in interior, iar in tren am avut un mare noroc era cald de tineai geamurile deschise.
Morala: Din greseli invata omul. Ar trebui, dar de unde! Peste cateva zile i-a mai venit ideea sa ascunda bagajul intr-un tufisc a sa se plimbe omul linistit cu fetele… hahhaha
Sper ca ati avut rabdare sa cititi