Nici nu stiu prea bine cu ce sa incep...cu inceputul, o sa-mi spuneti probabil, si aveti dreptate. Tatal meu este(a fost?!) alcoolic;nu bea foarte mult, nu se infunda prin carciumi, nu face scandaluri, nu se cearta cu mama, dimpotriva, a avut foarte multa grija de noi, sa nu ne lipseasca nimik, ne-a plimbat, etc.E genul care la inceput mai bea un paharel cu colegii, apoi pleca de la birou sa mai bea un paharel, si apoi, pleca acasa si se culca, sau veneau unul sau doi prieteni buni(totdeauna aceiasi)pe la el si mai lua un paharel, doua..
Rezultatele acestei boli n-au incetat sa apara:la o investigatie de rutina, au descoperit ceva pe ficat,l-am dus la un tomograf computerizat si au descoperit niste noduli mici, care ar putea fi generati de o posibila ciroza in faza incipienta (oricum are o hepatita cronica).
Asta s-a intamplat anul trecut, cand socrul meu era pe moarte (cancer) iar mamei i-au fost extirpate ovarele si uterul(fibrom uterin), toti 3 fiind internati in acelasi timp in spitale diferite
![[bang]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/bang.gif)
Intre timp, socrul meu s-a stins
![[q]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/plang.gif)
, operatia mamei a trecut fara prea mari urmari, iar tatal meu dupa un tratament care l-a ajutat sa se simta mai bine, trebuia sa se prezinte la cate 6 luni la medic , pentu a urmari evolutia acelor noduli.Ei,si de aici problemele:
dupa o luna s-a reapucat de baut, moderat, dar totusi s-a apucat;de cate ori ii spun ca trebuie sa aiba grija de el, imi zice ca daca nu mai are voie nimik, de ce sa mai traiasca??Apoi, pana azi, nu l-am convins sa mai vina la medic,pentru ca "se simte bine, de ca sa vina?"
Ca sa nu mai spun ca eu am luat decizia(stiindu-l foarte inspaimantat de boala) de a nu-i spune exact ce probleme are, adica i-am spus ca are o hepatita cronica si ca trebuie sa tina regim toata viata.
Acum se simte rau tare, a slabit, nu mananca mare lucru(mi s-a facut rau de dimineata cand l-am vazut, dupa 3 saptamani)si s-a hotarat sa vina la spital;sunt ingrozita de rezultatul analizelor care i se vor face si ma intreb, oare am gresit ca nu i-am spus ce are??
Sa-i spun acum??A fost destul de marcat de moartea socrului meu si a unui prieten, mi-e teama ca n-o sa vrea sa mai faca nimik pentru a se vindeca...
Cred ca sunt incoerenta, insa nu mai stiu ce sa fac, de azi dimineata ma intreb daca nu cumva am gresit si i-am facut mai mare rau...nu am inca rezultatul analizelor, colac peste pupaza, mai plecam si in concediu, deci va trebui sa aman putin momentul, poate ca nu e cazul sa ma chinui asa, sau poate ca-mi caut scuze pentru lasitate...
Chiar nu stiu ce sa fac:sa-i spun sau sa nu-i spun???
Missiday