29 raspunsuri la acest subiect

[pepsica]

Buna fetelor/baietilor! stiu ca a mai fost subiectul asta cindva- eu nu reusesc sa dau de el, desi dau la " cautare" de aceea....vi-l propun din nou: cine stie de familii cu copii adoptati si mai ales cum au reactionat cei mici cind au aflat? si de unde au aflat, si la ce virsta, si cum exact li s-a spus....ma tot gindesc la treaba asta, dar din pacate gasesc doar doua tipuri de atitudini: ori totul e/a fost OK, nici o problema.. ori din contra, doar povesti horror: copiii respectivi si-au abondonat familiile pt. cele "naturale" In ambele situatii cred ca e ceva ce-mi " scapa": e prea transanta parerea, in timp ce eu vad in jurul meu ca in toate situatiile de viata exista si nuantari: nu pot fi lucrurile ori albe ori negre...as vrea sa aflu despre nuantele de gri, daca intelegeti ce vreau sa spun. Stiu ca in general cei care adopta sint super hotariti sa o faca, si totusi, cele care au facut acest lucru cu siguranta ca au avut si ezitari, si multe alte sentimente contradictorii. Despre ele as vrea sa stam de vorba, daca se poate. Imi imaginez ca majoritatea ar putea spune ca e suficient sa fii hotarit si sa iti placa copiii, in cazul nostru insa e vorba si de aceasta hiper- constienta a faptului ca VREI cu adevarat ca acel copil sa nu sufere cind va ajunge la momentul " adevarului" Multumesc frumos... pepsica

[angiVa]

Intr-adevar, este un moment delicat cel in care informezi copilul despre provenienta lui. Totusi , pt. o familie care vrea cu adevarat sa adopte un copil nu cred ca se cramponeaza de aceasta problema. Noi mai intai am botezat un bebe abandonat, de care ne-am indragostit pur si simplu si acum vrem sa-l adoptam. Deci la noi ideea adoptiei a venit dupa ce deveniseram intr-o oarecare masura apropiati copilului in cauza. Sincera sa fiu am un sentiment minunat ori de cate ori il vad, si nu-mi pun problema cum va fi cand va afla, deoarece de acest aspect se ocupa in primul rand asistenta/asistentul social care se ocupa de caz, prin faptul ca-ti da o tona de documentatie din care poti extrage tu ceea ce ti se pare ca se potriveste cazului tau. Din pacate, mai avem destule etape de parcurs pana la incredintarea copiluilui (atat noi cat si el). Noi suntem abea in prima luna de ancheta sociala in vederea obtinerii atestatului de familie adoptatoare, iar micutul nu este inca adoptabil (nu au trecut 6 luni de la abandon, timp in care nu e vizitat de rude). Daca mama lui nu-l vrea, atunci sa ne ajute Dumnezeu sa-l obtinem noi cat mai curand! Ca si concluzie, ca sa te decizi pt. adoptie, e absolut necesar sa-l vezi, sa-l tii in brate, sa existe o oarecare "conexiune" intre voi!Si ar mai fi ceva de spus: odata ce ai obtinut atestatul de fam. adoptatoare nu esti obligat sa adopti un copil, fara sa simti ca trebuie sa fie al tau, mai bine zis ca-l iubesti cu adevarat! angi

[gabid]

Daca iti doresti din tot sufletul un copil si nu il poti avea altfel sunt sigura ca o sa treci peste toate obstacolele infierii si o sa reusesti sa-l iubesti ca pe propriul tau bb.Nu cred ca trebuie sa te gandesti de pe acum cum sa-i spui adevarul...intai trebuie sa-l iubesti si el sa te iubeasca.Sunt fete de pe forum care deja au infiat un bb si pt care copilul este ca si al lor.Nu cred ca si-au pus problema cum o sa-i spuna adevarul candva.Important este ca ai un sofletel mic langa tine. Te pup, Gabi.

[qsar]

Am reusit eu sa gasesc un subiect vechi: http://www.desprecop...p?TOPIC_ID=9282 Cat despre copil... Dupa aproape un an dupa ce luaseram hotararea ca vom adopta un bb mic nu incepusem nici macar sa ne facem dosarul. Intre timp, ne-am mutat intr-un apartament mai spatios, eu am renuntat la job si am inceput sa lucrez online in ideea ca vom avea un copil. Dar concret nu facuseram nimic; era mai degraba un vis decat un plan clar. Intr-o zi, din senin, (repet: dupa aproape un an!) pe mine m-a apucat o agitatie ingrozitoare si i-am spus sotului meu ca ma duc la DPC sa ma interesez ce hartii trebuie facute. Eram atat de nerabdatoare si de emotionata... Era ziua cand s-a nascut Dinu. (am aflat dupa doua luni!) A doua zi am depus primele acte la dosar. Puteti sa-i spuneti coincidenta... noi ii spunem miracol. Q (Gabriela si bb Dinu)

[meme]

Angi,spune-mi si mie,te rog, in ce consta aceasta etapa de a deveni familie adoptiva?Ce inseamna ancheta sociala?Si eu sunt interesata sa adoptez un copil.

[angiVa]

Draga meme, procedura de adoptie este urmatoarea: Te duci(impreuna cu sotul) la Directia Pentru Protectia Copilului de care apartii si faceti o cerere sa fiti atestati pentru a putea adopta un copil. Din momentul in care ai cerut atestarea oficialitatile sunt obligate sa-ti solutioneze cererea in maxim 3 luni. Aceasta este de fapt ancheta sociala (care se face de catre asistentul social, psihiatru... nu stiu inca toate detaliile, caci si noi suntem la inceput de ancheta) . Din momentul in care ai fost atestat esti liber sa iti alegi un copil abandonat. Gasesti/iti gasesc ei copilul si apoi ti-l incredinteaza spre adoptie, deci poti sa il iei acasa.Legal mai dureaza ceva vreme(luni) pana e clarificata situatia juridica. angi

[meme]

Angi,iti multumesc mult.In toamna cred ca vom incepe si noi formele.In cazul vostru este unica solutie sau pur si simplu v-ati indragostit de bebe-ul botezat?

[angiVa]

In primul rand ne-am indragostit de el! Nu stiu exact daca pot spune ca mai sunt solutii. Ideea este ca am avut pana acum 2 sarcini oprite in evolutie, si din cauza tiroiditei autoimune declansate in urma cu 3 ani, am avut interdictie (pana la stabilizarea tiroidei) la conceperea unui bb, deoarece existau mari sanse sa se repete problema. Acum sunt cu toate analizele ok, si avem "unda verde" la capitotlul incercari(supravegheate de medic), dar asta nu ne impiedica sa adoptam un bebe dulcic si sarman.

[qsar]

Etapele le gasesti la: http://www.suflet.ro/html/cuplu_RO.htm Vezi ca la numarul 4 nu e chiar asa, o sa-ti explice asistentul social cum se face de fapt. V-Man (tata lu' Dinu) (sotu' lu' Q) De treaba tati al nostru, nu? Daca mai ai nevoie si de alte informatii intreaba-ma si voi incerca sa-ti raspund. Q (Gabriela si bb Dinu)

[Daria]

Noi am trecut de etapa actelor; acum asteptam sa o luam pe Maria acasa, cind se va finaliza procesul de abandon. Are 2 ani si o luna si deja ma gindesc cum va fi acomodarea intr-o casa noua, cu oameni necunoscuti pe linga ea. Am putina teama de aceasta prima perioada. Poate fetele care au facut acest pas, imi impartasesc cite ceva din experienta lor. Mi-ar fi de mare folos. Vis-a-vis de momentul aflarii adevarului - nu imi fac probleme, vine de la sine acest moment si sunt sigura ca vom depasi momentul cu bine. Trebuie sa stii sa vorbesti cu copilul si sa afle la momentul potrivit de la tine, nu de la altii. Daria