36 raspunsuri la acest subiect

[Salmida]

Bine ai venit nasuc in !!! Azi s-a intamplat sä citesc despre lucruri triste, dar este clar cä acolo sus cineva are grijä de toate. Tie ti-a dat putere si intelepciune sä iti atingi visul si sä ierti ... M-a emotionat povestea ta ... Numai bine tie si fetitei tale! Adia Knocked down, but never knocked out!

[petra]

Nasuc, Bine ai venit pe acest forum ! Citindu-ti povestea, singura chestie care mi-a venit in minte este o vorba romaneasca: Parintii si neamurile nu-i poti alege, in schimb prietenii da! Este trist ca parintii tai s-au purtat cu voi asa cum s-au purtat, dar pentru tine este o cinste ca ai reusit in inima ta sa-i iubesti , sa nu-i urasti, si sa iti para acum rau ca sunt bolnavi si neputinciosi. Asta este viata, cu bune si rele, toate trec. Asta este, si tu ca si mine suntem la mii de km. destanta si acest lucru parca face dorul mai apasator, si neputinta de a-i ajuta cat am vrea, mult mai grea. La toti numai bine!

[coral]

Eu am fost singura la parinti si crescuta numai de mama, tatal meu nu s-a straduit nici sa ma vada dupa ce s-au despartit, nici macar nu stiu unde este sau daca mai traieste. Cit am fost in tara am incercat sa fiu cit mai aproape de mama, abia dupa 20 ani am inteles cit de greu i-a fost sa ma creasca singura, sa imi asigure de toate si o viata frumoasa. Mama e prietena mea, dupa ce am ajuns aici intr-o saptamina a invatat sa foloseasca calculatorul si ne vedem si auzim, dar o sun la fiecare 2 zile. A fost operata si nu eram in tara si nici nu am avut bani sa plec, au fost tare crunte saptaminile acelea. Pentru noi telefonul e cel mai bun mijloc de comunicare, trimitem poze si bani si pachete de cite ori putem. sper sa fiu si eu cindva mamica si sa fiu ca mama mea. Va doresc tuturor sa aveti parinti sanatosi si cit mai aproape de suflet si incercati sa le bucurati momentele scurte pe care le aveti cu ei, numaratoare se face invers. There is a difference between knowing the path and walking on it.

[ani35]

[q][q]Nasuc,cum te admir!!!Si eu am un bolovan pe sufleeet,dar nu am curajul sa mi-l descarc.Nici macar sotului meu(cu care ma inteleg perfect)nu i-am povestit copilaria mea.Adeseori am fost la un pas si apoi m-am razgandit;la ce e bun acum,in al noualea ceas?Acum,am viata mea frumoasa, cu doua scumpe de fetite pe care,cred eu,le fac fericite.Parintii nostrii,ne-au crescut cum au stiut ei,unii mai bine,iar altii...mai putin bine,in fine!ce rost are sa mai scormonim in trecut...Eu am plecat de 12 ani de acasa,dar dorul de parintii mei ma roade de o eternitate...

[hannen]

De ce a trebuit sa citesc tocmai aici??Acum [q][q],si simt ca nu o sa ma pot opri curand.A-ti deschis in sufletul meu ceva,acel ceva pe care incercam din rasputeri sa-l uit,sa uit ca sunt departe sa uit ca mie dor sa pretind ca suntem la doar o aruncatura de bat distanta ca acum urc in masina si in cateva minute sunt la mama.Si toate a-ti scris asa frumos si din inima.As vrea sa va iau pe fiecare in parte si sa va adresez cate un cuvant,i-mi pare nespus de rau dar acum nu pot.Lacrimile ma impiedica sa vad exact ce scriu si mie teama ca odata ce-mi voi lasa sentimentele sa o ia razna nu le voi putea controla ptr multa vreme. Curaj fetelor,aici ne avem unele pe altele .Fiecare a spus ce face si cum alina dorul de parinti ,nu are rost sa spun acelasi lucru ptr ca stiti si voi ff bine ca sunt singurele lucruri pe care le putem face cand suntem atat de departe.Acum pur si simplu nu i-mi gasesc cuvintele,nu pot exprima ce simt dar sper ca anul acesta voi ajunge si eu acasa,prin septembrie cred. Pana atunci va am pe voi si familia mea {sotul si fetita} [dual]ptr voi Nicole&Amira

[petra]

Nicole, Cand eram in Romania, nu-i prea puteam intelege pe cei carora le era dor la locul natal. de parinti, chiar daca erau mutati in alt oras al Romaniei. Ii judecam in gand:'ce se mai sclifosesc si astia, au plecat si acum le este tare dor !!!" Viata m-a dus departe de parinti, sora si toata familia, singurica intr-un loc necunoscut, doar cu sotul si fetita, intr-o lume neinteleasa de mine(si la propriu si la figurat ) unde acum simt si eu din plin ce inseamna dorul! DAR, sentimentele trebuie sa stea acolo unde le este locul, intr-un ungher al inimii, care trebuie deschis doar la nevoie, si nu lasate asa de capul lor sa faca ce vor cu noi si ratiunea noastra! Este drept ca este greu dar nu imposibil. Mie mi-a fost mai usor abia dupa ce am fost prima data in Romania. Parca m-am mai linistit, parca dorul de acasa nu mai este asa ucigator. La mine efectiv se manifesta cu goluri in stomac cand ma gandeam la Romania si ce am lasat in urma. Si orice avion vedeam ca zboara, pentru mine mergea sau venea doar din Romania. Timpul trece, obisnuinta intervine si bine face, pentru ca altfel am fi treminate cu totul, noi astea cu suflete mai sensibile si mai atasate sentimental de Romania, nu pentru ceea ce este ea ca tara, ci pentru ceea ce am lasat acolo: o parte din noi din identitatea noastra, din amintiri si de ce nu copilaria si .... multe altele! Dar hai sa nu fim pesimiste! SA vedem si partea buna a lucrurilor si sa ne bucuram din plin de familiile pe care le avem acolo unde suntem,sa ne bucuram ca suntem sanatoasi, s si sa incecam sa ne facem viata cat mai frumoasa!! Acest dor, este poate pretul platit pentru o sansa in plus pe care o avem de la viata, si multe sanse in plus pentru copii nostri! Noi platim si pentru ei- poate! Hai ca am filozofat prea mult pe aici, si nu de alta dar ma apuca si pe mine nostalgia si iar nu mai sunt buna de nimic toata ziulica!! "Zoe fii barbata!" La toti numai bine!

[Sabina]

Mi-ai furat gandul..draga Lai! Eu nu sunt plecata, insa parintii mei sunt...mi-a fost foarte greu ca mama nu a fost cu mine cad am nascut, mai ales ca am facut ultimul an de facultate acum...si numai eu ( si fetele de pe forum) stiu ce ingrozitor de greu a fost cu Sofia mica ... Si sunt trista, pentru ca ei sunt in Anglia, dar chiar de-ar fi aici nu stiu cat m-ar ajuta...ei nu sunt de acord cu casatoria mea, desi o iubesc pe Sofia pe care au vazut-o doar de Craciun si despre care vorbim zilnic...Asa ca ma simt foarte singura fara parinti.... Sabina & Sofia Galagia