Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

departe de parinti


36 raspunsuri la acest subiect

#21
petra

petra

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 783 mesaje

Postat 21 iunie 2003 - 22:22

Da! Cu telefonul mult mi-am mai alinat si eu dorurile de cei din Romania. In sept. vom pleca in Romania, pentru 2 saptamani. Abia astept revederea cu parintii si sora mea, cumnatii si nepotii. Abia ce mi-am cumparat biletele si deja sunt nerabdatoare sa plec, si vorba aia mai este pana in sept. Mereu ma mai consolez ca asta mi-a fost destinul de a pleca asa de departe, si ma bucur ca am o familie unita in Romania, si o viata fericita alaturi de sot si fetita aici in state! Viata merge inainte, si nu o putem schimba prea mult in coborasurile si urcusurile ei! La toti numai bine!

#22
Otilia

Otilia

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 428 mesaje

Postat 21 iunie 2003 - 22:47

Eu sunt plecata de 5 ani din România. Pina acum a fost greu fara parinti, dar cu telefonul si cu citeva vizite s-a mai rezolvat problema. Insa de cind am bebe mic, imi dau seama cit de greu este sa nu ai bunicii aproape!!! Efectiv, de cind am nascut, eu nu am lasat-o pe Adélie cu nimeni! Nici nu am curajul s-o las cu altcineva in afara de mama mea. Asta inseamna ca eu nu am mai putut face mai nimic... tot ce fac este impreuna cu ea. Din pacate, nici sotul meu nu e mai norocos si nu are decit o mama foarte batrina care... nu mai este nici ea independenta (e mai rau ca un copil acum). Solutia? Incerc sa-mi aduc parintii aici, sper sa reusesc in toamna asta :))) Va pup si va urez multa bafta! [pup] @+...[harp] Otilia & La Adelita [bibe]

#23
Claudya

Claudya

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 27 mesaje

Postat 23 iunie 2003 - 06:05

Mai fetelor,bun subiectul,dar trist,asa-i? Eu sunt plecata doar din septembrie anul trecut.Inca nu m-a apucat asa de tare dorul,poate si pentru ca stiu ca anul acesta,dupa ce vine bebele vrem sa mergem in tara.Sper,insa sa fie totul bine mai intai cu bebele si apoi vom discuta despre data plecarii. Imi aduc totusi aminte de certurile pe care le incingeam cu tata(deh,diferente de opinii),iar acu imi spune ca in fiecare zi se uita la poza mea si ca e goala casa fara mine,chiar daca mai am un frate care a ramas cu ei.Pai daca eu eram aia cu gura mare...normal ca acum e liniste[;)]. Ii sun si eu in fiecare saptamana si cum spunea si ciineva mai sus,ei cred ca sunt multumiti ca eu sunt fericita,in rest numnai ei stiu ce e in sufletul lor. AM INSA O MARE PROBLEMA!!!Le-am scris de nenumarate ori(imi si place foarte mult sa scriu scrisori luuungi) si mi-am dat seama ca am pierdut timpul degeaba:majoritatea scrisorilor nu ajung.Mama e foarte trista din pricina asta,dar eu sunt de-a dreaptul revoltata.A mai patit cineva asa?Oare de ce nu ajung scrisorile? Precizez ca nu sunt singurii la care nu ajung scrisorile mele,ci am si prietene in aceeasi situatie.[q][q][q]

#24
bubu

bubu

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 24 mesaje

Postat 23 iunie 2003 - 15:40

Draga Claudya, Sa stii ca nici scrisorile mele nuajung acasa, mai exact la parintii mei, dar ca la socrii ajung. La fel a patit si sora mea, am dat vina pe postas, care zicea ca nu el e de vina.

#25
Corina

Corina

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 222 mesaje

Postat 23 iunie 2003 - 15:44

Mai fetelor,nici scrisorile mele nu ajung intotdeauna.Se pare ca problema este acolo unde se face trierea ,sint unii angajati care deschid scrisorile,crezind ca sint bani inauntru!Asta e,eu prefer sa telefonez decit sa scriu scrisori. Va pup,Corina Quand on veut une chose, tout l'univers conspire à nous permettre de réaliser notre rêve. ( Paolo Coelho)

#26
Salmida

Salmida

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 203 mesaje

Postat 24 iunie 2003 - 02:03

Dragä lai, ai deschis asa un subiect la care cu greu poti sä nu räspunzi ... Acum m-am "räcorit" un pic si lacrimile s-au uscat dupä citirea mesajelor si incerc sä vä povestesc dorul meu. Nu este la fel de mare ca al altor fete care au scris mai sus, dar ESTE. Sunt plecatä de anul trecut din august si am fost acasä de trei ori panä acum!! Asta pt. cä panä am obtinut viza permanentä (acum o lunä) am avut statut de turist. [bang] Au fost destule neajunsuri din cauza asta, dar le voi recupera de acum! Intre timp mama mea s-a ambitionat sä invete cum sä foloseascä netul si uite asa ne potoleam dorul de cateva ori pe säptämanä ... pe langä telefoane. Si cu toate acestea, tot astept cu neräbdare sä plecäm in concediu acasä säptämana care vine. Sä le väd ochii sclipind la vederea mea, sä le simt cäldura imbrätisärilor ... Ufff! Se trezesc atatea amintiri pläcute acum !! Sä dea d-zeu sä fie sänätosi toti pärintii nostri dragi si noi sä ii ajutäm sä ne simtä mereu aproape de ei sufleteste, dacä fizic ne despart mii de km!! Vä pup!

#27
Lauraa

Lauraa

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 427 mesaje

Postat 24 iunie 2003 - 02:23

Mie una mi deocamdata greu sa imi exprim sentimentele aici. Dorul de casa e foarte mare, mi-e greu sa ma gandesc cum ma indepartez incet de familie, cand ajung pe acolo parca nu mai apartin acelei case, ei se intrec in a-mi indeplini dorintele, toata lumea incearca sa nu cumva sa ma supere, nu mi se povestesc greutatile prin care trece familia,etc. Ma "protejeaza", zicand ca e destul ca sunt departe, nu e nevoie sa-mi fac ganduri la auzul unor vesti poate neplacute de acasa. Intrebarea mea pentru fetele plecate de mai multi ani de acasa este: Odata cu trecerea timpului si odata cu adaptarea in tara de adoptie, scade in intensitate dorul de familie, prieteni, tara, etc. V-ati detasat in timp de toate acestea si ati acceptat realitatea fara lacrimi? V-ati obisnuit cu rutina de a merge acasa o data la "n" luni, ani, etc, si nu aveti pretentia de mai mult? Atunci cand v-ati intemeiat propria familie, si cand a venit pe lume un copil a fost mai usor cu dorul de casa? V-am facut capul patrat, dintr-o intrebare s-au facut multe, dar totusi astept rabdatoare raspunsurile voastre! LAURA

#28
bubu

bubu

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 24 mesaje

Postat 24 iunie 2003 - 08:10

Imi aduc aminte primele zile saptamini in Japonia departe de casa. Atunci totul ti se parea ca e frumos, noutatea te fascina. Atunci sotul meu mi-a spus ca fiecare om ajungnd intr-un loc nou trece prin 4 faze: faza de inceput cind totul e frumos perfect, vrei sa vezi cit mai multe. Apoi urmeaza faza in care incepe sa iti fie dor de casa. Faza a treia e cea mai nasoala cind nu-ti e pe plac nimic si vrei sa fugi cit mai repede inapoi acasa. Iar a patra faza e cea in care incepi sa traiesti si sa incerci sa te obisnuiesti cu ce ai, ce este. Pentru mine si acum dupa aproape 6 anidorul de casa exista, nu e asa puternic dar exista. Imi doresc sa merg acasa sa ii vad pe parinti, chair sa ma plimb aiurea pe strazi. Dar cind ajung acolo parca totusi ata ma trage inapoi, aici e casa mea, acolo sint o musafira, nu ami am coltisorul meu. Cu apartitia unui copil parca te mai alinezi te indesti ca la rindul tau ti s-a intregit familia si acum ai o responsabilitate. Delia, Melany & bebe

#29
nasuc

nasuc

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 557 mesaje

Postat 25 iunie 2003 - 00:12

[hia] tuturor! citesc de catava vreme cam tot ce se scrie pe aici, dar n-am avut curaj sa ma bag in "vorba"... acum insa, la acest subiect parca imi da ghes sufletul sa scriu si eu despre parintii mei. Binenteles ca ma voi bucura enorm daca o sa-mi scrieti parerile voastre, dar folosesc aceasta ocazie ca pe o defulare, sa-mi descarc putin sufletul, ca in alte conditii n-am curaj... Parintii mei ne-au crescut foarte strict: bataia era prima masura care se lua in caz ca nu ascultam. De la palme, la lingura de lemn, iar in cazuri "grave" cureaua. Trebuia sa le vorbim cu dumneavoastra si intotdeauna folosind pronumele de politete. Fratii mei (eu sunt cea mai mica) nu mai prea vorbesc cu "dumneavoastra" cu ei, dar eu si acum tot asa ma adresez lor. Nu si-au dorit copii ("mai bine nu va aveam pe nici unul" asa obisnuia sa spuna mama mea), dar daca Dumnezeu le-a dat... a trebuit sa-i creasca. Cum? Numai noi stim. Ei considera ca (,) copiii trebuie sa ii ajute pe parinti neconditionat, de-aia i-au facut doar, nu? Asa ca mai toate corvezile casei trebuiau sa fie facute de noi. Si asta n-ar fi nimic, doar a munci nu e rusine! partea dureroasa era ca la noi in familie betiile si violentele familiale apareau o data la luna, cel putin. Iar noi, copiii, eram la mijloc. De regula fugeam si noi impreuna cu mama, cu toate ca tata nu avea nimic cu noi.... Motivele scandalului erau imaginare, nimic real nu constituia scanteia care-l declansa. Timpul a trecut... am crescut mare ... si tot ce-mi doream cand eram in liceu era sa ma infieze cineva (chiar ma gandeam daca nu s-ar putea face o minune si sa ma infieze dirigintele meu, ca ei nu aveau copii si erau cam de varsta parintilor mei). Apoi, dupa cate o repriza de fugit pe dupa bloc si pandit pe la scara ca sa adoarma tata, sa putem intra si noi in casa, o tot bateam pe mama la cap sa divorteze. Eu eram in clasa a 11-a (ceilalti frati erau casatoriti) si ii spuneam sa luam o chirie si cand termin liceul ma angajez undeva... ne-om descurca noi... numai sa plecam. N-a vrut (adica ar fi vrut ea, dar n-a avut curaj si nici nu lucra la vremea aceea) si imi spunea ca tot ce a muncit ea o viata intreaga (casa cu ce era prin ea si o Dacie) s-ar duce de rapa... Si acum ma trec fiori cand imi aduc aminte cum ma sageta in inima cand ma apropiam de casa (cand veneam de la scoala) ca nu stiam cum o sa-i gasesc... Cand nu bea, tata era mare mester: repara tot ce se strica, ii placea dulgheria, si chiar si la masina se pricepea destul de bine. Numai ca atunci cand bea... si incepusera sa bea amandoi... va puteti imagina... Asa ca tot ce-mi doream era sa "scap" de acolo, sa plec de acasa... dar unde? Si fiindca invatam in salturi, printre reprizele de scandal care nu tineau cont ca eu am sau nu teza a doua zi, iar de meditatii... nici vorba!(doar ei de ce ma trimiteau la scoala? nu ca sa invat?) nici n-am intrat din prima la facultate[:I]. La trei luni de la terminarea liceului lucram ca muncitoare in fabrica. Intr-un fel asa-mi trebuia, dar... mi-a fost taaaaaare greu. Si dupa 8 ore de munca -la banda rulanta, nu la birou- ajungeam sa adorm cu capul pe carti... insa am intrat la facultate, la zi inca! Este una din marile realizari ale vietii mele (numai fetita mea o eclipseaza). Bucurie mare si pe capul parintilor mei, se mandreau cu mine... Insa a venit vremea sa-mi dea bani de cheltuiala... cu chiu cu vai imi dadeau cate ceva! noroc ca bursa de pe vremea lui Ceau... asigura masa (3x zi), cazarea, si-mi mai ramaneau 30 de lei (in 1988). M-am casatorit cand eram in anul 3, si de-atunci nu mi-au mai dat bani deloc. Am protestat eu... ca si sotul era tot student, dar nimic. Cu toate astea (v-am povestit o mica parte doar) de cate ori ma gandesc la ei am o strangere de inima. Cat timp am fost in tara, i-am ajutat cu tot ce-am putut eu. Insa tot cu groaza mergeam la ei acasa, ca incepeau sa se planga unul de celalalt si ma luau drept arbitru, postura pe care am detestat-o intotdeauna fiindca cu toate "pacatele" lor, eu ii iubesc in mod egal in sufletul meu, si-mi face rau sa-i vad ca sunt batrani si bolnavi acum, si tot nu se inteleg (sau o fi si asta un fel de intelegere, acum nu mai beau, dar se jignesc si sunt tot timpul nemultumiti unul de celalalt...) De-aici, din Canada, ii sun foarte des (mai ales ca sunt bolnavi acum), le trimitem bani in mod regulat, poze cat incape..., iar de ziua mea ii sun tot eu ca sa-mi ureze la multi ani, ca ei nici o vedere nu-mi trimit. Ufff! parca m-am mai "usurat" povestindu-va voua; pe cat mi-a fost in putere am ascuns toate acestea chiar si fata de sotul meu, fiindca va spun sincer mi-era rusine de/cu parintii mei. Dar cu toate astea... mi-au dat si mie lacrimile cand am citit mesajele voastre si m-am gandit la ai mei. Parintii sunt ca o cocoasa, ii ai de la nastere. Si doare al naibii de tare cand ceva nu-i in ordine cu ei, indiferent ca esti aproape de ei sau la mii de km departare...

#30
Andrada

Andrada

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.253 mesaje

Postat 25 iunie 2003 - 00:32

Of, nasuc, viata grea ai avut si tu... Dar Dumnezeu e bun si mare, si uite deja ti-a dat intelepciunea sa-i iubesti si sa ai grija de parintii tai, asa cum ei n-au facut-o cind aveai nevoie. Asta-i dragostea neconditionata de care tot vorbim cind ne amintim parintii, copii si surorile. Ca-i drept sa dai inapoi cind ti s-a dat, dar cu adevarat crestineste si din inima e sa dai cind n-ai primit. Si bravo ca ai reusit sa-ti modelezi tu viata asa cum ai vrut fara sa te covirseasca greutatile. Ai grija de tine si de familia ta, cu drag Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele


Intrebari Panica

  • Col scurt!!!

    Lara097
    - Ieri, 22:56

  • Col scurt!!

    Lara097
    - Ieri, 22:53

  • Col scurt!!

    Lara097
    - Ieri, 22:49

  • Col scurt!!!

    Lara097
    - Ieri, 22:47

  • Viitoare mamici !!!

    kri.
    - Ieri, 15:08

Grupuri

  • Mamici din Vâlcea

    ela_vl1
    - iul 04 2017 18:24

  • Mamici pentru mamici

    icailoaie
    - apr 17 2014 09:07

  • Mămici,burtici departe de casă...

    Andreana
    - dec 04 2013 15:58

  • Parinti inteligenti, parinti fericiti !!!!

    mada27
    - nov 30 2013 23:00

  • Mamici, Burtici, Tatici din Vrancea

    Anda08
    - iul 11 2013 16:02

Bloguri

  • O sarcină neașteptată

    Marci2018
    - Ieri, 22:31

  • Nasterea

    Viorica2dumi
    - Ieri, 20:36

  • Am primit geanta

    cireas2
    - Ieri, 15:14

  • Dragul meu fiu

    Ella3536
    - Ieri, 14:17

  • Vizita dr

    VasileLavinia
    - ian 18 2021 20:55

Retete

  • Pancakes cu cereale Cheerios Ovaz

    GratielaPopa
    - iun 11 2020 22:19

  • briose cu fructe de padure si Nestlé Cheerios

    GINA-MONICA
    - iun 03 2020 08:33

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13