
departe de parinti
Deschis de
lai
, iun 18 2003 11:24
36 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 21 iunie 2003 - 22:22
Da! Cu telefonul mult mi-am mai alinat si eu dorurile de cei din Romania. In sept. vom pleca in Romania, pentru 2 saptamani. Abia astept revederea cu parintii si sora mea, cumnatii si nepotii. Abia ce mi-am cumparat biletele si deja sunt nerabdatoare sa plec, si vorba aia mai este pana in sept.
Mereu ma mai consolez ca asta mi-a fost destinul de a pleca asa de departe, si ma bucur ca am o familie unita in Romania, si o viata fericita alaturi de sot si fetita aici in state!
Viata merge inainte, si nu o putem schimba prea mult in coborasurile si urcusurile ei!
La toti numai bine!
#22
Postat 21 iunie 2003 - 22:47
Eu sunt plecata de 5 ani din România. Pina acum a fost greu fara parinti, dar cu telefonul si cu citeva vizite s-a mai rezolvat problema.
Insa de cind am bebe mic, imi dau seama cit de greu este sa nu ai bunicii aproape!!! Efectiv, de cind am nascut, eu nu am lasat-o pe Adélie cu nimeni! Nici nu am curajul s-o las cu altcineva in afara de mama mea. Asta inseamna ca eu nu am mai putut face mai nimic... tot ce fac este impreuna cu ea. Din pacate, nici sotul meu nu e mai norocos si nu are decit o mama foarte batrina care... nu mai este nici ea independenta (e mai rau ca un copil acum).
Solutia? Incerc sa-mi aduc parintii aici, sper sa reusesc in toamna asta :)))
Va pup si va urez multa bafta!
@+...
Otilia & La Adelita [bibe]
![[pup]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/pupic1.gif)
![[harp]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/harpa.gif)
#23
Postat 23 iunie 2003 - 06:05
Mai fetelor,bun subiectul,dar trist,asa-i?
Eu sunt plecata doar din septembrie anul trecut.Inca nu m-a apucat asa de tare dorul,poate si pentru ca stiu ca anul acesta,dupa ce vine bebele vrem sa mergem in tara.Sper,insa sa fie totul bine mai intai cu bebele si apoi vom discuta despre data plecarii.
Imi aduc totusi aminte de certurile pe care le incingeam cu tata(deh,diferente de opinii),iar acu imi spune ca in fiecare zi se uita la poza mea si ca e goala casa fara mine,chiar daca mai am un frate care a ramas cu ei.Pai daca eu eram aia cu gura mare...normal ca acum e liniste
.
Ii sun si eu in fiecare saptamana si cum spunea si ciineva mai sus,ei cred ca sunt multumiti ca eu sunt fericita,in rest numnai ei stiu ce e in sufletul lor.
AM INSA O MARE PROBLEMA!!!Le-am scris de nenumarate ori(imi si place foarte mult sa scriu scrisori luuungi) si mi-am dat seama ca am pierdut timpul degeaba:majoritatea scrisorilor nu ajung.Mama e foarte trista din pricina asta,dar eu sunt de-a dreaptul revoltata.A mai patit cineva asa?Oare de ce nu ajung scrisorile?
Precizez ca nu sunt singurii la care nu ajung scrisorile mele,ci am si prietene in aceeasi situatie.
[q]
![[;)]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/icon_smile_wink.gif)
![[q]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/plang.gif)
![[q]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/plang.gif)
#24
Postat 23 iunie 2003 - 15:40
Draga Claudya,
Sa stii ca nici scrisorile mele nuajung acasa, mai exact la parintii mei, dar ca la socrii ajung. La fel a patit si sora mea, am dat vina pe postas, care zicea ca nu el e de vina.
#25
Postat 23 iunie 2003 - 15:44
Mai fetelor,nici scrisorile mele nu ajung intotdeauna.Se pare ca problema este acolo unde se face trierea ,sint unii angajati care deschid scrisorile,crezind ca sint bani inauntru!Asta e,eu prefer sa telefonez decit sa scriu scrisori.
Va pup,Corina
Quand on veut une chose, tout l'univers conspire à nous permettre de réaliser notre rêve.
( Paolo Coelho)
#26
Postat 24 iunie 2003 - 02:03
Dragä lai, ai deschis asa un subiect la care cu greu poti sä nu räspunzi ...
Acum m-am "räcorit" un pic si lacrimile s-au uscat dupä citirea mesajelor si incerc sä vä povestesc dorul meu. Nu este la fel de mare ca al altor fete care au scris mai sus, dar ESTE. Sunt plecatä de anul trecut din august si am fost acasä de trei ori panä acum!! Asta pt. cä panä am obtinut viza permanentä (acum o lunä) am avut statut de turist.
Au fost destule neajunsuri din cauza asta, dar le voi recupera de acum! Intre timp mama mea s-a ambitionat sä invete cum sä foloseascä netul si uite asa ne potoleam dorul de cateva ori pe säptämanä ... pe langä telefoane. Si cu toate acestea, tot astept cu neräbdare sä plecäm in concediu acasä säptämana care vine. Sä le väd ochii sclipind la vederea mea, sä le simt cäldura imbrätisärilor ... Ufff! Se trezesc atatea amintiri pläcute acum !!
Sä dea d-zeu sä fie sänätosi toti pärintii nostri dragi si noi sä ii ajutäm sä ne simtä mereu aproape de ei sufleteste, dacä fizic ne despart mii de km!!
Vä pup!
![[bang]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/bang.gif)
#27
Postat 24 iunie 2003 - 02:23
Mie una mi deocamdata greu sa imi exprim sentimentele aici. Dorul de casa e foarte mare, mi-e greu sa ma gandesc cum ma indepartez incet de familie, cand ajung pe acolo parca nu mai apartin acelei case, ei se intrec in a-mi indeplini dorintele, toata lumea incearca sa nu cumva sa ma supere, nu mi se povestesc greutatile prin care trece familia,etc. Ma "protejeaza", zicand ca e destul ca sunt departe, nu e nevoie sa-mi fac ganduri la auzul unor vesti poate neplacute de acasa.
Intrebarea mea pentru fetele plecate de mai multi ani de acasa este: Odata cu trecerea timpului si odata cu adaptarea in tara de adoptie, scade in intensitate dorul de familie, prieteni, tara, etc. V-ati detasat in timp de toate acestea si ati acceptat realitatea fara lacrimi? V-ati obisnuit cu rutina de a merge acasa o data la "n" luni, ani, etc, si nu aveti pretentia de mai mult? Atunci cand v-ati intemeiat propria familie, si cand a venit pe lume un copil a fost mai usor cu dorul de casa?
V-am facut capul patrat, dintr-o intrebare s-au facut multe, dar totusi astept rabdatoare raspunsurile voastre!
LAURA
#28
Postat 24 iunie 2003 - 08:10
Imi aduc aminte primele zile saptamini in Japonia departe de casa. Atunci totul ti se parea ca e frumos, noutatea te fascina. Atunci sotul meu mi-a spus ca fiecare om ajungnd intr-un loc nou trece prin 4 faze: faza de inceput cind totul e frumos perfect, vrei sa vezi cit mai multe. Apoi urmeaza faza in care incepe sa iti fie dor de casa. Faza a treia e cea mai nasoala cind nu-ti e pe plac nimic si vrei sa fugi cit mai repede inapoi acasa. Iar a patra faza e cea in care incepi sa traiesti si sa incerci sa te obisnuiesti cu ce ai, ce este.
Pentru mine si acum dupa aproape 6 anidorul de casa exista, nu e asa puternic dar exista. Imi doresc sa merg acasa sa ii vad pe parinti, chair sa ma plimb aiurea pe strazi. Dar cind ajung acolo parca totusi ata ma trage inapoi, aici e casa mea, acolo sint o musafira, nu ami am coltisorul meu. Cu apartitia unui copil parca te mai alinezi te indesti ca la rindul tau ti s-a intregit familia si acum ai o responsabilitate.
Delia, Melany & bebe
#29
Postat 25 iunie 2003 - 00:12
![[hia]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/hi.gif)
![[:I]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/icon_smile_blush.gif)
#30
Postat 25 iunie 2003 - 00:32
Of, nasuc, viata grea ai avut si tu...
Dar Dumnezeu e bun si mare, si uite deja ti-a dat intelepciunea sa-i iubesti si sa ai grija de parintii tai, asa cum ei n-au facut-o cind aveai nevoie. Asta-i dragostea neconditionata de care tot vorbim cind ne amintim parintii, copii si surorile. Ca-i drept sa dai inapoi cind ti s-a dat, dar cu adevarat crestineste si din inima e sa dai cind n-ai primit. Si bravo ca ai reusit sa-ti modelezi tu viata asa cum ai vrut fara sa te covirseasca greutatile.
Ai grija de tine si de familia ta,
cu drag Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele