Citat: |
citat din mesajul lui alyx Si totusi eu nu am inteles, pe tine ce anume te deranjeaza? Se amesteca in treburile voastre si va impun anumite chestii, anumite modalitati de solutionare a unor anumite probleme? Simti invreun fel influenta lor in deciziile sau in opiniile, gandurile, viziunile iubitului tau? Ca daca da, atunci problema asta trebuie sa o discuti cu el si sa o solutionati impreuna, daca se poate solutiona. Daca nu..... Asa la modul general cum prezinti tu problema, atata vreme cat socrii/viitorii socri nu se amesteca efectiv in viata voastra, iar conceptiile si viziunile lor nu influenteaza in nici un fel gandirea iubitului tau si relatia voastra de cuplu, mi se pare ca iti faci griji degeaba si judeci pe nedrept niste oameni pe care nici nu-i cunosti foarte bine si care, totusi, de bine de rau au crescut timp de 30 de ani pe iubitul tau. alina |
imi creeaza un disconfort emotional,ca sa-l numesc asa.am detaliat pe paginile dinainte in ce fel.si lui la fel,iubitului meu.pt ca ei se asteapta si chiar doresc sa facem ceea ce ei cred ca este bine si cumsecade.din perspectiva lor.asa cum au facut ei cand aveau varsta noastra.mama lui se asteapta ca eu sa merg la biserica si sa ma rog (un exemplu) - daca i-as zice,ca nu! nu vreau sa fac asta,as rani-o.cunosc acest timp de a gandi:recunostinta pe care trebuie sa o ai fata de parintii tai/parintii partenerului fiindca te-au nascut/te-au crescut.a fost alegerea lor sa faca asta.si-au asumat aceasta responsabilitate.parintii prietenului meu nu au facut copilul pt a ma face fericita pe mine,ci pt a fi ei insisi fericiti.la fel si parintii mei.nu este dator prietenul meu cu nimic tatalui meu ca m-a crescut si m-a intretinut atata vreme.este ca si cand ai zice ca suntem datori/recunoscatori nisipului ca exista.nu exista ca sa ne faca pe noi fericiti.
revenind la tema topicului,eram curioasa sa citesc experientele altora in ceea ce priveste relationarea cu parintii partenerului....pozitive sau negative....sau neutre.va imbratisez!