56 raspunsuri la acest subiect

[Natasa]

Eu as vorbi cu invatatoarea si i-as cere expres sa opreasca manifestarile astea. Ca e gras, ca e slab, inalt sau scund, tot timpul se vor gasi unii in jur sa il terorizeze. Fenomenul de bulism este unul foarte raspandit in scolile din toata lumea si nu trebuie tolerat. Fa tot ce poti sa il protejezi, dar incearca sa faci asta in spatele lui, sa nu le dai copiilor din clasa un motiv in plus de sicanare.

[ali]

Copiii pot sa fie destul de rautaciosi unii cu altii, indiferent cat sunt de mici.
Anul trecut Andrei era in grupa mica.Slabiciunea lui era lipsa mamei ( adica a mea).Ei si atunci un coleg mai "dragut" l-a necajit spunand ca mama lui, adica eu, o sa vin la gradi dupa coleg nu dupa Andrei.Bineinteles ca feciorul meu s-a suparat si mi-a povestit acasa. L-am invatat sa-i raspunda "ha,ha ce gluma buna"....asa ca data urmatoare cand a incercat sa-l mai necajeasca nu a mai reusit...Andrei dandu-i replica. Pana la urma baietelul a incetat cu tachinatul...

Pe de alta parte am incercat sa-l invat sa nu rada si sa nu necajeasca de nimeni, indiferent cat de diferit e fata de el....

Legat de sport, cred ca l-ar ajuta sa se intareasca, sa fie mai sigur pe el.
La noi s-a simtit in iarna asta,dupa ce am mers destul de des la schi.

ali
Mama fericita de Andrei (20.06.2008)

[viviana]

In primul si in primul rand depinde de parinte cum abordeaza problema.

In general copilul este afectat atat cat il lasa parintii sa fie afectat.
Vorbim de copil de 10, nu mai mare. La varsta asta inca il poti modela in dauna mediului.

Si cred ca vorbim de cazuri firesti nu extreme.

Ita2v a spus ca ea a primit o palma peste fata si nu copilul. A durut-o atat de tare ce i s-a intamplat copilului incat nu stie cum sa reactioneze.
Iar reactia ei va fi subiectiva, dublata de durerea de mama ce-si vede copilul afectat.
Cel mai probabil copilul va simti emotiile mamei se va simti si mai lezat.
Si mama si copilul vor intra intr-un cerc vicios alimentandu-se unul pe altul, actionand sovaielnic si nereusind sa o scoata la capat.

Am fost pe strada asta.

Ita, imi cer scuze ca nu m-am adresat direct tie. Asa am gandit-o si acum mi-e greu sa schimb.

[Eleni]

Eu personal sunt de parere ca spusul la invatatoare nu rezolva problema. Invatatoarea va ruga parintii sa le spuna copiilor, copiii tot o sa o faca.
Dar cred (a mai zis cineva asta mai sus, dar nu am rabdare sa caut) ca in primul rand tu ai luat-o personal. Ceea ce inseamna ca si tu ai o problema cu asta. Si aici trebuie sa intervii in primul rand, pentru ca asa cum o receptezi tu, clar si copilul o primeste ca pe o palma.
Fiica mea are un baietel pufos in clasa. Vreau sa iti spun ca e un copil foarte apreciat de colegii lui, sunt sigura ca si-a luat si el partea lui de rautati de la colegi, dar pentru ca a stiut sa le gestioneze, in mod vizibil este foarte integrat in trupa copiilor. E invitat la toate petrecerile, e un foarte bun dansator de street dance (in ciuda pufoseniei) si mai mult, el cere sa danseze la orice petrecere, sa aiba un numar al lui. Sunt sigura ca este meritul parintilor lor pentru ca atitudinea aceasta relaxata li se datoreaza.
Asa ca mai intai umbla in tine. Nu duce cu tine rautatile propriei copilarii si nu le transfera asupra lui (spun asta pentru ca eu am fost o ratusca uratica tare si tocilara in copilarie si am invatat abia adult sa gestionez asta, pentru ca parintii mei nu au avut abilitatea/cunostintele/timpul sa-mi explice lucruri la vremea lor).
Si da, si eu am invatat-o pe Maria ca oamenii rautaciosi sunt de obicei frustrati de propriile lor defecte, neputinte si sar primii cu gura sa nu se vada ale lor.

Elena & Maria Bucuria

[buflea]

1. Trebuie vorbit cu invatatoarea, care la randul ei trebuie sa atraga atentia clasei ca a rade de cineva (indiferent pe ce motiv) se numeste Bullying si este la fel de rau ca a injura, a scuipa, a fura ...etc. Acceptarea si toleranta celor din jurul nostru se invata si face parte din educatie.

2. La 10 ani inca mai sunt sanse de a corecta supragreutatea, nu pentru a scapa de colegi ci pentru ca problema se poate agrava cu varsta si devine din ce in ce mai greu de controlat ... putin regim (controlat de mama) si mult, mult sport ... nu sport de maidan, sport organizat ...dat la sporturi de fuga, ca alea consuma calorii (fotbal, basket, tenis, iarna hockey).
Intr-un cadru organizat antrenorul va sti exact cat sa-l solicite (nici prea mult sa-i fie rau, nici prea putin ca sa-i fie lui usor) si va si controla iesirile rautacioase ale coechipierilor.

Ii va fi greu la inceput dar e inca mic si poate fi impins de la spate.

In plus confidenta si incredere in sine, incredere ca poate sa slabeasca si ca trebuie sa se simta bine in pielea lui ... repetat mereu acasa ca POATE si ca rezultatele se vor vedea repede ... la 10 ani intr-o luna deja se vad si sportul ii va confirma toate vorbele astea.

[Bedrosmart]

Incurajeaza-l sa nu ia in seama vorbele colegilor, asigura-l ca arata foarte bine si ca va arata si mai bine daca va fi sanatos si musculos.

DAR fa orice iti sta in putinta sa-l aduci cat mai repede la o greutate apropiata de normal (atentie, fara sa-i spui ca trebuie sa slabeasca, ci ca trebuie sa fie cat mai sanatos). Schimba-i alimentatia, indeamna-l sa manance fructe si legume, scade din alimentatie cantitatea de paine, dulciuri si grasimi. Nu vorbesc aici de un regim de slabire, ci de a deveni un obicei o alimentatie sanatoasa, echilibrata. Spui ca e genetic grasut (banuiesc ca si voi, parintii, sunteti asa). Cu atat mai mult, pe masura ce va trece timpul se va accentua problema greutatii si va fi mai greu sa-si mentina o greutate normala. daca insa ii intra de pe acum in obisnuinta sa nu faca excese, ii va fi mai usor. Nu te baza pe ideea ca va creste si va slabi de la sine. Asa au crezut si parintii mei, dar pentru mine, de exemplu, acest lucru nu a fost valabil. Am crescut si am continuat sa ma ingras.

Am fost (de la o anumita varsta) o adolescenta plinuta si am ajuns (la un moment dat) o adulta obeza. Pentru mine singura solutie a fost o operatie bariatrica. Obezitatea iti DISTRUGE efectiv viata, subminandu-ti increderea in tine. Cel mai mult le reposez astazi parintilor mei ca m-au indemnat sa invat in loc sa ma indemne sa fac sport. Mai bine mai luam si cate un 9 pe langa celelalte note de 10, dar sa slabesc un kilogram.

Orice ar fi, insa, spune-i mereu copilului ca e cel mai frumos si cel mai destept din lume (nu glumesc, vorbesc serios) si nu folosi cuvant slabire, ci cuvantul sanatate. Din fericire, baietii/barbatii slabesc mult mai usor decat femeile si isi mentin greutatea cu eforturi mai mici.

B.

[lala]

Copilul tau este hartuit de colegi.
Ai mai jos un un material care te poate ajuta in discutia cu cel mic:
http://suntfericita....le-dor-3819.htm

Inainte de a discuta cu parintii/invatatoarea explica-i posibilele consecinte ale demersului tau (hartuirea inceteaza sau continua/se amplifica), spune-I ca orice alege face tu ii stai alaturi si roaga-l sa decida el pasul urmator in cunostinta de cauza.

[sanziana27]

In copilaria mea am avut si eu suferintele mele fizice, dar intr-o buna zi, eram in clasa a V a intr-o vara cineva mi-a zis "ai niste picioare superbe".....ei aceea zi a ramas memorabila in mintea mea.



Baietelul meu cel mic imi mosteneste forma migdalata a ochilor si nu de putine ori am fost intrebata daca nu l-am facut cu un japonez sau sa i se mai spuna ca seamana cu un chinez sau copiii de la gradi sa-i zica ca-i adormit. Va dati seama ca el la 3-4 ani nici nu stia de ce se mira lumea si-l analizeaza atat de mult....Acum ca se apropie de 5 ani cand e intrebat de ce ai ochii asa..."Pentru ca sunt cei mai frumosi ochi din lume si putini oameni au asa, la noi in familie doar eu si mama"



Cel mare poarta ochelari (eu sunt purtatoare tot de mica)....bineinteles ca la intrebarea sau mirarea prosteasca "Vai porti ochelari? Dar de ce...?" "Pentru ca-mi sta foarte bine cu ei si ma fac si mai frumos"



Trebuie rezolvate problemele, iar dupa aceea trebuie lucrat la mecanismul de aparare....Baietii mei sunt mici, dar tot timpul le repet "Si tu ce ai zis...pai..."Foarte bine! Sau mama, puteai sa-i zici si tu....sau.....sa nu taci:frumos, fara sa strigam, sa tipam spunem cand ceva ne deranjeaza"



Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)

Despre cei doi nazdravani

Sapunuri 100% naturale

[ch_dana]

Mda, copiii sunt incredibili de rai uneori. Eu toata copilaria am purtat ochelari sin din "aragaz cu 4 ochi" nu ma scoteau...am invatat sa-i ignor.

Dana & Amelia (21.06.2011)

[ellej]

Tot spunem "copii sun rai", dar de fapt diferenta dintre copii si adulti e ca adultii sunt ipocriti (sau bine crescuti, cum vrei sa-i zici) si nu trantesc omului in fata "esti gras" sau "esti urat", pe cand copii inca n-au invatat sa fie asa.

Eu din copilarie (fiind mai sensibiloasa pe atunci) "m-am prins" ca cea mai buna metoda este aceea de a nu lasa "adversarul" sa vada ca esti afectat de rautati si asta o faci mai ales printr-un raspuns degajat si eventual zeflemitor (eu m-am perfectionat in replici acide :)). Iti garantez ca nu se vor mai lua de el pentru ca n-are niciun haz sa te iei de cineva caruia nu-i pasa de parerile tale. Si asta ii va servi baiatului mai tarziu, pentru ca in viata suntem pusi de multe ori in situatii stanjenitoare si trebuie sa stim sa le depasim cat mai avantajos pentru noi.

Si, daca-mi permiti, poate si tu trebuie sa gasesti modalitatea de a gestiona cat mai relaxat diferitele probleme. In felul asta vei fi un model pentru baiatul tau si il va ajuta sa relativizeze lucrurile.

Apropos de ce spuneai Eleni, nici parintii mei nu prea m-au ajutat in gestionarea relatiilor interumane , dar cred ca pe vremea aia copiilor nu li se acorda atata importanta din punct de vedere psihologic.