glume proaste
#51
Postat 22 martie 2013 - 13:03
Ita, eu in locul tau m-as consulta si cu un nutritionist pediatru, si asta pentru ca ai spus ca are o predispozitie genetica.
Sigur primesti niste sfaturi care te pot ajuta...
Un nutritionist iti poate arata unde gresesti cu mancarea.Poate ca fara sa-ti dai seama combini niste alimente care nu trebuie combinate sau orele de mancare.... nu stiu ... ei sunt specialistii.
Mult succes.
ali
Mama fericita de Andrei (20.06.2008)
#52
Postat 22 martie 2013 - 16:28
Citat: |
citat din mesajul lui histamina ei, as vrea sa stiu si eu ce strumf de pe DC se mai poate mandri ca a facut un traseu de 45 de min la 1 an si 10 luni, cu piciorusele lui,cu doar 2 pauze pt apa? pupa-l mama de voinic! http://forum.desprec...ian-Minunea-mea |
Al meu a mers pana la canionul Sapte Scari la 4 ani, se pune? :)
#53
Postat 22 martie 2013 - 17:09
__________________________
Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu mareti ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine - aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!"(Fyodor Dostoievski)
#54
Postat 22 martie 2013 - 17:56
#55
Postat 26 iulie 2013 - 21:01
Sunt mai multe tehnici care pot fi incercate pentru a opri hartuirea copilului dumneavoastra. Este demn de retinut ca ceea ce functionaza cu un copil poate sa nu functioneze cu altul. Daca totusi nici macar una nu nu-si face efectul, atunci este cazul pentru parinti si profesori sa intervina.
In primul rand, copilul trebuie sa invete sa devina mai asertiv, sa denumeasca, cu un ton ferm si privindu-si hartuitorul in ochi, comportamentul acestuia:
- Ceea ce faci tu se numeste hartuire. Inceteaza sau vei suporta consecintele. Este un comportament rautacios si nu are niciun efect asupra mea. Esti singurul care se face de ras pentru ca te autoproclami perfect. Nimeni nu e perfect.
Limbajul poate fi bineinteles adaptat in functie de varsta copilului.
Apoi, o alta tehnica e ca al dumneavoastra copil sa raspunda prin intrebari:
- De ce spui asta? Iti place sa-ti bati joc de ceilalti? Cu ce te ajuta pe tine faptul ca eu sunt gras? etc.
O alta tehnica spune ca trebuie sa fii de acord cu hartuitorul:
- Da, sunt gras dar cel putin sunt bun la a fi gras. Mananc zilnic 30 de farfurii de pui fript sa devin si mai gras.
Totodata copilul poate alege sa se amuze pe seama hartuirii sau sa-si mute atentia pe un defect al hartuitorului.
- Asa si... Ce daca? Te oftici ca sunt eu gras?
- Bine, aragaz cu patru ochi.
Ele pot fi si combinate.
- Bine, ciudatenie a naturii sunt de acord cu tine dar vad totusi ca te cam oftici ca nu ai suncile mele. Ma intreb cu ce te-o ajuta...
Niciun copil nu merita sa fie hartuit, orice insusire fizica sau psihica ar avea.
#56
Postat 26 iulie 2013 - 21:27
Totodata copilul poate alege sa se amuze pe seama hartuirii sau sa-si mute atentia pe un defect al hartuitorului.
- Asa si... Ce daca? Te oftici ca sunt eu gras?
- Bine, aragaz cu patru ochi.
Serios?
#57
Postat 26 iulie 2013 - 21:44
Desigur... Acestea sunt tehnici psihologice care dau rezultate in multe cazuri. Cel putin asa spun psihologii. Pe cateva le-am incercat si eu ca adult.
Nu consider ca trebuie sa jignesti pe cineva din proprie initiativa. Trebuie insa sa te aperi atunci cand esti victima a hartuirii, chiar daca acest lucru inseamna sa-l faci sa guste din propriul venin pe hartuitor. Nu degeaba insa am lasat-o la urma. Copilul trebuie invatat cum si cand sa foloseasca aceste tehnici. Ultima poate duce la violenta. Si in acest caz copilul trebuie sa invete sa se apere. Recomand cu draga inima tehnicile de autoaparare impotriva violentei. Ele sunt utile atat baieteilor cat si fetitelor.