Citat: |
citat din mesajul lui Donia Da, recunosc ca si eu am simtit la un moment dat teama. Teama de imprevizibil, de necunoscut. Ni s-a arata ca Pat poate sa fie violent si la inceput era greu sa stii cat de departe poate sa mearga, sau ce il face sa devina violent. Dar cu ce era el diferit de tatal lui caruia ii fusese interzis accesul pe stadion datorita deselor accese de violenta, la urma urmei? Cu ce era diferit fata de fanii de pe stadion care i-au batut pe emigranti pentru simplul motiv ca sunt emigranti? Si tatal, ca si bullies, aveau comportamente nedorite, antisociale, si triggers cunoscuti. Dar spre deosebire de Pat, ei nu purtau stigmatul unui diagnostic de boala psihica. Ei probabil ca reuseau sa duca o viata aparent normala datorita unor strategii, exact ce Dr. Patel ii tot repeta lui Pat. Strategia tatalui era sa nu mai apara pe stadion (impusa din exterior), iar strategiile adoptate de bullies... habar n-am... sa nu bea cand merg la job ca sa nu-si piarda uzul ratiunii? sa mimeze indiferenta fata de emigranti? Dar intr-adevar, realitatea filmului era ca Pat era realmente afectat de o boala, era diagnosticat si ar fi trebuit sa isi ia tratamentul, ceea ce el renuntase sa faca. Deci din cate am inteles eu, el ar fi avut nevoie sa isi ia medicatia si sa isi gaseasca o strategie, pentru partea de boala care nu putea sa fie controlata de medicatie. Cand a inceput sa isi ia medicatia si cand a inceput sa isi concentreze energia pe concursul de dans (ceva mai palpabil si mai real decat fantasma cu fosta sotie), lucrurile s-au schimbat si pentru el. Si in plus a gasit o partenera dispusa sa ia lucrurile asa cum sunt, si au ajuns ca asa disfunctionali cum erau la inceput, sa functioneze de minune impreuna in final. Sau mai pe romaneste, orice sac isi gaseste petecul |
Frumos mesajul tau ...si pe mine m-au socat "normalii" din jurul lui, familia in speta ... care tipau si se agitau cot la cot cu el. De asta am zis ca ce confuzant trebuie sa fi fost pentru el, un bipolar pe medicatie, sa incerce sa se incadreze in normalul definit de "nebunii" din jurul lui.
Acum despre Tiffany - ea era "normala' ? Faptul ca experimentase toate medicamentele de care el amintea cum ca il ametzesc si mai avusese si comportamentul acela "indoielnic" s-a datorat numai tragediei prin care trecuse pierzandu-si sotul ? Se poate ca in urma unei tragedii "normale" (daca pot sa ii spun asa ) sa reactionezi atat de "anormal" ?