33 raspunsuri la acest subiect

[Donia]

Am vazut filmul si mi-a placut foarte mult.
Concluzia mea, in urma vizionarii filmului si nu numai, e ca normalul nu exista. Sau daca exista, atunci suntem cu totii deviati. Unii mai mult, altii mai putin, unii diagnosticati, altii nediagnosticati (inca).

Mi-a placut foarte mult felul in care au reusit sa arate faptul ca personajul principal, Pat - diagnosticat - incerca din greu sa se integreze intre asa zisii normali... care numai normali nu erau.
Prietenul cel mai bun care mima o satisfactie de sine inexistenta si care aparent avea o viata de famile perfecta si o cariera de succes, dar care de fapt era la capatul puterilor, cat pe ce sa clacheze....
Tatal lui, care avea o obsesie aproape nesanatoasa fata de echipa lui favorita si caruia ii fusese interzis accesul pe stadion dupa ce se luase la bataie in mod repetat cu alti fani...
Fata frumoasa care intrase in depresie in urma mortii sotului si care isi trata durerea culcandu-se cu orice persoana care ii iesea in cale...
Fanii de la stadion, care erau rasisti si bullies...
Respectabilul medic psihiatru, mereu corect si la costum, dar care in weekend isi picta pe fata culorile echipei preferate...

Iar ironia majora este ca de cate ori avea loc un incident, automat toate privirile acuzatoare se intorceau spre Pat, cel diagnosticat - etichetat ca un trouble maker.
De exemplu scena de pe strada in noaptea de Halloween, cand Tiffany a inceput sa strige ca a fost atacata de Pat, iar trecatorii au sarit sa o apere, desi el nu facuse absolut nimic. Iar cand politistii au ajuns la locul incindentului l-au acuzat direct pe Pat, pentru ca il stiau cu probleme. In final ea le-a spus ca nu se intamplase nimic si l-au lasat in pace.
Sau la stadion, cand bullies s-au luat de un grup de emigranti si in final o gramada de oameni au ajuns sa se incaiere, in timp ce Pat incerca din toate puterile sa stea deoparte - dar privirile acuzatoare ale politistilor tot catre el s-au indreptat.
Concluzia? Un diagnostic de boala mintala e un stigmat.

Mie filmul nu mi se pare o poveste de dragoste. Il vad mai mult ca pe o calatorie spre atingerea unui echilibru. Personajul principal pleaca din pozitia in care are asteptari nerealiste si initial lupta pentru a atinge aceste asteptari, dar in timp isi stabileste alte teluri si cauta sa-si traiasca viata intr-un echilibru, navigand printre provocari. Provocari care pentru el vin atat din interior, cat si din exterior. Lupta si cu boala lui, cu proprii demoni, dar si cu piedicile pe care i le pune societatea, pentru ca e un om etichetat.
Si de fapt lupta asta pentru echilibru este evidenta si in ceea ce priveste restul caracterelor, pentru ca fiecare are propriile ape tulburi de navigat.
Dr Patel, psihiatrul, ii tot repeta lui Pat ca trebuie sa-si gaseasca o strategie, si de fapt cred ca asta facem cu totii zi de zi, ne cautam strategii de adaptare. Incercam sa impacam ceea ce avem de oferit cu ceea ce ni se cere si incercam sa mentinem o balanta intre cine suntem si cine ni se cere sa fim in toate rolurile noastre sociale.

Mie filmul asta mi-a dat o energie extraordinara, il recomand din toata inima.

[columbiana]

buflea, n-am vazut filmul, nu ma hazardez in explicatii; pot doar sa-ti spun ca absolut sigur mesajul n-a fost ca cei cu dizabilitati merita sau nu sa iubeasca, pentru ca efectiv iubirea nu tine de merite sau nemerite, special sau nespecial, d'aia explicatia o gasesc embetanta. ca si afirmatia cu lipsa de romantism...

cred ca e bine sa ne rezumam la film...si sa nu-l comparam cu viata, pentru ca viata nu e fictiune, vezi review-ul atit de diferit, si filmul transmite ce vrea scenaristul pina la urma sa transmita, sau ce a inteles el despre subiect. de unde distanta pina la ce inteleg spectatorii...

da, cred ca si mie-mi lipseste tare ocebine.

[Donia]

Citat:

citat din mesajul lui roxanaz eu am citit doar cartea, pot sa scriu?

Eu chiar te rog!

[Donia]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Mi se pare mie sau te minuneaza concluzia mea in mod negativ ? Poate nu m-am exprimat clar, filmului asta ii lipseste ceva tehnic care sa atinga spectatorul, nu stiu ce ... de asta ma intre daca a mai simtit cineva asta dupa ce l-a vazut. Ah ! A mai fost ceva ce nu mi-a placut - toate cadrele sunt filmate foarte de aproape, fetzele sunt foarte mari pe ecran, e multa agitatie in care camera se misca, se vorbeste rastit, printre dinti, se fuge mult si se poarta dialoguri din fuga ... e obositor, lipseste blandetea care sa creeze rezonanta cu personajul ... eu am plecat de la film cu impreisa ca bipolarii astia sunt foarte agitati cu tendinte violente. Nu cred ca sunt asa, review-ul ala spune clar ca filmul evita momentele de depresie, in care probabil sunt sfasiati de durere. Evita si momentele de normalitate a unui bipolar ... ca doar nu or fi tot timpul sus sau jos, sau sunt ?

Cred ca modul de filmare e menit sa te faca sa te simti inconfortabil. Ai spus ceva de blandete care sa te faca sa rezonezi cu personajul. Ma scuzi, dar ce blandete? Omul ala traieste o drama. Este eliberat dintr-o facilitate de boli psihice, dar nu e nici pe departe tratat, vindecat. Nu realizeaza ca felul in care a reactionat la infidelitatea sotiei nu e ok (adica faptul ca l-a batut pe amant pana la un pas de moarte), si in schimb isi imagineaza ca daca are suficienta motivatie, si daca slabeste si e intr-o forma fizica buna isi va recapata sotia si viata inapoi.
In schimb afla ca i s-a vandut casa, ca nu are voie sa isi contacteze sotia, ca toata lumea il vede ca pe un criminal periculos, iar de cate ori aude cantecul de la nunta lor isi pierde mintile. Eu cred ca asta e imaginea cu care trebuie sa rezonam. Ma rog, nu 'trebuie', dar cred ca asta au intentionat realizatorii filmului.

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui Donia Citat: citat din mesajul lui buflea Mi se pare mie sau te minuneaza concluzia mea in mod negativ ? Poate nu m-am exprimat clar, filmului asta ii lipseste ceva tehnic care sa atinga spectatorul, nu stiu ce ... de asta ma intre daca a mai simtit cineva asta dupa ce l-a vazut. Ah ! A mai fost ceva ce nu mi-a placut - toate cadrele sunt filmate foarte de aproape, fetzele sunt foarte mari pe ecran, e multa agitatie in care camera se misca, se vorbeste rastit, printre dinti, se fuge mult si se poarta dialoguri din fuga ... e obositor, lipseste blandetea care sa creeze rezonanta cu personajul ... eu am plecat de la film cu impreisa ca bipolarii astia sunt foarte agitati cu tendinte violente. Nu cred ca sunt asa, review-ul ala spune clar ca filmul evita momentele de depresie, in care probabil sunt sfasiati de durere. Evita si momentele de normalitate a unui bipolar ... ca doar nu or fi tot timpul sus sau jos, sau sunt ? Cred ca modul de filmare e menit sa te faca sa te simti inconfortabil. Ai spus ceva de blandete care sa te faca sa rezonezi cu personajul. Ma scuzi, dar ce blandete? Omul ala traieste o drama. Este eliberat dintr-o facilitate de boli psihice, dar nu e nici pe departe tratat, vindecat. Nu realizeaza ca felul in care a reactionat la infidelitatea sotiei nu e ok (adica faptul ca l-a batut pe amant pana la un pas de moarte), si in schimb isi imagineaza ca daca are suficienta motivatie, si daca slabeste si e intr-o forma fizica buna isi va recapata sotia si viata inapoi. In schimb afla ca i s-a vandut casa, ca nu are voie sa isi contacteze sotia, ca toata lumea il vede ca pe un criminal periculos, iar de cate ori aude cantecul de la nunta lor isi pierde mintile. Eu cred ca asta e imaginea cu care trebuie sa rezonam. Ma rog, nu 'trebuie', dar cred ca asta au intentionat realizatorii filmului.

Ok, eu am inteles tot ce ai spus acolo, dar ce am simtit eu din modul in care filmul l-a zugravit, a fost ...sincer ... teama, si nu stiu daca asta a fost intentia scriptului ... sa induca teama in auditor.

De aia spuneam ca nu exista blandete in filmul asta, nu se explica boala, doar se pun pe pelicula efectele ei ... ceva de genul "daca va intalniti vreodata cu un bipolar atunci se poate sa va trezeasca in miezul noptii pentru nimic, sa se enerveze pana la busculada ca nu gaseste o caseta video, sa sparga geamuri in miezul noptii, sa reactioneze in mod criminal la o nedreptate a vietii, greu este acceptat si de familie, nu mai spun de ceilalti ...etc, etc, etc.

Pana si a te indragosti de un bipolar pare o lupta groaznica, ce romantism, ce plimbari de mana. doar scrasneli din dinti si tipete si fuga si atitudine dura ... cum sa rezonez cu asa ceva, primul lucru la care ma gandesc este cum sa ma apar, pentru ca boala asta, prin imaginea deformata a realitatii, afecteaza fizic pe cei din jur ...fizic pana la a fi aproape omorat in bataie, fizic pana la a fi pocnit (vezi mama lui) daca nu obtine ce vrea, fizic pana la a obtine un ordin de la politie de a nu se mai apropia de cineva (vezi nevasta) ..

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui columbiana buflea, n-am vazut filmul, nu ma hazardez in explicatii; pot doar sa-ti spun ca absolut sigur mesajul n-a fost ca cei cu dizabilitati merita sau nu sa iubeasca, pentru ca efectiv iubirea nu tine de merite sau nemerite, special sau nespecial, d'aia explicatia o gasesc embetanta. ca si afirmatia cu lipsa de romantism...

Am spus eu ca mesajul filmului a fost ca cei cu dizabilitati nu merita sa iubeasca ? Hmmm, nu-mi aduc aminte, trebuie sa fi fost "on drugs" daca am spus asa ceva, ca nu m-am gandit un minut la asta ...de ce sa nu merite sa iubeasca ? Poti sa-mi aduci aminte cum am motivat asta ?

Imi aduc insa aminte de "lipsa de romantism" pentru ca da, filmul asta are pe fundal o poveste de dragoste lipsita total de romantism, sau poate nu l-am descoperit eu din cauza tipetelor si a crizelor si a fugii si a agitatiei din film ...

[columbiana]

buflea, eu am citit, si asa am inteles: ca legi meritul de iubire, si iubirea de merit sau nemerit

noa, e ca si cu filmul asta, uite, Donia l-a inteles intr-un fel superb, tu ai inteles altceva...chestie de perceptie;

`` Poate mesajul filmului sa fi fost ca si oamenii cu dizabilitati merita sa iubeasca si sa fie iubiti ?```

[Chuny]

"Poate mesajul filmului sa fi fost ca si oamenii cu dizabilitati negrii merita sa iubeasca si sa fie iubiti?" Sper ca nu numai mie mi se pare incredibil de absurda aceasta afirmatie! Deci, exista liste bine stabilite cu cine merita si cine nu, iar acum se fac filme cu mesaje ca sa se schimbe dom'le listele alea ...

Bun, ma mir si eu, ca si columbiana ...

[Donia]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Ok, eu am inteles tot ce ai spus acolo, dar ce am simtit eu din modul in care filmul l-a zugravit, a fost ...sincer ... teama, si nu stiu daca asta a fost intentia scriptului ... sa induca teama in auditor. De aia spuneam ca nu exista blandete in filmul asta, nu se explica boala, doar se pun pe pelicula efectele ei ... ceva de genul "daca va intalniti vreodata cu un bipolar atunci se poate sa va trezeasca in miezul noptii pentru nimic, sa se enerveze pana la busculada ca nu gaseste o caseta video, sa sparga geamuri in miezul noptii, sa reactioneze in mod criminal la o nedreptate a vietii, greu este acceptat si de familie, nu mai spun de ceilalti ...etc, etc, etc. Pana si a te indragosti de un bipolar pare o lupta groaznica, ce romantism, ce plimbari de mana. doar scrasneli din dinti si tipete si fuga si atitudine dura ... cum sa rezonez cu asa ceva, primul lucru la care ma gandesc este cum sa ma apar, pentru ca boala asta, prin imaginea deformata a realitatii, afecteaza fizic pe cei din jur ...fizic pana la a fi aproape omorat in bataie, fizic pana la a fi pocnit (vezi mama lui) daca nu obtine ce vrea, fizic pana la a obtine un ordin de la politie de a nu se mai apropia de cineva (vezi nevasta) ..

Da, recunosc ca si eu am simtit la un moment dat teama. Teama de imprevizibil, de necunoscut. Ni s-a arata ca Pat poate sa fie violent si la inceput era greu sa stii cat de departe poate sa mearga, sau ce il face sa devina violent.
Dar cu ce era el diferit de tatal lui caruia ii fusese interzis accesul pe stadion datorita deselor accese de violenta, la urma urmei? Cu ce era diferit fata de fanii de pe stadion care i-au batut pe emigranti pentru simplul motiv ca sunt emigranti?
Si tatal, ca si bullies, aveau comportamente nedorite, antisociale, si triggers cunoscuti. Dar spre deosebire de Pat, ei nu purtau stigmatul unui diagnostic de boala psihica.
Ei probabil ca reuseau sa duca o viata aparent normala datorita unor strategii, exact ce Dr. Patel ii tot repeta lui Pat. Strategia tatalui era sa nu mai apara pe stadion (impusa din exterior), iar strategiile adoptate de bullies... habar n-am... sa nu bea cand merg la job ca sa nu-si piarda uzul ratiunii? sa mimeze indiferenta fata de emigranti?

Dar intr-adevar, realitatea filmului era ca Pat era realmente afectat de o boala, era diagnosticat si ar fi trebuit sa isi ia tratamentul, ceea ce el renuntase sa faca.
Deci din cate am inteles eu, el ar fi avut nevoie sa isi ia medicatia si sa isi gaseasca o strategie, pentru partea de boala care nu putea sa fie controlata de medicatie. Cand a inceput sa isi ia medicatia si cand a inceput sa isi concentreze energia pe concursul de dans (ceva mai palpabil si mai real decat fantasma cu fosta sotie), lucrurile s-au schimbat si pentru el. Si in plus a gasit o partenera dispusa sa ia lucrurile asa cum sunt, si au ajuns ca asa disfunctionali cum erau la inceput, sa functioneze de minune impreuna in final.
Sau mai pe romaneste, orice sac isi gaseste petecul

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui columbiana buflea, eu am citit, si asa am inteles: ca legi meritul de iubire, si iubirea de merit sau nemerit noa, e ca si cu filmul asta, uite, Donia l-a inteles intr-un fel superb, tu ai inteles altceva...chestie de perceptie; `` Poate mesajul filmului sa fi fost ca si oamenii cu dizabilitati merita sa iubeasca si sa fie iubiti ?```

Ah ! nu, nu, nu asta am vrut sa spun ... mi-a atras atentia in film dorinta si energia cu care incerca sa ii convinga pe ceilalti ca acum "e bine" si ca face totul ca sa fie "normal" - conditie fizica, terapie, optimism, incercare de a-i multumi pe cei din jur (tatal cu galeria, prietena cu dansul) ... cand vezi atata motivatie te gandesti ca o investitie sentimentala poate capata o forma traditionala ... de fapt, pe parcursul filmului, entuziasmul asta se dovedeste parte a bolii si nimic nu pare sigur in jurul lui.

Am vrut sa spun prin acel "merita" ca o investitie sentimentala intr-o relatie cu un bipolar are nevoie de altfel de resurse decat o relatie traditionala de dragoste ... resurse diferite si mult mai multe. Conform filmului, cine evalueaza/ construieste relatia cu elementele clasice, poate ajunge sa apeleze la politie pentru "restriction order" ...

Ma gandeam ca asta o fi parte din mesaj - ca a iubi un bipolar este posibil dar cu alte mecanisme, dupa alte reguli si cu alte resurse, de care cel implicat trebuie sa fie constient, informat si invatat sa le aplice ... asta spunea si review-ul ala, ca de-a lungul timpului a bulversat multe vieti in jurul lui, inclusiv pe a lui si ca actuala lui sotie stie (probabil si prin natura meserei) cum sa deal cu boala lui.