Eu cred ca pana nu rezolvi toate mizeriile astea financiar administrative nu o sa ai timp de facut medicina cu placere.
Citeam ca pierzi bani din retete compensate pt ca oamenii sunt neasigurati, faci vaccine pe banii tai si culmea mai esti si un om normal care vrea timp cu copilul si familia si nu are vocatie de martir in devenire. Cred ca mai ciudat era sa nu cazi in depresie poate ai si tu o limita.
Nu stiu cat de usor este dar ar trebui sa incepi sa-ti vezi cabinetul ca pe un business din care trebuie sa faci bani. Fara gratuitati, fara reguli volatile, lasa asistenta sociala pe mana altcuiva si concentreaza-te sa fii medic.
Marina
Demotivarea la job
Deschis de
blackgirl0
, dec 14 2012 17:02
59 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 17 decembrie 2012 - 00:00
#22
Postat 17 decembrie 2012 - 01:31
Blackgirl,
cred ca la partea cu zimbitul nu ai ce face; oamenii aia nu-s vinovati efectiv; eu cind merg la medic inseamna ca am ceva, o problema de sanatate, mai grava sau nu; de obicei sunt destul de preocupata, sa-mi mai vina sa suport acreala cuiva; eu sunt rabdatoare, calma, si zimbesc, desi poate noaptea trecuta n-am dormit cu gindul la diagnostic, sigur nu intr-un cabinet incruntindu-ma la dr, sa n-o faca nici el.
spun si pe partea cealalta, am un job in care e multa tensiune si antagonism la intilnirile cu partenerii, si eu sunt sub lupa; daca nu ma simt capabila sa ma stapinesc, sa ramin calma chiar cind celalalt ridica vocea sau ma jigneste, mai bine amin intilnirea pina sunt capabila s-o fac. nu am de ales; d'aia suntem `profesionali` sa ne comportam ca atare. sa fi profesional nu inseamna sa rinjesti sau hihi-haha cum am citit pe aici, nici pe departe.
Apoi cu cumparatul pe banii tai, nu mi se pare normal; eu le-as spune cu calm cit costa tratamentul x sau y, daca e posibil de dinainte de a=; aplica; numai daca nu cumva cindva, cei care asteapta sa platesti tu ti-au facut vreun cadou, vreo atentie pe care tu le-ai acceptat; pentru ca daca e asa, pacientul isi spune in sinea lui `las' ca are de unde, cum a primit de la mine, cine-stie cit primeste`; d'aia e bine sa fie relatia corecta de ambele parti, ca pina la urma pentru un serviciu minor asteptarile sunt ireale si tu pierzi (n-o spun ca judecata, nu e vorba de mita aici ci de cum ajunge pacientul la astfel de pretentii de obicei).
Ca te birfeste cu colega? nici n-ar trebui sa bagi in seama asa ceva, in nici un caz sa ajungi sa discuti subiectul cu alt pacient; tu esti medicul, pus acolo sa-si exercite o meserie, nu vecina de peste gard;
Iar asistenta...cu cit ar fi mai botoasa/mofturoasa, cu atit i-as da mai multe sarcini...sa-i sara obiceiul; prea multe familiarisme strica.
In rest sunt de acord cu Marina. nu esti mos craciun, e un business acolo si punct.
http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759
#23
Postat 17 decembrie 2012 - 02:03
Legat de restul aspectelor, cu nespalatul; si asta trebuie spus, dar intr-o forma ce nu jigneste; nu-i spui omului; nu te-ai spalat; ci `igiena e extrem de importanta in prevenirea bolilor`, etc;
noua ni se explica mereu la munca faptul ca trebuie sa ne concentram pe fapte si nu pe judecati; nu ai voie sa emiti nici o judecata (ex: `nu-ti ingrijesti copilul pentru ca il hranesti cu biberon`, ci ` studiile arata ca laptele de mama e foarte sanatos pentru copil, si previne, etc``)
Ideea e ca totul trebuie spus, dar forma in care se face conteaza;
la fel cu programarile; eu mi-as fi cerut scuze pentru intirziere (26 km nu poti spune ca-i naveta, in nici un caz), si le-as fi atras si lor atentia cind nu-si respecta programarile, cu rugamintea sa faca eforturi sa se incadreze in programari pentru ca-mi fac mie probleme)
http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759
#24
Postat 18 decembrie 2012 - 00:47
Citat: |
citat din mesajul lui blackgirl0 Dana (ch-dana), de plecat se poate absolut oricand. Pt mine provocarea nu este de-a pleca afara, ci de-a ramane in tara sa-mi fac meseria. Selene, exact, si mie mi s-a luat de comportament frumos si respectuos cand eu platesc copilului vaccinul din banii mei, iar mama sta la barfe cu colega mea, alt medic, care intamplator (sau nu) este o recunoscuta (mi-a baut chiar si spirtul din sala de tratamente ) No, si colega asta incepe sa discrediteze alti colegi, pe motiv ca ea-i mai veche in meserie si in localitate. Si eu sunt aia fraiera care sufera ca nu am curaj sa o confrunt si ca nu vreau sa-mi stric atmosfera de Sarbatori. Deja sunt un butoi de pulbere, astept sa ma mai calmez...Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
#25
Postat 18 decembrie 2012 - 00:49
blackule, jegul e prezent si in alte zone ale tarii. :D Mai fac haz de necaz cu cumnata, cand imi mai povesteste cate o "aventura" de-asta.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Lucrusoare de vanzare...
In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Lucrusoare de vanzare...
In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.
#26
Postat 18 decembrie 2012 - 05:05
Citat: |
citat din mesajul lui blackgirl0 Simt ca sunt pe marginea unei depresii, incerc sa ma lupt cu ea, dar imi este din ce in ce mai greu. Nu am voie sa ma simt rau, cum s-a simtit ca am o perioada mai proasta au inceput reprosurile si criticile pacientilor, ca nu mai sunt suficient de draguta si atenta, ca am inceput sa imi pierd rabdarea (indreptatit spun eu, insa este greu cu (auto)educatia, stiu...). Acasa pb s-au rezolvat, chiar nu am motive de suparare, insa am ajuns sa vin demotivata la munca. Ma supara si faptul ca oamenii sunt necistiti, ma mint in fata si parca am parte de dezamagire peste dezamagire. Nu are rost sa intru in detalii, sunt mai multe pb si parca s-au acumulat fara sa vreau, toata lumea trage de mine si nu am cum sa ma impart in atatea directii (in cate mi-as dori sa pot). Si inerent, ajung sa dezamagesc si eu la randul meu caci nu pot/nu stiu/nu vreau sa spun NU, cred ca pot sa le fac pe toate, insa se pare ca nu. Deci, de unde sa mai gasesc eu motive de bucurie in munca? Si nu, pt faptul ca zambesc nu primesc complimente, dar cand nu zambesc primesc reprosuri. P.S. Nu este cazul de partea financiara a muncii, cu asta m-am resemnat de mult. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
Draga mea Blackgirl, uite, eu iti scriu de pe marginea prapastiei. Spun asta fiindca eu am pierdut TOT ce ai tu: familia. Te rog sa ma crezi ca, atata vreme cat ii ai pe cei dragi alaturi, AI TOATA BOGATIA DIN LUME. Eu nu ii mai am, dar mi-as da toti anii vietii mele ca sa-i mai am o zi. Atat. Cand ii aveam, nu ma framantam pentru nimic legat de serviciu, fiindca stiam ca viata mea incepea cand ajungeam acasa, la cei pe care ii iubeam mai presus de orice - in primul rand, sotul meu. Te rog, pune-i pe cei dragi pe primul loc in viata si sentimentele tale - sot, copii, habar n-am cine (vorbesc si eu), cei pe care ii iubesti cel mai mult. In rest... fa-ti datoria de onoare si atat. Fara sacrificii intuile si exagerate.
Iarta-ma ca sunt asa de directa sau dura, dar daca vei auzi la stirile locale de o sinucidere in Brasov, eu voi fi aceea - fiindca am pierdut tot ce aveam mai de pret pe lume. Tu nu trebuie sa treci prin asa ceva. Nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva.
Fii tare, deoarece ai pentru cine sa lupti. Eu iti tin pumniii.
Brasovul este un oras minunat cu oameni faini. Lasa-i sa te ajute!
#27
Postat 18 decembrie 2012 - 08:44
Carra... pfuai, greu e sa iti scriu asa, as fi vrut sa ai PM activat.
Forumul asta e plin de oameni faini, asa cum ai spus tu despre Brasov. Lasa-i sa te ajute
Forumul asta e plin de oameni faini, asa cum ai spus tu despre Brasov. Lasa-i sa te ajute
#28
Postat 18 decembrie 2012 - 10:44
Citat: |
citat din mesajul lui Carra Draga mea Blackgirl, uite, eu iti scriu de pe marginea prapastiei. Spun asta fiindca eu am pierdut TOT ce ai tu: familia. Te rog sa ma crezi ca, atata vreme cat ii ai pe cei dragi alaturi, AI TOATA BOGATIA DIN LUME. Eu nu ii mai am, dar mi-as da toti anii vietii mele ca sa-i mai am o zi. Atat. Cand ii aveam, nu ma framantam pentru nimic legat de serviciu, fiindca stiam ca viata mea incepea cand ajungeam acasa, la cei pe care ii iubeam mai presus de orice - in primul rand, sotul meu. Te rog, pune-i pe cei dragi pe primul loc in viata si sentimentele tale - sot, copii, habar n-am cine (vorbesc si eu), cei pe care ii iubesti cel mai mult. In rest... fa-ti datoria de onoare si atat. Fara sacrificii intuile si exagerate. Iarta-ma ca sunt asa de directa sau dura, dar daca vei auzi la stirile locale de o sinucidere in Brasov, eu voi fi aceea - fiindca am pierdut tot ce aveam mai de pret pe lume. Tu nu trebuie sa treci prin asa ceva. Nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Fii tare, deoarece ai pentru cine sa lupti. Eu iti tin pumniii. Brasovul este un oras minunat cu oameni faini. Lasa-i sa te ajute! |
Orice sot sau sotie dincolo de sentimentele care pot sa existe a fost este si ramane o persoana care s-a intersectat cu viata noastra. S-a intamplat sa fie si a ramas sau nu a ramas dupa caz. Nu ne-am nascut cu sotul sau sotia alaturi, nu este mama nu este tata nu este fratele sau sora, este o persoana. Exact la fel suntem si noi. O persoana. Si daca in general avem vrem nu vrem experienta mortii tatalui si mamei noastre, uneori a fratilor sau surorilor ori mai dramatic a propriilor copii oare am putea spune ca viata noastra s-a terminat? Ca am pierdut tot? Nu vreau sa dau un astfel de raspuns insa pentru mine cel putin viata nu se termina asa. Ca uneori ne construim o astfel de stare, ca sufletul ne copleseste cu emotiile lui, ca ploua in fata ochilor desi este doar noros e clar ca exista astfel de stari. Nu pot fi negate. Avem insa posibilitati reale. Avem posibilitatea de a ne afunda singuri sau avem posibilitatea de a ne ridica singuri. Ambele optiuni ne apartin. Decizia de asemenea.
#29
Postat 18 decembrie 2012 - 12:21
Citat: |
citat din mesajul lui Carra Iarta-ma ca sunt asa de directa sau dura, dar daca vei auzi la stirile locale de o sinucidere in Brasov, eu voi fi aceea - fiindca am pierdut tot ce aveam mai de pret pe lume. Tu nu trebuie sa treci prin asa ceva. Nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Fii tare, deoarece ai pentru cine sa lupti. Eu iti tin pumniii. Brasovul este un oras minunat cu oameni faini. Lasa-i sa te ajute! |
Carra, sunt... fara cuvinte! Sper, sper din tot sufletul sa nu faci absolut nimic implacabil, fara intoarcere. Am inrosit concluzia ta, este minunata si, cred, si foarte adevarata. Si daca vrei sa te mai intalnesti/imprietenesti cu un om din Brasov (aproape) fain , da un semn de viata! Nu ai voie sa te simti asa!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
#30
Postat 18 decembrie 2012 - 12:38
Spunea cineva ca barfa nu conteaza. Ba da, conteaza, si inca mult. Mai ales daca vorbim de mediul rural, unde imaginea despre cine esti, cum arati, cum te imbraci, cum te porti te precede. O sa ziceti ca si la oras exista barfa. Exista, nu zic ca nu, dar in mediul rural e... cumva altfel.
Cumnata mea inca era in faza de amenajare a cabinetului, nici nu isi incepuse activitatea, si lumea deja vorbea ca "o sa ne vina o doctorita urataaaaaa..." Credeti ca n-au venit sa verifice cat anume de urata e? O-ho. Ii comentau si stilul vestimentar, nu numai zambetul, pe unde merge ea, se fac uneori noroaie, plus ca merge la pacienti acasa (domicilii), no, tzupa-tzupa prin noroaie cu pantofi cu toc, ca ghetele/cizmele nu dadeau bine la profesie si imagine.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Lucrusoare de vanzare...
In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.
Cumnata mea inca era in faza de amenajare a cabinetului, nici nu isi incepuse activitatea, si lumea deja vorbea ca "o sa ne vina o doctorita urataaaaaa..." Credeti ca n-au venit sa verifice cat anume de urata e? O-ho. Ii comentau si stilul vestimentar, nu numai zambetul, pe unde merge ea, se fac uneori noroaie, plus ca merge la pacienti acasa (domicilii), no, tzupa-tzupa prin noroaie cu pantofi cu toc, ca ghetele/cizmele nu dadeau bine la profesie si imagine.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Lucrusoare de vanzare...
In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.