213 raspunsuri la acest subiect

[daniela_b]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Daniela, m-a impresionat mesajul tau ... am impresia ca nu avem aceeasi definitie a abuzului, a mea e mai soft, a ta este ceva la care nici nu m-am gandit ca poate exista. Eu vreau sa cred ca parintii care nu isi abandoneaza copiii, care ii cresc, mai bine sau mai rau, care ii tin pe langa ei acasa, parintii aia, iubesc, in felul lor iubesc. Asa vreau sa cred si voi, mesaj dupa mesaj imi spuneti ca nu e asa ... Am decis sa nu va mai contrazic, nu va dau in totalitate dreptate pentru ca mi-e greu sa cred, dar indiferent de detaliile care imi scapa, nici un copil de 5 ani nu merita sa ajunga in salvare pentru ca a desenat pe perete. Asa ca, probabil ca trebuie sa faceti pace cu voi insiva si sa va iubiti copiii asa cum voi nu ati fost niciodata iubiti. Mda, stiu ... usor de spus

As vrea sa va arat ce fata are abuzul. Asta-i motivul pentru care o sa folosesc cuvinte explicite, cu toate ca descrierea o sa fie urita.

Tatal meu ma lovea cel mai mult in zona capului. Ca si cum ar fi vrut sa-mi striveasca fata, sa imi distruga chipul, sa vada singe curgind, ochi umflati, dadea cu sete, repetat, de zeci de ori in acelasi loc.

Era destul de usor sa ajung "desfigurata" si de multe ori aratam mai rau decit eram. Intr-una din aceste dati a fost chemata salvarea de catre o matusa care s-a speriat ingrozitor. Nu am fost nevoie de ingrijiri medicale deosebite dar se pare ca da, aratam, destul de rau si a fost singura data cind mi-am pierdut constienta.

Acest indiciu ( ca am fost lovita mult in zona capului-loc preferat si vulnerabil, adica el dadea SA SE VADA) a fost punctul de plecare in cautarea mea spre adevar. Asa am reusit sa aflu DE CE ma batea. Nu avea legatura (clar!) cu desenele de pe pereti...
Pe chipul meu exista ceva ce-l scotea din sarite. Si tinea de genetica. Ii semanam mamei lui.
Trageti voi concluziile.

Si gata, nu mai scriu din astea. Ma tulbura si pe mine sa mi le reamintesc...

Later Edit: Mai voiam sa adaug ceva: foarte multi parinti simt ca au ocazia sa indrepte ceva din trecutul lor, ceva ce i-au facut sa sufere, atunci cind au ei insisi copii. Din pacate, multi gasesc ca singura cale razbunarea!


Fara semnatura. Ma simt mai bine.

[emanouela]

Daniela si o imbratisare calda si sincera

Prea des noi ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii. John F. Kennedy

[ana_a]

Citat:

citat din mesajul lui daniela_b Asa am reusit sa aflu DE CE ma batea. Nu avea legatura (clar!) cu desenele de pe pereti... Pe chipul meu exista ceva ce-l scotea din sarite. Si tinea de genetica. Ii semanam mamei lui. Later Edit: Mai voiam sa adaug ceva: foarte multi parinti simt ca au ocazia sa indrepte ceva din trecutul lor, ceva ce i-au facut sa sufere, atunci cind au ei insisi copii. Din pacate, multi gasesc ca singura cale razbunarea! Fara semnatura. Ma simt mai bine.

Daniela, ma bucur din suflet pentru tine ca ai gasit ceea ce cautai. Chiar daca mai sunt cautari si mai sunt si raspunsuri de dat... Nu-i asa ca este oarecum eliberator?



Nu stiu daca ma intelegi...



Te imbratisez cu drag!



Si o paranteza,

Iertarea este uneori greu inteleasa. Fiecare om are oarecum propria lui viziune in ceea ce priveste iertarea.

Nu stiu de ce.

Unii o vad altfel decat mine. Si asta este valabil pentru fiecare dintre noi. Toti vedem altfel iertarea decat ceilalti....

blog

proud

"Cand te imprietenesti cu momentul prezent, te simti acasa indiferent unde te afli.Daca nu te simti acasa in clipa Acum, indiferent unde esti, nu te vei simti bine nicaieri." (Eckhart Tolle - Linistea vorbeste)

[rrox3]

Daniela

Ma gandesc la cele care nu pot tolera durerea celor care se plang, care vor neaparat sa faca ceva sa inceteze, sa ierte, sa inteleaga ca parintii nu sunt defapt vinovati, sa decida sa-si schimbe personalitatea si altele asemenea. Poate le-ar fi util sa se intrebe ce le atrage la topicul asta si ce le motiveaza sa puna presiune pe victimele care nu incearca sa musamalizeze ca au fost victime si, intr-o anumita masura, inca mai sunt.

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Chuny]

Ana_a, la subiectul asta mi-ai amintit de ce m-ai ranit atat de tare, culmea, avand cele mai bune intentii ... atunci cand mi-ai spus si ai insistat ca baietelul meu nu se dezvolta bine din cauza mea si ca, daca fac eu pace cu trecutul, extraordinar, se va face si el bine. Culmea, nu am urat-o niciodata pe maica-mea, tot ce am dorit este macar sa-mi spuna ca ii pare rau ... La cati copii abuzati exista pe lumea asta, daca toti ar face copii cu handicap, s-ar duce specia asta in cativa ani, garantez. Si nu, nu e vina mea ca am un copil cu probleme, dar zau ca in perioada in care cautam un raspuns a fost groaznic sa am de-a face cu astfel de opinii.

Buflea, de pe norisorul tau roz si jmenfoutiste nu prea ai curiozitatea sa intelegi ce inseamna abuz. In schimb ai pareri! Ai dat o raita pe la copilul captiv? ai citit cu inima deschisa? ai incercat macar un minut sa vizualizezi o scena de bataie cu maturi si obiecte sparte pe copil pana nu se mai ridica de pe jos ? copil plin de sange ? sau un copil caruia mama nu ii vorbeste cu saptamanile si il manipuleaza?

Anul trecut i-am scris o scrisoare mamei, nu am insirat tot ce imi amintesc, dar i-am scir ca as vrea sa stiu daca macar ii pare rau pt ceea ce mi-a facut. rezultat, nu ne-am mai vorbit un an, zicea la toti ca asteapta si o a doua scrisoare de la mine in care sa imi cer scuze pt prima scrisoare. eu, in schimb, m-am simtit eliberata si inca ma simt. Mi-am facut un mare bine.

A trecut anul si asta vara a aflat ca mergem la bunici si s-a dus acolo si ne-a asteptat, a curatat toata casa, a pregatit mancare ... a fost bine. Nu am mai vorbit despre trecut, nici nu mai simteam nevoia. Pt mine a fost o mare eliberare, desi stiu ca nu a vrut sa inteleaga exact prin ce am trecut si probabil ca doar neintelegand poate supravietui. Nici nu i-o mai cer!

Si mentionez ca am crescut intr-o mare naivitate, toti prietenii mei erau saraci, luau bataie crunta si aveau alcoolici in familie, pana nu am devenit mama nu am realizat exact ce am trait. Si la mine in familie verisorii erau cam asa, maica-mea, cand eram mica si luam pumni imi explica ca nu stiu sa apreciez, ca pe Dana o legau de calorifer si o bateau cu furtunul de la masina de spalat. Dana, vara-mea! Si am multe, multe exemple, pur si simplu aia era realitatea nostra, si daca nu cunosti altceva, nici nu poti aspira la altceva ...

Eu pot sa inteleg ca nu vreti/ puteti concepe ca realitatea nu e doar ceea ce ati trait voi, insa nu pot intelege de ce ni se baga pe gât solutii universale??! Nu exista solutii universale, fiecare se descurca cum poate si isi gaseste calea singur.

[Mirrin]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Daniela Ma gandesc la cele care nu pot tolera durerea celor care se plang, care vor neaparat sa faca ceva sa inceteze, sa ierte, sa inteleaga ca parintii nu sunt defapt vinovati, sa decida sa-si schimbe personalitatea si altele asemenea. Poate le-ar fi util sa se intrebe ce le atrage la topicul asta si ce le motiveaza sa puna presiune pe victimele care nu incearca sa musamalizeze ca au fost victime si, intr-o anumita masura, inca mai sunt. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Rrox, uite asta ma intrebam eu de dimineata, de ce ma atrag topicurile astea...vorba vine ma atrag...de ce ma doare atat cand citesc ...

Eu nu zic si nu pun presiune pe nimeni sa ierte sau sa se transforme, nici eu nu cred ca am iertat sau m-am transformat....doar am inteles... eu mai degraba cred ca persoana in cauza este bine sa dea frau liber sentimentelor, sa-si dea voie sa sufere sau cum ai spus tu "sa tina doliu"... si incep sa cred, ca de fapt drumul asta nu se termina niciodata, doar ca ajungi in anumite puncte...

Mai cred ca lucrurile astea nu trec asa cu o discutie cu un simplu "iarta-ma"....cred ca dureaza, ca pasii sunt marunti si siguri...nuprea cred in salturi...

[Archa]

Eu am trait pe norisorul roz despre care vorbeste Chuny - pe buna dreptate, de altfel. N-am incasat batai, nu mi s-a vorbit urat, am fost 'rasfatata' si incurajata mereu. Ai mei m-au iubit ca pe ochii din cap si ce e cel mai important, mama imi iubeste copilul ca pe ochii din cap (tata nu mai e de mult, Dumnezeu sa-l odihneasca).

Eram convinsa in copilarie ca toti copiii traiesc la fel; nu avea cum sa-mi treaca prin cap ca lucrurile pot sta si altfel. De asta scriu aici, ca sa va incurajez sa povestiti si sa va gasiti calea (cred ca multe ati gasit-o deja dar tot trebuie sa povestiti).

Am incasat o bataie crancena de la o fetita de varsta mea pe la varsta de 5 ani. M-a prins pe scari, m-a imbrancit, m-a lovit cu pumnii si picioarele si mi-a smuls un pumn de par din cap. M-am speriat ingrozitor. Cand le-am povestit alor mei, au hotarat sa-mi povesteasca despre viata fetitei. Tatal plecase de acasa iar mama ei o tinea pe-afara cu orele (nemancata, nebauta, nefacuta pipi) cat 'avea vizite'. Mama fusese de fata cand fetita incasase o bataie crunta de la mama ei pentru ca pierduse o batista.

A fost prima spartura in norul roz.

A doua s-a intamplat la scoala, cand unul dintre colegii mei a inceput sa manifeste violenta extrema fata de toti ceilalti. Cum prindea pe cate unul, cum il caftea. Am aflat de la tata(care incerca sa se implice, lucru rar pe vremea aia) ca e batut in fiecare seara de tatal lui - militian - cu furtunul de la masina de spalat. Tin minte ca am luat furtunul de la masina noastra si m-am uitat luuung la el, incercand sa fac legatura dintre el si ochii invinetiti ai colegului meu.

Au urmat multe altele. N-am reusit niciodata sa ajut pe nimeni, nici macar pe prietena mea cea mai buna din liceu, care a stat 2 ani (doi!) inchisa in casa (cu cheia, de catre taica-sau) pentru ca picase la facultate. Pe mine taica-sau ma lasa sa vin la ea in vizita - avea incredere in mine, eram 'copil bun' - asa ca tot ce puteam face era sa ma duc la ea cat de des puteam si s-o ajut sa invete. A intrat la facultate la a treia incercare, a ramas repetenta de nu stiu cate ori, a fugit cu un 'poet-golan', s-au despartit, a plecat din tara si nu mai stiu nimic despre ea. Am cautat-o si o caut in continuare, nici macar de parintii ei nu mai pot da.

Nici pe voi nu am cum sa va ajut. Vreau doar sa spun ca atunci cand povestiti abuzurile simt cum o iau inapoi prin tunelul timpului pana ajung la copilul care era legat de calorifer, amortit in ambulanta, inchis in camera cu cheia si-l iau de mana. Si-i spun asa: 'nu te teme, o sa ajungi mare, o sa ai copii pe care o sa-i iubesti cu tot sufletul, o sa faci lucruri mari si o sa-i ajuti pe altii'.

Scuzati patetismul.

[mihaela_s]

Exemple de copii abuzati crancen de catre parintii lor, gasiti in filme si literatura. Sunt inspirate din realitate, nu sunt fantezii...



http://en.wikipedia....ild_Called_"It"

http://en.wikipedia....Evil_(2003_film)



Eu cand am citit prima carte, mi-a fost rau fizic....



Fetelor care ati trecut prin abuzuri, va imbratisez. E crunt, e cumplit sa ai asa o copilarie.... Parintii aceia sunt bolnavi psihic, alta "scuza" nu le gasesc...





pur si simplu...



Hobby



calator de profesie

[ana_a]

Fetelor, imi cer iertare sincer, eu nu am avut nici o secunde vreo intentie sa minimalizez suferinta voastra!

Si eu am fost un copil abuzat, faptul ca nu vorbesc despre asta nu inseamna ca experienta mea este mai durearoasa sau mai putin dureroasa decat a altora.



Imi pare rau ca totul pare atat de distorsionat, ca aceste litere care se transforma in cuvinte tranzmit mesaje seci si dure, acuzatoare sau altfel....



Culmea ca sunt perfect constienta de ce ma atrag aceste mesaje, imi pare rau ca nu pot sa va impartasesc acest lucru.



Chuny, draga mea, imi pare rau ca felul in care ai inteles mesajul meu la vremea respectiva ti-a provocat atat de mult rau!



Eu incerc sa nu mai intervin la acest subiect si sper sa-mi fie iertate aberatiile.

blog

proud

"Cand te imprietenesti cu momentul prezent, te simti acasa indiferent unde te afli.Daca nu te simti acasa in clipa Acum, indiferent unde esti, nu te vei simti bine nicaieri." (Eckhart Tolle - Linistea vorbeste)

[Chuny]

Ana, ia-ti 5 minute si gandeste-te la ceea ce s-a scris aici. Ai mila si incearca sa ne intelegi, nu spune ca ti-am inteles noi gresit mesajul pt ca al tau a fost acelasi dintotdeauna, nu ai facut niciun efort sa vezi dincolo de oglinda :-(