ab, condoleante...
cu copilul la inmormantare
#91
Postat 09 aprilie 2014 - 09:59
#92
Postat 09 aprilie 2014 - 10:43
ab, condoleante...
Multumesc.
#93
Postat 09 aprilie 2014 - 13:25
ab, condoleante pt pierderea suferita.
Asta este si intentia mea, sa il las acasa. Sper sa reusesc sa fac chestia asta fara sa fortez prea mult nota, imi este greu sa gasesc un argument care sa il convinga.
#94
Postat 09 aprilie 2014 - 14:43
Ab, condoleante.
#95
Postat 06 octombrie 2017 - 23:19
Se mai intampla sa fii nevoit sa il pui in situatii din acestea pe copil... "povestea vietii mele" 2002 1 noiembrie, surorile mele ( dupa mine maicamea a mai vrut un copil si dzeu i-a dat 3) pe atunci aveau 7 ani.. eu 9... . s-au dus in parc au vnt de la scoala si au zis doar ca se duc in parc , fara sa ceara voie , si duse au fost... ( stateam foarte aproape de parcul Carol) si dupa nici o jumatate de ora vine una din surori plina de sange si plansa sa ne dea vestea tragica, ca cealalta sora a cazut din leagan si a lovit-o leaganul... cand am ajuns in parc pe noi copii nu ne-au lasat sa o vedem cum era... desi pot sa zic ca se pot intampla lucruri mult mai tragice la varste fragede decat mersul la inmormantare.... si atunci ei aveau 7 ani , eu 9 ...
Editat de KittySweet, 06 octombrie 2017 - 23:20 .
#96
Postat 07 octombrie 2017 - 09:44
In primul rand Condoleante.
Cred ca inmormantarile sunt evenimente puternic incarcate emotional care pot crea traume si adultilor nu doar copiilor.
Daca nu este absolut necesat, copilul ar trebui lasat acasa. Daca chiar se doreste prezenta lui la un astfel de eveniment cred ca trebuie sa i se explice la ce sa se astepte. Copiii inteleg mult mai multe decat credem noi, atata timp cat avem deschiderea si rabdarea necesare de a le explica pe intelesul lor si adaptat varstei.
Moartea, e parte din viata. Copilului trebuie sa i se vorbeasca despre moarte, sa i se raspunda la intrebari astfel incat sa inteleaga ca asta este mersul lucrurilor.
#97
Postat 09 octombrie 2017 - 13:42
Ralucutza, foarte bine spus, sunt de acord cu tine.
#98
Postat 09 octombrie 2017 - 16:14
Nu vad de ce copiii de astazi ar fi mai incapabil sa-si gestioneze trairile si sa-si traiasca emotiie decat am fost noi la varta lor .
Tin minte ca mergeam cu bunica pe la toate inmormantarile din sat , pe la vecini eram prezenti si la privegeri .
La fe la nunti.
Era un eveniment la care toti participau . Pacat ca lumea s-a scindat intre timp in copii si restul.
Editat de Collins20, 09 octombrie 2017 - 16:43 .
#99
Postat 09 octombrie 2017 - 17:15
Exact, copiii sunt parte a unei comunitati, de ce sa fie exclusi de la un ceremonial care face parte din viata si prin care toti trecem la un moment dat. Este un ritual de trecere.
Copiilor trebuie sa li se vorbeasca la un moment dat, cu atentie si delicatete, despre moarte. Inainte ca un astfel de eveniment sa se intample, de preferat.
Spunea cineva in urma la subiect ca a fost impresionata de plansetele si suferinta unui tanar de 24 de ani la inmormantarea bunicii ( parca). Ce are de a face asta cu varsta nu inteleg. A poate era primul eveniment de acest fel in viata lui. Este un tanar adult oricum iar suferinta pierderii cuiva drag trebuie exprimata, este un catharsis, si ce prilej este mai adecvat ca insotirea pe drumul de veci
#100
Postat 10 octombrie 2017 - 12:48
In primul rand Condoleante.
Cred ca inmormantarile sunt evenimente puternic incarcate emotional care pot crea traume si adultilor nu doar copiilor.
Daca nu este absolut necesat, copilul ar trebui lasat acasa. Daca chiar se doreste prezenta lui la un astfel de eveniment cred ca trebuie sa i se explice la ce sa se astepte. Copiii inteleg mult mai multe decat credem noi, atata timp cat avem deschiderea si rabdarea necesare de a le explica pe intelesul lor si adaptat varstei.
Moartea, e parte din viata. Copilului trebuie sa i se vorbeasca despre moarte, sa i se raspunda la intrebari astfel incat sa inteleaga ca asta este mersul lucrurilor.
Adica ar trebui lasat acasa ca sa nu se traumatizeze, dar trebuie sa i se explice ca moartea este parte din viata. Se cam contrazic, nu crezi ?
Am fost la sat la inmormantare. Toti copiii din sat, rude sau nu cu mortul, alergau pe-acolo. Mancau colaci si isi vedeau de joaca. Asa invata ca moartea este parte din viata.