100 raspunsuri la acest subiect

[Adriana mica]

Corina, poate ramane acasa. Dimineata merge la scoala, de unde il ia bona care ar sta cu el pana m-as intoarce eu, spre seara. Inmormantarea nu are loc in Bucuresti. Din cauza asta nu putem merge la capela inainte de inmormantare, asta ar fi cred, o varianta mai putin traumatizanta (evident, daca si-ar dori acest lucru).

Editat de Adriana mica, 08 aprilie 2014 - 12:50 .

[CorinaDani]

judecand cu mintea de acum, eu as fi preferat sa nu merg la inmormantarile bunicilor mei, am ramas cu amintiri urate, mult timp dupa aceea am avut cosmaruri...

[ellinia]

Eu nu l-as lua. Tocmai pentru ca este o persoana apropiata si e posibil sa ramana marcat si de suferinta voastra, nu doar de cea a pierderii bunicului.

 

Eu l-am luat pe Stefan de doua ori la cate un priveghi, unde am stat putin, am fost sa prezentam condoleante la capela, unde se afla si persoana decedata. Stefan a vazut sicriul de fiecare data. Era un pic crispat dar nu l-a deranjat in mod deosebit. Cand am avut insa de mers la o inmormantare la cineva din familie nu l-am luat cu noi. E un mediu mult prea dureros pentru un copil.

 

Cred ca e mai bine sa-si aduca aminte de bunicul lui asa cum era cand traia.

[Rufus]

Adriana, la subiectul asta eu am scris ca ar trebui lasat copilul sa-si traiasca experientele.

Intre timp...nu mai sunt asa de sigur.

Daca insista sa mearga, du-l. Daca e pe muchie...il convingi usor sa ramana acasa.

[emanouela]

Nici eu nu l-as lua, nu persoana in sine il poate traumatiza, desi si varianta asta e valida, ci inmormantarea in sine....nu sunt niste evenimente placute.

[CorinaDani]

as mai adauga ceva : cand a murit bunicul din partea mamei, s-a intamplat pe neasteptate, era in putere, nu era batran, nu-l stiam bolnav. cred ca eram in liceu atunci. tin minte ca eram extrem de furioasa pe cel de sus, imi venea sa iau icoanele de pe pereti, sa le arunc si sa tip "de ce bunicul meu ? de ce l-ai luat tocmai pe el si pe altii, care sunt rai, ii lasi sa traiasca degeaba ?" am perceput moartea bunicului ca pe o mare nedreptate sau pedeapsa venita din partea divinitatii. nici acum nu pot sa spun ca mi-a trecut de tot...

[Adriana mica]

Multumesc tuturor pt sfaturi, imi sunt extrem de utile. 

 

Rufus, am vazut ca Tora a revenit la subiect spunand ca ar proceda diferit daca ar putea da timpul inapoi. Nu insista sa mearga, este deocamdata marcat de veste.

[Rufus]

Tora ar proceda diferit pentru ca Ana a ramas marcata de moartea sorei mele. De atunci abordeaza subiectul moarte foarte des, este speriata sa nu cumva sa murim si noi.

Dar nu stim daca inmormantarea a marcat-o (nu a fost in "linia intai", nici in capela nu a intrat) sau disparitia in sine, Ana fiind foarte apropiata de sora mea.

[Adriana mica]

Ieri seara era ok cu ideea sa ramana acasa. M-a intrebat de ce eu merg, spre deosebire de el, i-am explicat ca in felul acesta incerc sa-i ajut pe tati si pe bunica. Si ca el va ajuta mult dupa aceea (bunica va sta cu noi o perioada). 

 

In dimineata asta s-a trezit suparat ca il consideram mic, spunea ca vrea sa mearga si sa ajute si el. Am incercat sa-i explic de ce ar fi mai bine sa nu mearga, nu am gasit insa nici un argument solid care sa-l faca sa se razgandeasca. Am aranjat deja sa mergem impreuna, sa facem o coronita din partea lui, sper ca asta ma va ajuta sa-l conving. Ma gandesc ca un refuz categoric din partea mea nu este abordarea cea mai potrivita, tot ma gandesc cum sa ii prezint lucrurile astfel incat sa fie cat de cat impacat cu chestia asta.

[ab5174]

Eu nu l-as lua 

Noi joi am inmormintat-o pe mama, si crede-ma mi s-a rupt sufletul de nepotul meu (24 de ani) cum plingea.

Eu tot copil il consider ......m-a durut sufletul cum a suferit.