Fiecare sticla de apa ‘Bucovina’, alaturi de masinile cu nr de SV si accentul inconfundabil ce razbate prin pietele marilor orase, mi-amintesc de taramul magic al copilariei mele, strajuit de localitati precum Vicovul de Sus, Brodina, Putna, Sucevita, Marginea, Radauti sau Siret. E zona de nord a tarii, la capatul lumii, unde timpul s-a oprit parca, inca are rabdare, dupa vorba lui Preda, asa ca oamenii pastreaza obiceiul de-a se intalni pe ‘podet’ descifrand noutatile in stilul caracteristic presarat cu regionalisme, de a se indrepta spre biserica in straie de sarbatoare intr-o zi de duminica sau de-a lucra pamantul, cartea de identitate a taranului harnic.
Mi-e dor de intelepciunea oamenilor simpli care domina locul asemenea unei turle de biserica, de multimile inghesuite in curtea Manastirii Putna pentru a primi iertarea Domnului sau de roiurile de turisti care impanzesc zona.
Casele lor acoperite cu ‘dranita’, ‘borsul’, ‘barabulele’, 'turtele' si mamaliga care nu lipsesc dintr-o alimentatie sanatoasa, buna oranduiala a gradinilor ce stralucesc sub dezmierdarea blajina a soarelui, pomii curatati si varuiti in fiecare primavara si religiozitatea oamenilor definita prin intretinerea locasurilor de cult ne descopera o comunitate ancestrala, mandra de statutul ei. Satele rasfirate in inima padurilor, strajuite de Obcinile Bucovinei, tivite de brazi maiestuosi si campii manoase te intampina cu amprenta omului gospodar.
Desi devenit oras, Vicovul de Sus ramane comuna de care ma leaga cele mai multe amintiri. Intr-un dispensar uitat de lume mi-am deschis ochii pentru prima data, iar de atunci si pana astazi nu ma mai satur sa privesc frumusetea constuita de Dumnezeu si intretinuta de om, deopotriva. Prin unitatile economice si comerciale care-au promovat producerea de incaltaminte, prelucrarea lemnului si a produselor lactate, bucovinenii si-au intins tentaculele pana in maruntaiele Occidentului.
Prima vizita, dupa ani de zile petrecuti ‘in tara’, m-a facut sa ma simt incatusata, pusa sub microscop, rudele mele vadind clar intentia de-a analiza pierderea sau nu a ceea ca ma definea ca bucovineanca- accentul, care-mi fusese insemnat in minte cu fierul rosu.
Dar dincolo de toate, cele doua saptamani petrecute in fiecare an in aceasta zona ma ajuta sa inteleg ca Bucovina e asemenea unei craiese incununate de celelalte zone turistice ale tarii.
Cand in raza privirii dumneavoastra va aparea limita de judet si veti fi nevoiti sa iesiti din spatiul Bucovinei, veti simti brusc dorinta de a va intoarce si asta se va intampla an de an...
Ana, mami de 4 nazdravani, doi pe rand (Darius & Sara), si doi odata (gemenasii Natalia & Matei - 26 dec 2011)
Poze noi la semnatura!
https://picasaweb.go...com/lh/myphotos