Postat 27 februarie 2010 - 00:00
Monnvas, multumesc, ma asteptam sa spui ceva ca stiam ca si voi sinteti cam la fel.
Nu zic ca e darul lui pentru mine. Ca am vrut-o amindoi, am incercat un an pina sa apara. Si nici nu am insistat eu ca vrea copil, ca din contra, cind m-a cerut de sotie, unul dintre motivele pentru care am acceptat a fost ca nici el nu vroia copii. Intre timp ne-am razgindit amindoi.
Pur si simplu...razgindeala asta ma uimeste, mai ales la el, pentru ca motivele lui erau mai serioase decit ale mele.
Diferenta este ca eu nu imi pot imagina viata mea dupa el. Adica mai incerc, este si o postare pe blogul meu, un fel de eu-in-viitor. Dar dincolo de fanteziile mele de condei, nu reusesc sa ma vad dincolo de acest moment. Da, vom fi facut destule impreuna, dar...
Oricum, ideea era ca scrisesem acum 1-2 capitole ca vreau ca Pisilinca sa aiba desaga de amintiri cu tatal ei plina ochi pina..atunci. Iar postarea Ancai m-a zgiriat pentru ca mi-a lasat impresia ca iau eu lucrurile prea in tragic; dar privind realist, mie chiar mi se pare foarte trist ce scriam mai sus de nunta si nepoti si pensionari linistiti etc. Ma rog, poate sint eu hipersensibila pe tema asta...stiind ca exista aceasta posibilitate, spusesem si ca nu vreau sa discut public pe tema asta.
Scuze de "intrerupere", chiar nu credd ca e locul sa aprofundez mai mult subiectul. E de "inunul sau in doi", nu de "primele 365...".
______________________________
If you can't say something nice, then don't say nothing at all
"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)