Pisigri a atins 2 probleme delicate. V-am mai zis eu si alta data ca scrie cu talc...
1. Educatia "pro-natura", pro-valori esentiale etc. Eeeeei da, sa ne vedeti peste niste ani [8,9,10] reluand acelasi subiect, de data aceea cu alta amploare. Partea buna este ca e foarte bine ca macar punctul de plecare, si anume ce ofera/invata parintii pe copil, in primii ani, sa fie pe modelul scris de pisigri. Dar, partea ne-buna este ca influenta TUTUROR din jur este covarsitoare. Nu va faceti iluzii ca daca langa voi, copilul este fericit sa ude o plantuta, sa faca un concurs de alergare prin poiana, etc, va mai fi ACELASI copil in mediul de la scoala, joaca etc. Orice psiholog poate confirma ca un copil "invata" mai repede de la alt copil [si bune si rele] decat aceleasi lucruri de la un adult!!! De aceea, fitzele, gandirea rezumata la malluri, admiratia rezumata la featurile ipodului sau hana montana, etc, venite din gura unor copii-colegi, vor avea MARE pondere in creieruasul copiilor nostrii, mai ales cand noi nu suntem prezenti. Si cu cat copiii cresc, timpul in care nu vom mai fi prezenti secunda de secunda langa ei creste!!! Am zis ca totusi partea buna este ca macar startul sa fie "pro-natural" pentru ca, in functie si de SOIUL copilului [aici o contrazic pe [g]georgiana[/b] cand spune ca se bazeaza pe mostenirea genetica, eu nu, nu ma pot baza 100%, ca genetica nu-i matematica... v-am mai zis, ai 5 degete la o mana si nu seamna unul cu altul, la fel si copiii...], balanta intre cele 2 ponderi, de la parinte si de la "ceilalti" copii, se va inclina diferit. Dar de inclinat tot se va inclina... Si spun asta pentru ca vad multe cazuri din jur. Bine, ok, recunosc, abia astept sa fiu taxata ca fac statistici in functie de cele cateva 5-6 persoane din coltul blocului
. Ideea este ca am contact cu personal didactic si ca parinte dar si din interior, ca profesor si ca persoana cu probleme tehnice, am contact cu n copii din jur sau de la meditatii, la variate niveluri sociale. Nu exista vreo exceptie, oricat de cuminte si ascultator este un copil, oricat de bun la carte este, oricat de atasat de parinti este, sa nu vrea sa-si permita aceleasi fitze, haine, telefoane, fast-food, malluri, etc. Unde pot ei diferi? Iata de exemplu pe Veronica si Tudor: cand sunt cu mine, intr-un mediu placut, sa zicem chiar "la tara"/in natura, daca facem vreo excursioara, se simt minunat, se joaca prin iarba, copaci etc, minunat. Cand revenim "in oras", si mai ales dupa ce vin de la scoala, Veronica UITA tot, si devine doar plina de mofturi si pretentii [nefondate, nedublate de vreo munca deosebita pt lectii, comportare ok in casa, nu, :(] si eu reusesc sa o mentin macar pe linia de mijloc, adica: am acceptat sa-i iau telefon, dar nu scump, explicandu-i, ca si pisigri, aproape mot-a-mot, ca in principal e pt contactare [ce-am mai ras cand am citit :)]. Mi-a venit acasa dupa 2 zile si mi-a zis ca pot sa i-l dau lui Tudor, ca rad colegii de ea cu asa telefon "naspa", si prefera sa zica ca l-a uitat, cumva, avea dreptate [explic mai tarziu de ce] asa ca i l-am dat lui Tudor [unde la cl 2 pe atunci nu avea mai nimeni mob [:D]], si pt vero am zis, uite, in plus, iti iau totusi telefon cu camera.... Pe asta l-a acceptat, dar nu inseamna ca nu imi aminteste saptamanl ce model are x colega. Dar eu ii zic ca are si tel ei ceva chestii ok, si mai mult nu este cazul sa risipim banii decat sa mergem la mare la vara.. etc, cumva accepta, dar nu fericita. Tudor INCA gandeste preponderent ca mine, dar asta nu inseamna ca nu are si el momente cand este influentat [in rau] de veronica... Explicatia pt mai sus: cand eu eram in liceu, deci in plin pe timpul lui ceausescu, nu existau adidasi din pilele decat la shopuri sau afara. Cine nu avea rude sa le aduca de afara sau dolari sa ia din shop, nu avea adidasi din piele. Asta se stia clar, pt toti. Cu toate astea, in liceu find, aveam catva colegi, mai ales una, cu var in america, deci imbracat muult peste noi [era uniforma, dar puteai vedea geaca si adidasi de piele la ea, si la noi geaca de fas si adidasi de vinilin cred], ei si o auzeam zicand [zefemitor si dispretuitor]: ia uite si la aia, nu stau eu de vorba cu ea, incaltata-n vinilin... bleah. Si sa nu credeti ca era o idioata. NU. Ii cunosc fb pe parintii ei, mama ei f modesta, muncitoare, si deloc incantata de gandirea lui fi-sa, iar tatal, nu era fitos [cred ca nici nu era cuvantul pe atunci], dar era un pic mai capitalist, in sensul ca merge pe principul: mai bine mai putine haine, dar calitative, si daca puteau sa-si permita, asta este, avea si el dreptate. Eii, din acesti 2 parinti ok, fata asta, fb la mate si scoala, era totusi extrem de dispretuitoare cu altii pe ciriterii banesti, pana la urma. Ma durea foarte mult acest lucru la ea, chiar daca nu mi-l adresa mie. Si totusi, aceasta fata a ajuns fb, este unul din directorii de la Orange... si la fel gandeste si azi
.
Prin urmare, ce vreau sa zic este ca putem munci pentrui a forma o gandire ok copiilor nostrii, putem spera, dar nu pitem fi siguri ca doar educatia noastra le va fi suficienta si ei vor fi surzi si orbi la tot restul environmentului... Nu vreau sa va tai din elan, nuuu, din contra, vreau sa va pregatesc sa "muncitit" in continuare, dar sa nu fiti extrem de dezamagitit cand, peste ani, veti mai constatat si altele...
In alta ordinde de idei, dar legat de subiect [abia punctul 1 [:D]], sa vedeti ce ma preocupa pe mine de multe, multe ori, insa trec la postare noua, e prea lunga asta.
Poze cu noi
[zana]Veronica-Elena 12 ani, [bascket]Tudor-Iulian 9 ani, [auto]Robert-Adrian 9 luni