21 raspunsuri la acest subiect

[Tethys]

Si inca o povestioara, a patra, care explica pe intelesul copilasilor aparitia mitului Iepurasului Pascal :



<<Se spune ca demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, traia o mama singura care-si crestea, cu multe sacrificii, dar si cu infinita dragoste, cei sapte copilasi ramasi orfani, dupa ce un trunchi urias de copac se prabusise peste tatal lor in timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese in padure. Se apropia Sarbatoarea Pastelui si biata mama era tare necajita ca nu avea cu ce sa cumpere cadouri la copii, asa cum se obisnuia si pe atunci. Si, pe cand copilasii erau la padure sa adune niste vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o in practica. Cu multa dragoste, de care numai mamele adevarate sunt in stare, femeia a vopsit niste oua, apoi le-a pus in poala sortului si a mers in gradina. Undeva, intr-un colt nu prea indepartat al gradinii a facut un cuibar in care, cu multa grija, ca sa nu le sparga, a pus ouale pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze si crengute uscate, dupa care si-a vazut de treburile ei, pe langa soba, pentru ca-n ajun de sarbatoare mamele au foarte multe de facut, de pregatit.



A doua zi de dimineata, dupa ce s-au trezit din somn, copiii au intrebat nerabdatori, dar si curiosi, ce cadouri vor primi, stiut fiind ca era zi de Paste. Atunci, mama le-a spus sa mearga in gradina pentru ca acolo-si vor gasi cadourile. Galagiosi, razand si harjonindu-se, copiii au navalit, unul dupa altul, in gradina. Speriat de glasurile lor, un iepuras tasneste de undeva, dintr-un colt al gradinii, unde se odihnea, si o ia la fuga. Curiosi, copiii s-au indreptat in fuga spre locul din care iepurasul tocmai tasnise si acolo, sub frunzele uscate, au gasit ouale rosii, frumos incondeiate. Bucurosi, copiii au inceput sa cante, sa danseze, sa bata din palme si sa strige, convinsi de ceea ce au vazut, ca iepurasul le-a adus cadouri. Chiar si astazi, inca mai exista obiceiul ca in ziua intai de Paste, copiii sa fie trimisi in gradina ca sa-si caute cadourile pe care iepurasul le-ar fi lasat acolo, special pentru ei, inca din zori.>> (sursa)





Si mai exista destule povestioare sau variante (zic eu ) ale acestui mit al Iepurasului Pascal... in general, la baza lor stand Zeita Eostre, care avea ca animal de companie un iepuras sau care vindeca o pasare transformand-o intr-un iepuras depunator de oua... sau varianta parintilor saraci si ajutorul, direct sau indirect, al iepurasului in ceea ce priveste cadourile copiilor de Paste... etc.

Eu ma opresc aici cu povestioarele, daca aveti si voi altele, mi-ar face placere sa le citesc . Avand in vedere ca, acest Iepuras Pascal devine din ce in ce mai raspandit si la noi, iar copilasii sunt curiosi sa stie de unde a aparut si care e povestea lui . Asa cum vor sa stie si despre povestea lui Mos Craciun sau/si cea a lui Mos Nicolae, de altfel, nu? Curiosi, puii mici !...

[3x3]

Tethys, gestul tau de impartasire a informatiei despre traditia iepurasului de paste, vine cu magia samburelor de hrana cereasca...ce frumos! Multumesc pentru simtirea de a scrie si pentru timpul de a selecta si trimite in eter un asa frumos dar ...de la iepuras...de paste!
Sincer nu gaseam timp sa caut. Ce ai scris, mi-a adus multa bucurie...pe care o voi transmite si puiului meu...
Eu as mai adauga generozitate, daruire, devotie...gestul tau a purtat magia de sfintele pasti in eter...

[Tethys]

3x3 , imi pare bine ca postarile mele ti-au/v-au fost binevenite si ca (va) sunt cu/de folos .



Sarbatori Pascale Fericite in continuare tuturor, caci timpul pascal se incheie dupa Inaltare, la Rusalii. Pentru ca, <<marile sarbatori evreiesti cunosteau o prelungire in timp. Astfel, Pastele evreiesc continua o saptamana de saptamani (49 de zile), si se incheia cu Sarbatoarea Saptamanilor (Savuot), numita si Rusalii sau Pentecoste (Cincizecimea, a cincizecea zi). Aceasta ultima zi era o sarbatoare a recoltarii graului si era celebrat Legamantul de la Muntele Sinai. Pastele crestin cunoaste si el o prelungire de cincizeci de zile de bucurie. El se incheie tot cu Rusaliile, cand Biserica aduna prima recolta din botezatii provenind din toate neamurile si este sigilata de Duhul Sfant care celebreaza noul si vesnicul Legamant.>> (sursa)

[Tethys]

Si, daca am amintit aici, nu numai despre traditiile si obiceiurile legate de Paste (Pastele, intre obiceiuri stravechi si asteptarea Iepurasului), ci am continuat si cu cele care succed Sarbatoarea Invierii: Pastele Mic (al blajinilor) si Inaltarea (Ispasul sau Pastele Cailor), atunci, consider binevenite si niste informatii legate de Rusalii - sarbatoarea care incheie ciclul Pascal, cum am mentionat deja in mesajul anterior:



<<Cuvantul "Rusalii" vine din latinescul "rosalia", care inseamna sarbatoarea trandafirilor. Sarbatoarea Rusaliilor sau Coborarea (Pogorarea) Sfantului Duh (Spirit) este o sarbatoare crestina care se praznuieste in duminica de la 50 de zile dupa Sarbatoarea de Paste. In aceasta zi Sfanta se comemoreaza coborarea Sfantului Spirit asupra ucenicilor lui Isus Hristos.

(...)

In Ajunul Rusaliilor se tin Mosii de Vara, sau de Rusalii, cu targuri unde oamenii gasesc cele necesare pomenilor dar, si prilej de veselie. Se crede ca, sufletele mortilor (mosilor), dupa ce parasesc mormintele in Joia Mare (cea de dinaintea Pastilor), se preumbla printre cei vii, inapoindu-se la locul lor in Ajunul Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.

(...)

In mitologia romaneasca, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat. Nu se cunoaste originea acestui mit, "Iele" nefiind un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor.



Traditii, obiceiuri, legende si superstitii de Rusalii, de Iele



In traditie se spune ca, cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele. Acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodi. Rusaliile, cunoscute in mitologia romaneasca sub denumirea de "Iele", sunt fapturi fabuloase, inzestrate cu puteri magice, de seductie, salasuiesc in vazduh, munti, pesteri, paduri si pe malul apelor si cascadelor. Pe timpul noptii, in lumina lunii, se spune ca Rusaliile se scalda goale in izvoare, despletite si dezlantuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor si, din vremuri indepartate, se cunoaste ca, dansul lor este numit Hora Ielelor; ele adorand sa danseze cu sanii goi in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, picioare si purtand voaluri subtiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori. Ielele nu fac rau celor ce care le evita, ele devin rele numai daca sunt provocate sau daca dansul lor este privit. Atunci se spune ca se razbuna pe "vinovat" luandu-i mintile definitiv. Ele, Rusaliile, pedepsesc si pe aceia care lucreaza in aceasta zi considerata a dansului lor, si nu o pretuiesc si sarbatoresc cum se cuvine.



O superstitie spune ca, daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau daca te vei duce la fantana, vei cadea sub puterea Ielelor, deci este indicat sa eviti sa faci aceste lucruri.



La sate in special, se pastreaza traditia ca, in aceasta zi sa se duca la biserica, pentru sfintire, crengi de tei si nuc, acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Aceste crengute se agata apoi la streasina caselor sau la icoane. Se spune ca, acestea te vor apara de cele rele si in plus, se mai spune ca acestea ar capata puteri miraculoase pentru vindecarea celor care sufera de surzenie.



Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Preotii si satenii ies pe camp in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.



In ziua de Rusalii exista si obiceiul numit "udatul nevestelor". Conform traditiei, se spune ca, numai femeile care vor fi udate vor fi sanatoase tot anul si vor si mai frumoase.



Rusaliile (Ielele) au atributele unor Nimfe, Elfe, Sirene, Naiade, nu li se cunoaste numele adevarat caci, numele lor este tainic si inaccesibil si de aceea au fost inlocuite cu simboluri cum ar fi: "Fetele Codrilor", "Imparatesele vazduhului", "Ielele Noptilor Magice", "Maiestrele", "Izmele Pesterilor si padurilor", "Fetele lui Rusalim Imparat", "Elfele padurilor si grotelor", etc.



Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de iele, zanele rele. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit Dansul Ielelor ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus si sa puna pe fuga ielele.



In vremuri vechi barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii care riscau sa fie prinsi de magia noptii de Rusalii, de Iele, purtau la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, pentru indepartarea puterii misterioase a Ielelor.



Se mai spune si ca, nu este de dorit sa te prinda in Noaptea de Rusalii, noaptea tainica a dansului Ielelor, nici la rascruci de drumuri, nici la marginea padurii, nici in munti, nici pe malul intunecat al apelor, caci aceia au sanse mari de a surprinde dansul Ielelor si de a-si pierde mintile.



Acest Mit al Ielelor (Rusaliilor), in timp, s-a suprapus peste Sarbatoarea Crestina a Sfintelor Rusalii, iar din sarbatoare pagana a devenit sarbatoare crestina, pastrandu-se de atunci aceste obiceiuri, datini, superstiti si legende cu Iele...>> (sursa)

Rusaliile - Fapturi fantastice si ritualuri de exorcizare la romani

[Tethys]

Alte articole frumoase despre Rusalii, numita si Duminica Mare, aveti aici:

Duminica Rusaliilor: sarbatoare crestina si traditii magice

Rusalii - de pe Wikipedia

Obiceiuri de Rusalii

Rusaliile - coborarea Duhului Sfant

Despre ciclul pascal (sunt si Rusaliile incluse aici... bineinteles)

[Tethys]

Si, chiar daca am lasat la urma, nu se putea totusi, sa nu amintim si Floriile, numita si Duminica stalpilor/stalparilor:



<<Superstitii si traditii de Florii



Ultima zi de Martisor si prima zi oficiala de primavara dupa calendarul vechi, Duminica Floriilor, cunsocuta si ca "Intrarea Domnului in Ierusalim", a ocupat aceeasi importanta si in cultura pagana. Sarbatoarea era inchinata zeitei romane Flora, ce simboliza primavara, sau celei supranumite Lazarica din cultura traco-elena. In aceasta zi, traditiile stravechi vorbesc despre un intreg si complex ceremonial dedicat acestei sarbatori, cu colinde si ritualuri practicate de catre femei. Astfel, in sambata Floriilor, fetele participau la un ceremonial de nunta si mergeau cu colinda prin sat. Una dintre ele se costuma in mireasa si, impreuna cu celelalte, canta drama lui Lazar si moartea neasteptata a acestuia, care cade din copac si moare. Sarbatoarea simbolizeaza asftel, moartea si invierea in acelasi timp caci, potrivit credintei populare, Lazar invie si se transforma in flori.



Obiceiuri:



• Amintind de ramurile de maslin, cu care se spune ca Iisus a fost intampinat la intrarea in Ierusalim, salcia este simbolul Floriilor aducator de noroc. Dupa ce este sfintita la biserica, salcia se aduce acasa si se agata la icoane sau deasupra ferestrelor si a usii tot timpul anului. Batranii spun ca, ramurile sfintite te apara de necazuri si ocroteste caminul.

• Un statut aparte il au credinciosii care se impartasesc in dimineata Floriilor. Se spune ca dorintele puse in gand in timpul procesiunii se indeplinesc.

• In ajunul sarbatorii este bine sa faci curat in casa si sa aerisesti nu doar cuverturile, ci si hainele.

• In zone din Banat si din Transilvania, fetele nemaritate obisnuiesc sa faca descantece pentru iubire si sanatate. Astfel, sambata seara, acestea aseaza la radacinile unui par o oglinda si o camasa alba, pe care le lasa pana in dimineata de Florii. Se spune ca, aceste obiecte capata insusiri magice si au puterea de a-l aduce aproape pe cel iubit.

• Busuiocul este, la randul lui, un alt simbol magic al descantecelor de dragoste si un remediu miraculos pentru frumusete si sanatate. Tot ce trebuie sa faci este ca la miez de noapte sa fierbi firisoare de busuioc iar cu apa respectiva sa te speli pe cap si pe fata.

• Pe de alta parte, nu este indicat sa te speli pe cap chiar in ziua de Florii, daca nu vrei sa albesti inainte de vreme. Daca trebuie totusi sa faci acest lucru, foloseste apa sfintita.

• O alta superstitie haioasa spune ca, cei care nu cinstesc aceasta mare sarbatoare se vor umple de pistrui.

• Un alt obicei mostenit din batrani este acela ca, femeile sa imparta celor saraci placinta si preparate speciale din peste. Se spune ca, daca ai peste pe masa in ziua de Florii, te bucuri de bunastare tot anul.>> (sursa)





Alte articole:

- Floriile

- Traditii populare legate de ciclul pascal

- Floriile - Intrarea Domnului in Ierusalim

- Obiceiuri de Florii

- Despre Florii

[Tethys]

Si, pentru ca am vorbit despre Ielele Rusaliilor, consider binevenit sa aduc vorba si despre traditiile si superstitiile legate de Ielele Sanzienelor, cele despre care stiam eu ca vin in Noaptea de Sanziene... acum am aflat ca, atat Rusaliile cat si Sanzienele sunt fapturi mitologice care apartin, amandoua, categoriei/clasei Ielelor...



Deci, mai intai, cine sunt Ielele:



<<Ielele, fiinte mitologice romanesti



Ielele sunt fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste. Lor nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avand aceleasi atribute ca nimfele, naiadele, dryadele, sau chiar si ca sirenele.



Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stanci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspantii, scaldandu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de rauri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansand goale, numai cu sanii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmant de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramane ars ca de foc, iarba nemaiputand creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind parlite; mai tarziu, cand iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zanei".



Ielele apar uneori cu trup, alteori sunt doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pana la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.



Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sunt considerate, in general, genii rele; ele se razbuna doar atunci cand sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sunt invizibile, putand fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cantecul si cu vartejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.



Principalele lor insusiri sunt coregrafia si cantecul vocal cu care, ca si sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B. P. Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fantani si oricine va bea dupa dansele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgand "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stanci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, ielele apar acorporale.



Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sunt vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sanii. Intalnirea cu ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sunt considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).



In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dansele, Dragaice, Valve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase; si epitete flatante, cum sunt: Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.



In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intamplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Balciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu mania ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sunt ridicati in vartejuri de pe pamant, chinuiti si "smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de hora ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sunt prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sunt paralizati sau schiloditi. Toti cei care au reusit sa invete si sa cante cantecele ielelor sunt rapiti si dispar fara urma.



Nici cei care dorm sub arborii considerati de iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizandu-le. Cine, din intamplare, le aude cantecul, ramane mut.>> (sursa)

[Tethys]

De pe Wikipedia:

• Ielele



• Sanzienele => "Zane rele din clasa Ielelor (...); fapturi (...) supranaturale din clasa Ielelor (...)."



• Dragaica



• Iana Sanziana



• Ileana Cosanzeana

* <<Voi Ielelor

Maiastrelor

dusmane oamenilor

stapanele vantului

doamnele pamantului

ce prin vazduh zburati

pe iarba lunecati

si pe valuri calcati

va duceti in locuri departate

in balta, trestie, pustietate

unde popa nu toaca

unde fata nu joaca.

Va duceti in gura vantului

sa va loviti de toarta pamantului.>> (Wikipedia - Colectia "Vasile Alecsandri")





* <<Descantec de Rusalii, din comuna Docani, judetul Tutova:

"A plecat (cutare)

Pe cale,

Pe carare,

Pe drumul mare,

Si cand la dealul cananaului,

Sub umbra norului,

in zapodia rugului,

in helistea vantului,

Iaca acolo:

Anania Santasia

Si cu soru-sa Irodia,

Doamna Zanelor,

La un copac frunzos,

Cu tatal lor,

Cu fratii lor,

Cu surorile lor,

Cu toate neamurile lor.

Sedea jos si manca

Si din revolvere da

Si pe cine intalnea, ologeia.">> (sursa)

[Tethys]

Despre Sanziene:



<<Romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor in fiecare an pe data de 24 iunie. In sudul Romaniei, ea este cunoscuta sub numele de Dragaica. Aceasta sarbatoare sta sub semnul cultului vegetatiei si al fecunditatii si reprezinta un amestec al fascinatiei, al crestinismului si al vrajitoriei. Romanii cred ca aceasta noapte este magica, cand minunile sunt posibile, pentru ca atat fortele benefice cat si cele negative ajung la apogeu.



Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult geto-dac al Soarelui, denumirea fiind preluata probabil, de la Diana, zeita silvestra. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.



Legendele spun ca, Sanzienele sunt fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele mai poarta numele de "Iele", care se prind intr-o hora ametitor de atragatoare pentru tinerii flacai. Se credea ca, baietii nu trebuie sa hoinareasca prin paduri sau pe campii in noaptea de sanziene deoarece puteau fi atrasi in hora fara de sfarsit a frumoaselor zeite, ramanand schiloditi pe viata. Nici femeile care nu le sarbatoresc pe data de 24 iunie nu scapa usor si prin razbunarea lor, Sanzienele le pocesc gura. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre ele stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.



Ielele "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor, se crede ca, in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina.



Sanzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. In unele zone ale tarii se arunca pe case cununi din flori ale barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. Cununa cazuta era aruncata inca de cateva ori, pentru ca fata, macar sa stie cati ani are de asteptat! Uneori, cununa era aruncata pe coltul casei, fata venind sa o ia a doua zi dis-de-dimineata; emotionata, ducea cununa in ocolul vitelor, iar aici, cu ochii inchisi, dand-o de mancare unei vite; se spune ca dupa cum arata aceasta vita, asa urma sa arate si viitorul sot. In ajunul sarbatorii, spre seara, copiii aduna sanziene si le pun pe la portile caselor, cate una pentru fiecare casean; se credea ca a cui sanziana va fi vestejita a doua zi, acela va muri inaintea celorlalti.



In alte zone ale tarii in zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica", o fata propusa dintr-un gup de sapte. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau, iar celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare, iar la rascruci fetele se prind in hora si joaca voioase.



Inca un mijloc prin care fetele il folosesc pentru a-si afla ursitul este acela ca in noaptea de sanziene sa isi puna sub perna pe care dorm flori de sanziene legate cu o ata rosie de un fir de busuioc impreuna cu oglinda si peria pe care tanara fata le foloseste inainte de a adormi. Se crede ca in acea noapte ursitul se arata in vis si astfel ele vor sti cine este atunci cand le apare in cale.



In zori, babele strangeau roua sanzienelor intr-o carpa alba, intr-o panza noua, apoi o storceau intr-o oala noua, iar in drum spre casa, babele nu vorbeau deloc si nu trebuiau sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea erau implinite se credea ca cine se va spala cu acea roua va fi sanatos peste an.



Toate acestea suna ca o poveste, credinta sau superstitiile bizare, depasite de timpurile pe care le traim si, totusi ramase adanc in traditia noastra populara. Daca aveti vreodata ocazia, nu scapati prilejul de a participa la aceste datini strabune si veti trai momente unice si de intensa bucurie.>> (sursa)



<<Numele de Sanziene desemneaza pe de o parte zanele bune, dar si florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie.



Sanzienele ca zane, pot fi aducatoare de rele daca oamenii lucreaza in ziua de 24 iunie. Daca nu sunt cinstite, starnesc vijelii si lasa campul fara rod si florile fara leac.



Florile de culoare galbena - sanzienele, erau considerate a fi plante de leac. In vechime, ele erau vandute cu usurinta pe 24 iunie. Cei care vindeau flori strigau in aceasta zi: "Ia sanzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!" sau "Apara de toate relele, de toate bolile!".



Sanziana, planta erbacee din familia Rubiaceae, are doua denumiri zonale: sanziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramures, nordul Moldovei) si dragaica (Dobrogea, Moldova de sud si centrala, Muntenia).>> (sursa)

Dragaica - Sanzienele; Cununa de Sanziene; Faclia de Sanziene; Dansul Dragaicei; Boul instrutat

[Tethys]

<<Sanzienele, o sarbatoare solara a iubirii



Obiceiurile legate de Sanziene se pierd in negura timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sanziana, de la Sancta Diana (care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).



Sarbatoarea de Sanziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna florile de Sanziene in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).



Noaptea de Sanziene



In vreme ce pe bolta, Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante. Totul se intampla in ziua in care incepe vara (solstitiul), pe care astronomia il "adjudeca" la 21 iunie; cam in acelasi timp, magia isi celebreaza micile si "stravechile" ritualuri ale noptii numite "de Sanziene", intre 23 si 24 (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul). Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti, in aceste ore vrajite, in care se deschid portile dintre noi si toate celelalte lumi paralele, isi rostesc invocatiile; regatul Ielelor, al spiridusilor si al Sanzienelor isi deschide larg portile; sunt cu putinta contactele cu entitati din alte dimensiuni. Oricine poate practica mici rituri cu succes; in afara de asta, in aceasta noapte este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori si plante ce pot fi intrebuintate ca leacuri si dupa aceea, dar care acum sunt in deplinatatea virtutilor lor curative si magice.



De dragoste



Cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, n-au decat sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.



In 23 iunie, dupa apusul soarelui, se culeg 9 flori de maslin, se pun intr-un lighean cu apa (mai bine sa fie de izvor) si se lasa in timpul noptii, expus influxurilor astrale. Dimineata in zori, se va urmari desenul format: acesta corespunde initialelor viitorului sot. O varianta poate fi si aceasta: se umple un recipient - de argint sau de teracota, nu prea inalt si larg - cu apa de fantana. Se va aprinde o lumanare rosie si se lasa sa picure 23 de stropi de ceara, observand ce initiale se vor forma.



Pe o foaie de hartie se vor scrie, numarandu-le, intrebarile la care se asteapta raspuns din partea cerului si se pun apoi sub perna. Se vor face apoi bilete cu "Sfantul Ion spune da" si tot atatea cu "Sfantul Ion zice nu". Se amesteca bine biletelele si se pun intr-un vas de teracota ce va fi asezat afara, in timpul noptii. Dimineata, la sculare, se ia hartia cu intrebari, se citeste numarul 1 si, cu o mana, fara sa se priveasca in partea aceea, se ia un biletel, afland astfel raspunsul. Se procedeaza astfel, pana ce se termina biletelele si intrebarile.



La miezul noptii (ora unu, dupa ora legala in vigoare) se culege o mana de frunze de sporis, in timp ce se rosteste urmatoarea invocatie: "Te iau in numele lui Aniel, Ariel, Vehnel, Rehael, Umabel, Manakel, ca sa ma faci iubita de X". Se aduna frunzele intr-o batista care n-a fost folosita (de in, matase, bumbac), alba si se va tine 21 de zile intr-un loc ferit de lumina directa si aerisit. Dupa terminarea perioadei amintite, se faramiteaza frunzele, nedesfacand insa batista, pana devin foarte maruntite. Se deschide, in sfarsit, batista si se trece acest praf de frunze pe maini, pe la incheietura mainii, pe fata, stand afara, in aer liber (mai bine pe o pajiste unde, apoi, se va ingropa batista).



Vestirea ursitului



In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zanele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac. Alaturi de functia de aparare, Sanzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.



Fetele isi pun flori de Sanziene, neimpletite, sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in san (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi un om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:



"Du-te, Soare, vino, Luna

Sanzienele imbuna,

Sa le creasca floarea - floare,

Galbena, mirositoare,

Fetele sa le adune,

Sa le prinda in cunune,

Sa puna la palarie,

Floare pentru cununie,

Babele sa le rosteasca,

Pana-n toamna sa nunteasca."



A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sanziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:



"Du-te, Luna, vino, Soare,

Ca tragem la-nsuratoare,

Cununile neursite,

Zac sub hornuri azvarlite".



Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sanziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sanziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.>> (sursa)