146 raspunsuri la acest subiect

[Elena]

Discutii despre angajatori si angajati around the world.

_________________________

Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.

[ladyJ]

Mediajust, pana iti rapsunde specialistul, da-mi voie sa iti spun parerea mea in calitate de angajator cu vreo 8 ani de experienta.

Problemele pe care le vei intampina cu doamna capabila si divortata cred ca le stii si tu. Vei fi lasata balta chiar atunci cand ai nevoie. Mie personal mi se pare oricum maxim tupeu sa ii spui asta potentialului angajator, in fata, la interviu Scuza-ma, dar maxima competenta profesionala inseamna altceva.Probleme pot aparea oricand, dar chiar asa sa-ti iei jucariile si sa pleci de la locul de munca, fara sa intrebi, mi se pare...

Sau..daca este atat de competenta cum crezi tu, ai putea sa ii oferi un salariu mai mare din care sa isi permita un ajutor de nadejde pentru copiii ei, atunci cand ea e la munca.Poate asta e problema.


Pe domnisoara poti sa o uiti. E in primul rand nepoliticoasa si nu cunoaste etichetele. Tu ai nevoie totusi, din cate am inteles, de un om educat. Daca esti dispusa sa o inveti tu alfabetul profesional, risti ca intr-un an sa se simta atat de bine pregatita incat sa te lase balta si sa caute marea afirmare.

Din cei trei, eu l-as angaja pe tanarul stundent.

[Mediajust]

Multumesc, ladyJ.
Cam asa vad si eu lucrurile, dar:
O oarecare empatie (in evident conflict cu interesul meu) ma face insa sa inteleg cumva situatia doamnei. Este greu sa fii parinte singur, prin natura meseriei mele am vazut/chiar cunoscut mame de exceptie, pe care divortul le-a eliberat si le-a mobilizat, dar si doamne cu un acut sentiment al vinovatiei, care incearca sa suplineasca lipsa tatalui printr-o atitudine de maxim atasament fata de copil (atasament firesc pana la un punct), o dependenta care le impiedica sa mearga mai departe. Au un soi de disperare pe care eu o inteleg foarte bine, n-o judec. Cred ca aici este si doamna in cauza.

Eu am apreciat aceasta sinceritate, poate prea brutala in raport cu scopul pe care si-l propusese. Nu cred ca a fost o scapare sau tupeu - stia ca voi vorbi cu fostul ei angajator, si a preferat sa-mi spuna singura inainte de a afla eu.
Spre tanar parca as inclina si eu (chiar daca parca este ciudat sa am un baiat la usa), dar nu ma pot opri sa ma gandesc ca este nedrept ca un copil sa te impiedice sa-ti gasesti o slujba (iar asta chiar este una eleganta). Si eu sunt mama, jumatate dintre angajatii mei (vreo 20 de toti) sunt femei, am toata aprecierea pentru ele (si pentru mine).
Stiu ca nu sunt mama ranitilor, nici chemata sa rezolv eu problemele tuturor, dar uite ca nu pot lua aceasta hotarare usor, iar cel mai greu imi va fi sa-i si spun asta (stiu ca nu-i obligatoriu, dar asa mi se pare corect).

Cat priveste "marea afirmare" - eu o doresc tuturor (aici sunt defecta cu adevarat). Insa intr-o astfel de firma mica sansele de a promova sunt aproape inexistente (eventual pot sa-i mai foiesc intre ei), asa ca e natural la un moment dat sa-si urmeze ambitiile profesionale.

Multumesc inca o data!

"Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).

[ladyJ]

Hei, n-ai de ce

Poate am fost cam aspra si am judecat-o pe doamna fara a trebui, ai si tu dreptate. Habar nu am cum e sa fii divortata cu 3 copii de crescut.

Ai un suflet mare si dai dovada de multa empatie chiar si in mediul profesional. Drept dovada toate sfaturile tale de la legislative Iti spun doar ca mie personal empatia in mediul profesional nu mi-a adus bucurii.

Mai vorbeste o data cu dna si afla daca poti frecventa problemelor legate de copii. Nu stiu daca structura interna din firma iti permite sa inlocuiesti imediat(cu altcineva-provizoriu) angajatul plecat sa-si rezolve problemele personale. Daca da, atunci poate dna merita o sansa. Sau poate dansa are ceva probleme administrative, e stresata si nu isi imparte bine timpul,de aceia apar tot felul de urgente.. nu stiu...
Gandeste-te bine, e vorba de firma ta .

[Mediajust]

(Deviez de la sens, dar nu ma pot abtine).
Asta-i afacerea familiei, de care evident ma ocup si eu. Aici imi permit mici "patinaje".
In meseria mea insa, empatia este ultimul lucru necesar. Acolo trebuie sa fii rece, lucid, calm, si - asta-i cel mai greu - uneori fix nemilos. Daca incepi sa te legi, sa te implici, se te imaginezi - pierzi esentialul. Dar uneori lucrurile sunt asa urate si dureroase, incat chiar te coplesesc.
(La Legislative incerc probabil sa-mi castig un pic de bunavointa pentru lumea ailalta, cand sigur voi da inapoi cu varf si indesat onorariile de succes).

Doamna n-are 3 copii, ci doar unul de 3 ani, dar asta nu schimba fundamental lucrurile.
Cand fiu-meu era mic (are aproape 14 acum) se intampla sa nu pot ajunge la serbarea de Ziua mamei. Degeaba era tot neamu', tot trist era. Inutil sa-ti spun ca nici treaba nu mi-o mai faceam cum trebuie, si-l detestam ingrozitor pe ala care din cauza caruia nu eram cu copilul. De aici probabil o mai mare intelegere a acestei situatii.
Inca o data, multumesc!


"Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).

[conchita]

Mediajust, eu inclin spre variantele 1 si 3. tanara a dat clar dovada de lipsa de maniere si consideratie pentru timpul tau. era la interviu, nu la o sueta cu tine. varianta 3 e buna temporar, jobul asta ar fi primul pe care l-ar ocupa studentul, deci e valabila aceeasi perspectiva ca in varianta 2. a 3-a cu doamna...eu la un job avut anul trecut am spus clar la interviu ca am copil la day care si am intrebat direct care e sistemul de zile libere - am fost linistita ca am 10 zile personale pe an, in afara celor de boala, a sarbatorilor si a concediului de odihna. lucrurile astea trebuie discutate si e de apreciat ca doamna ta a fost directa si sincera.



jobul nu e prioritate absoluta pentru nimeni sau n-ar trebui sa fie. prioritatea e familia intotdeauna, deci angajatorul trebuie sa inteleaga, sa respecte si sa inlesneasca asta. eu cred sincer ca daca tu vei gasi niste solutii confortabile pentru tine si doamna respectiva incat sa fiti amandoua multumite, vei castiga in ea un angajat fidel, constiincios si dedicat, care nu te va parasi la greu, dimpotriva. stii cum e - tot ce oferi, se va intoarce inmiit.



ce as face eu: i-as angaja de proba pe 1 si 3, part-time, in schimburi diferite. pe 3 daca dovedeste ca e capabil si muncitor, l-as traingui pe mai departe pentru alte pozitii. iar 1 va avea, in felul asta, timp si pentru copil, si pentru job. iar tu te-ai alege cu 2 angajati fericiti, deci dispusi sa isi faca jobul la maximum.



reclama mascata

[lara_c]

Mediajust, sincer, nu ai si alte variante?



Variantele 1 si 3 mi mi se par mai degraba cazuri...sociale.Studentul care tb sa se intretina pe el si pe bunica si mama care nu poate 'tine' un serviciu deoarece este singura, nu isi permite ajutor si copilul nu i se adapetaza la camin.Mai ramanea sa iti spuna cum o batea fostul sot.Mie aceste amanunte nu imi denota sub nici o forma competenta/profesionalism/seriozitate.Daca era serioasa nu pleca de la postul precedent in conditiile in care a plecat.

La fel si studentul , ce relevanta are amanuntul 'bunica', etc.Viata personala nu se discuta la interviuri.

Varianta 2 a dat dovada de nesimtire fara margini.Mai lipsea sa iti spuna si ea ca daca are iubitul probleme se va invoi de la serviciu.



Niciuna dinter aceste 3 persoane nu a dat dovada de MINIM PROFESIONALISM.



Acum eu nu stiu ce fel de business ai tu - daca ai nevoie de cineva serios pt afaceri serioase ,nu merita postul niciunul.

Daca te ocupi cu actele de caritate (la propriu si la figurat) angajaza-i pe 1 si 3.

Mama are nevoie de salariu sa isi intretina copilul, insa daca e nevoie de ea in alta parte pleaca.La fel si studentul.Va cere invoiri la examene, seminarii din cand in cand etc .Cu cursurile cum se descurca zi de zi?In timpul in care aceste persoane se ocupa de copil/cursuri/bunica FIRMA TA pierde bani.

Apreciez faptul ca te pui in locul lor ca om, si eu realizez ca trebuie sa le fie greu.

Dar eu una , in locul tau, ca angajator m-as gandi la afacere mea, caci pt asta am dat anuntul si am tinut interviul, nu ca sa fac acte caritabile.

Sorry daca suna dur dar business is business.



Errie's mummy



Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

[aliclara]

Buna ziua,
Mediajust, ia-ma pe mine!
Eu inteleg mama singura, dar si eu i-am creat fetei mele un program in functie de job-ul meu (in afara de urgentele medicale), Domnisoara iese din calcul, iar tanarul student...imi pare o solutie de criza pentru el si o face mai mult pentru partea financiara, nu pentru un job de durata...si daca i se ofera olata sansa mai bine platita?
E greu intr-adevar, dar multa bafta!

Fiecare sut....e un pas inainte!!!

http://www.flickr.com/photos/aliclara/

[crinuta]

Citat:

citat din mesajul lui conchita Mediajust, eu inclin spre variantele 1 si 3. tanara a dat clar dovada de lipsa de maniere si consideratie pentru timpul tau. era la interviu, nu la o sueta cu tine. varianta 3 e buna temporar, jobul asta ar fi primul pe care l-ar ocupa studentul, deci e valabila aceeasi perspectiva ca in varianta 2. a 3-a cu doamna...eu la un job avut anul trecut am spus clar la interviu ca am copil la day care si am intrebat direct care e sistemul de zile libere - am fost linistita ca am 10 zile personale pe an, in afara celor de boala, a sarbatorilor si a concediului de odihna. lucrurile astea trebuie discutate si e de apreciat ca doamna ta a fost directa si sincera.jobul nu e prioritate absoluta pentru nimeni sau n-ar trebui sa fie. prioritatea e familia intotdeauna, deci angajatorul trebuie sa inteleaga, sa respecte si sa inlesneasca asta. eu cred sincer ca daca tu vei gasi niste solutii confortabile pentru tine si doamna respectiva incat sa fiti amandoua multumite, vei castiga in ea un angajat fidel, constiincios si dedicat, care nu te va parasi la greu, dimpotriva. stii cum e - tot ce oferi, se va intoarce inmiit.ce as face eu: i-as angaja de proba pe 1 si 3, part-time, in schimburi diferite. pe 3 daca dovedeste ca e capabil si muncitor, l-as traingui pe mai departe pentru alte pozitii. iar 1 va avea, in felul asta, timp si pentru copil, si pentru job. iar tu te-ai alege cu 2 angajati fericiti, deci dispusi sa isi faca jobul la maximum.reclama mascata

Excelenta propunere. Total de acord cu Conchita.E limpede ca fiecare cauta job pentru bani, pentru a se intretine, deci nu te astepta la vreun workoholic ( iac, ce urasc termenul asta).Iti sugerez sa nu-ti pierzi latura umana nici atunci cand angajezi.Doamna divortata poate fi eficienta, serioasa, iar problema de adaptare a copilului este temporara, deci cu putina bunavointa se poate gasi o solutie.Nu iti spun sa tii un om strict din mila, indiferent ca nu face nimic, insa, cum spunea si Conchita, si tu ca si angajator ar trebui sa tii cont de faptul ca si ei sunt oameni,si asa cum si tu ai nevoile tale personale, evident tinand cont de faptul ca eventualele probleme ar fi rare, asa au si altii problemele lor, iar aici sunt convinsa ca poti discuta cu ea si gasi o solutie.Tinerelul merita iar o sansa. Ce e rau ca e disperat? Sute de mii de romani sunt disperati in perioada asta. A fost sincer si eu as aprecia asta.Cu domnisoara as fi incheiat discutia in momentul in care a raspuns la telefon. Crinuta si RayanFara Dumnezeu nimic nu e.Cine se increde in sine, cade rau!Asculta

[Mediajust]

Multumesc tuturor.

Conchita, ideea ar fi excelenta, daca n-ar fi complicata (o data sub aspectul hartoagelor, in al doilea rand sub cel al eficientei. Exact de asta am nevoie, de un singur om care sa aiba o vedere globala si atenta asupra contactelor/agendei, care sa ma traga de maneca atunci cand trebuie sa plec la o intalnire, care sa-mi faca programul privindu-l in ansamblu. Tehnica cu registrul/predat/preluat temele nu prea functioneaza (si niciunul cred ca nu are nevoie de o jumatate de leafa, tocmai pentru ca e greu sa-si gaseasca si altceva).


Lara_C - probabil ca daca as mai face o selectie, as gasi si alte variante, insa nu foarte multe (locuiesc intr-un oras mediu, unde atat oferta, cat si cererea nu explodeaza).
Probabil ca asta este si motivul pentru care nici interviurile de angajare nu sunt chiar ca la carte.

Sigur ca jobul nu este o prioritate inaintea familiei. Pe de alta parte, ar fi cel putin neplacut sa ratez un contact numai pentru ca secretara a plecat fix atunci cand asteptam un telefon important.

Aliclara - te-as lua, dar cred ca nu te aranjeaza o naveta de cateva sute de kilometri.

Ma ajuta mult opiniile voastre. Este clar ca nu pot face nici caritati, dar parca nici nu pot ignora total restul lucrurilor. Probabil ca n-am ales bine nici perioada (Craciunul cred ca ne face pe toti mai sensibili), iar personal am de luat mai multe hotarari importante care imi insurubeaza mintea si-mi amesteca pragmatismul cu slabiciunile.

Multumesc mult.

"Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).