269 raspunsuri la acest subiect

[makydenis]

AnaMariaVV, de cate ori trebuie sa-i ceri puiului tau sa faca ceva sau ai nevoie sa insisti mult la el? Daca da, incearca sa-i spui o singura data si apoi lasa-l sa faca cum vrea el! Ai sa vezi ca in scurt timp se va imbunatati situatia! La noi a functionat! (tot 2 copii am). Poate de asta face toate astea pt ca se simte dat la o parte! Apropo astea le facea si inainte de nasterea fetitei?
Sau poti sa-i explici ca el e baietel mare si pe masura lui ii poti da sa faca cate ceva in casa, de ex sa-ti aduca pampersul pt cea mica, servetele, pampersul murdar sa-l arunce la gunoi, sau alte treburi in casa ceea ce consideri pe masuta lui sa le execute. Se va simti important si va uita de isterii si mofturi!

A, parerea mea e ca nu e rasfatat!

Infinitului de viata i-am zis MAMA

[szivarvany]

Acum spune-ne clar ce nu face si ar trebui sa faca.

Ce e atat de tragic.



Ca tu poti fi obosita, asta e altceva. Ai su un bb mic care cere multa atentie.

Te mai ajuta cineva cu ingrijirea lor sau stai singura peste zi cu amandoi ?



-------

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & [buburuza] Sela

-------

Port in suflet povestea licuriciului Emma

"Stelele care cad nu pier,

Stelele care cad se duc pe un alt cer"

NU RAMANE INDIFERENT !

AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

[anca_a]

Citat:

citat din mesajul lui AnaMariaVV Dragi mamici, studiul psihologiei copilului mic nu este problema. Numai ca in teorie lucrurile par intotdeauna simple, practica este cea complicata.Baietelul meu a fost crescut cu foarte multa dragoste. De fiecare data cand am incercat sa impun niste reguli elementare, toata familia mi-a reprosat ca nu las libertate copilului, ca-i ingradesc personalitatea. Si, iata, puiul meu are o personalitate cam naravasa.Consumul laptelui este bun, numai ca puiul meu il cere in loc de mancarica. Am vazut multe mamici cu ai lor copiii - foarte ascultatori. Jos palaria! Au stiu sa se impuna in fata puilor si au succes.Eu asta va intreb prin initierea topicului - cum sa-i fac sa ma asculte dar fara sa-i fac sa simta ca le impun ceva, sa evit sa planga si sa sufere ca mami "vrea ca ei sa faca nu stiu ce".Daca vroiam sa citesc (mai multe) carti de psihologie, nu initiam topicul - vreau pareri de la suflet la suflet.

Uite ca eu nu cred c-ai citit vreuna. Ca daca ai fi citit, ai fi stiut ca in jurul varstei de doi ani toti copiii trec printr-o perioada critica ce se manifesta intr-o oarecare masura conform descrierilor tale. Daca mai adaugi in peisaj si un copil mic a carui aparitie poate tulbura chiar si universul celui mai echilibrat copil, iti va rezulta un copil neinteles, nesigur si speriat, nicidecum unul rasfatat.Asadar, daca ai fi stiut toate acestea, nu ai fi deschis un subiect cu catalogari ieftine si lamentari penibile ci ai fi fost prezenta pentru copilul tau, incercand sa-l ajuti cu blandete, calm si multa intelegere sa traverseze aceasta perioada cat mai usor.Vroiai sfaturi de suflet...al Sabinei l-ai citit?Sau te refereai doar la sufletul tau?2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

[cristi_2003]

Citat:

[ Am vazut multe mamici cu ai lor copiii - foarte ascultatori. Jos palaria! Au stiu sa se impuna in fata puilor si au succes.

eu am un copil care sigur va fi ascultator. zic asa pt ca acuma are doar 10 luni, dar e un copil linistit (nu-mi plac cuvitele cuminte sau ascultator), care nu face mofturi, care daca are o activitate interesanta nici nu stii ca e langa tine.

dar nu e meritul meu. eu nu am facut nimic special ca el sa fie asa. pur si simplu asa a venit el, asa e firea lui. si el fiind linistit si noi am fost tot timpul calmi in jurul lui, nu a vazut niciodata certuri, nervi sau lucruri negative. daca copilul e asa de la natura mama e pur si simplu norocoasa.

acuma incepe sa isi arate smecheria - ca incet incet, fara sa atraga atentia, face exact ce ii trece prin cap si uneori se revolta daca-l iei de la activitatea lui (ca de ex e indragostit de prize si evident nu-l las acolo). dar daca ii gasesti repede altceva de facut uita, pana data viitoare cand o ia de la capat.

ideea ca un copil este "ascultator" pentru ca mama s-a impus mie nu imi place. parca ma duce cu gandul la "palmuta" peste pampers, la restrictii nefiresti... la multe lucruri care nu imi plac.

adevarul e ca mie imi place cand vad copii de 2- 4 ani veseli, jucausi, care sunt plini de viata - chiar daca uneori fac lucruri la care unii adulti ar stramba din nas. imi place sa vad copii liberi si fericiti. nu copii invinsi, care stau unde ii pui, care au privirea goala...

poate ca e un pic rasfatat baietelul tau, desi nu mi se pare din ce povestesti. 2 ani e o varsta dificila, cand ei isi dau seama ca nu mai sunt bebe, cand se sperie putin de schimbarile prin care trec. cum are si sora mica poate fi si gelozie - si incercarea de a va atrage atentia ca uite, si el e acolo.

[denizel]

Citat:

citat din mesajul lui AnaMariaVV Am vazut multe mamici cu ai lor copiii - foarte ascultatori. Jos palaria! Au stiu sa se impuna in fata puilor si au succes.

Intr-adevar, e o mare realizare ca ditamai adultul sa se impuna in fata unui pici .

Citat:

Daca vroiam sa citesc (mai multe) carti de psihologie, nu initiam topicul - vreau pareri de la suflet la suflet.

Totusi, AnaMariaVV, citeste mai multe carti de psihologie. Se pare ca, din ce ai spus pana acum, nu ai citit carti de calitate.


De la suflet la suflet? Iata: copilul ma iubeste si vrea atentie.
.

Si tot de la suflet la suflet: iti doresc ca fetita ta sa ajunga cel putin la fel de "rasfatata" ca baietelul tau. Orice copil din lumea asta merita sa fie rasfatat si ras-rasfatat.




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

[Roxxy80]

AnaMaria, eu am un baietel de 2 ani si o fetita de o luna si jumatate.
Matei al meu s-a schimbat f mult de cand s-a nascut Maria. Mititelul meu a simti ca cineva i-a invadat spatiul unde numai el fusese stapan. Primele 2 saptamani cand am venit de la maternitate facea numai prostioare, nu ne mai intelegeam deloc cu el. Trantea non-stop usile, a stricat calculatorul, era sa strice si plasma, nu mai raspundea absolut deloc cand il strigam si facea exact opusul cand ii ceream ceva. In plus, a inceput sa refuze mancarea si sa pape mai mult lapte.
A fost greu dar am reusit sa depasim cumva perioada. I-am spus mereu cat il iubesc, il chemam langa mine cand alaptam si ii ceream sa-mi aduca o carte si ii povesteam diverse, l-am pus sa-i aduca pampersul, sa-i dea el cu Bephanten, sa o dea seara cu ulei de bebelus. Cand Mariei ii este fomita cauta cu gurota disperata. In acel moment o iau si o pun langa obrazul lui si ii spun ca-l pupa Maria, iar el este incantat. Il chem mai mereu si ii spun sa o tina in brate, iar el e tare mandru (bineinteles ca eu o tin).
De cand am nascut-o pe Maria lui ii acord cea mai multa atentie.
ce pot sa-ti spun este ca intre 2 si 3 ani e perioada lor de glorie: diverse crize de personalitate, refuzuri etc. Ne trebuie multa rabdare. Nu este vorba de rasfat.
Sa vezi ce show-uri avem cand trebuie sa-l imbracam sa iesim afara sau cum refuza sa mearga de manuta sau cum alearga ca un disperat in parc (in timp ce alti copilasi stau frumos langa parintii lor). Eu sunt fericita ca este asa. Ii multumesc lui dzeu ca am un nazdravan sanatos, chiar daca sunt rupta de oboseala si cateodata imi mai pierd si eu rabdarea.
Multa rabdare iti doresc .

Roxana, mami de Matei (29.11.2007) si de Maria (08.09.2009)

[khrisu]

Am 2 carti pe care le-am scanat: Thomas Gordon - "Manualul Parintilor eficace", Salome- "Mami, Tati, ma auziti?" Cred ca-ti trebuiesc... Da-mi adresa de email si ti le trimit.

Copilul e oglinda parintilor... Eu cred ca problema e la tine si nu la el...

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Sunt fiii si fiicele chemarii vietii la viata. Vin prin voi, dar nu din voi. Si chiar daca va sunt alaturi, nu va apartin. Puteti sa le daruiti dragostea, dar nu si gandurile voastre. Caci ei au propiile lor ganduri." - Salome

KHRISU mamik de baietel si fetita

"Nu exista copii, ci parinti tinand în brate copii. " D. W. Winnicott

[ilse]

AnaMariaVV nu exista copil, chiar facut de aceasi mama :)) sa semene unul cu altul(iti spun asa ca am 3 si nu seamana la fire intre ei deloc).

Asta cu "altii au copii ascultatori"...zau ma faci sa rad, tu stii de cate depinde sa zicem ascultatul asta? Unii ii vezi in grupul de copii, sunt mai linistiti, poate asa sunt ei, ca fire, cum zice cristi_2003, altii sunt probabil timorati de parinti care ii terorizeaza cu "cumintenia", altii cine stie...stii expresia:copil cuminte si baba frumoasa...nu exista, treaba copilului este sa se joace, sa exploreze, sa incerce niste limite, sa fie curios, sa cerceteze continutul tuturor "lucrurilor"...asa descopera ei lumea.

Tragedia greaca ca nu sta pe olita, sau nu vrea sa se spele pe dinti cu pasta de dinti, eu nu l-am obligat pe nici unul dintre ai mei sa faca ceva ce nu vor, dar recunosc ca am incerc sa-i introduc in diferite "obiceiuri de oameni mari" prin joaca, asta e ceea ce ii fascineaza pe ei si sa ne implicam noi in "descoperitul lumii" alaturi de ei.

Si da, periuta de dinti a fost folosita si la periat papusi, tractoare, sau mai stiu eu ce...si da statul pe wc, a fost tot asa o poveste, si mancatul e o "chestie de familie", mancam cu totii la masa, mai radem, si cand cineva nu mai vrea, asta e...jos de la masa.

E obositor, dar e frumos, nimic nu se compara cu timpul petrecut cu ale tale minuni, nu?

Succes si rabdare, si intelegere si dragoste multa de dat si primit si joaca-te si tu cu ei...un mic secret: eu cand intru in gasca lor, dau cumva in mintea mea din timpul cand eram copil si daca desenez, chiar desenez asa naiv(fiindca pot desena si foarte artistic, dar atunci nu mai e o "joaca"), dar cu drag, mai o ratusca, mai o floare, mai mere in copaci, mai un tractor:))...si sa vezi ce te deconectezi, garantat!






eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

[AnaMariaVV]

Ilse, multumesc! In sfarsit o persoana care este disponibila sa impartaseasca din propria experienta. Sa ii invete pe altii, sa-i sfatuiasca, sa dea exemplu.
Pareri mai mult sau mai putin pertinente si evaluari nefondate facute cu nesimtire de orice neavenit e usor sa ai si sa faci.
Astept cu interes mesajul de la tine khrisu.
Topicul l-am lansat pentru a descoperi noi moduri de a aborda problema. Eu am fost crescuta foarte conservator, de aceea mi-a fost greu sa inteleg caracterul mai rebel al copilului meu. Si desi am invatat mai greu sa ma joc, stiu ca baietelul meu este un "rasfatat" pentru ca il iubim mai presus de orice.

[AnaMariaVV]

Anca, draga, te-am urmarit pe forum. Nu esti in stare de pic de empatie? Stiu, empatia e apanajul oamenilor inteligenti, tocmai de aceea te intreb.
Asadar, cat de simplu pot, pentru ca chiar si tu sa intelegi, cum sa fac ca zilele sa fie toate senine, fara maraieli si revolte?
Tu cum ai facut? Cum ti-ai convins copilul sa stea pe olita? Cum ai facut sa nu mai ceara lapte in loc de mancare? Cum ai procedat cu spalatul pe dinti? Ai vreo poveste interesanta? Esti invitata sa o scrii - pana la urma de aceea ai intrat pe subiect, sa raspunzi la el, nu sa te lansezi in critici ori polemici, cum faci intotdeauna.
O mama buna cum spui ca esti trebuie sa fie un om deosebit, plin de intelegere si respect pentru oameni. Ti-am trimis o invitatie ca prieten - sper sa fii prietena mea si sa ma inveti cate putin din tot ceea ce stii tu.